Sentința civilă nr. 742/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 742/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea cererii în anulare formulată de debitoarea C.
N. DE CĂI F. C. SA B. - S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. împotriva Ordonanței nr.230/2013 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu creditoarea SC E. FUNIZARE SA.
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-au înregistrat următoarele înscrisuri: la data de_ precizări din partea debitoarei, iar la data de_ întâmpinare cu acte în susținerea acesteia, din partea creditoarei.
Debitoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare, pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 13 februarie 2013, debitoarea C. N. DE CĂI F. C. SA B. - S. "CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF"; C. a solicitat,
în contradictoriu cu creditoarea SC E. F. SA, anularea ordonanței nr.230/2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii debitoarea a arătat că ordonanța pronunțată este nelegală și netemeinică. Aceasta deoarece potrivit disp. art.2 alin.2 lit.b din OUG nr.119/2007 nu sunt incluse în sfera sa de aplicare contractele încheiate între comercianți și consumatori. În cuprinsul aceluiași act normativ, contractul comercial este definit "contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani. Față de împrejurarea că în contractele de furnizare a energiei electrice invocate de creditoare în susținerea pretențiilor nu este prevăzut un preț ferm pentru furnizarea energiei electrice, debitoarea apreciază că acțiunea creditoarei este inadmisibilă față de temeiul de drept invocat, respectiv OUG nr. 119/2007. De asemenea, debitoarea a arătat că are calitatea de consumator de energie electrică potrivit Reglementărilor ANRE, calitate precizată și de către creditoare în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Debitoarea a arătat că instanța de fond a soluționat litigiul deși creanța invocată nu este certă, în sensul în care existența și întinderea sa sunt
îndoielnice, fiind contestate de către debitoare.
Astfel, s-a arătat că din înscrisurile cu care creditoarea a înțeles să-și dovedească pretențiile nu reiese că aceasta ar fi dovedit, în condițiile art. 1169- 1170 C.civ., că ar avea împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă,
astfel cum impun dispozițiile OUG nr. 119/2007. Având în vedere că în procesul-verbal de punctaj nu este indicat izvorul obligației de plată, nu se poate considera o acceptare expresă și tacită, deoarece prin procesul-verbal încheiat în septembrie 2012 este efectuat un punctaj general cuprinzând și dosare de executare, dosare care au făcut obiectul unor dosare juridice și care au fost supuse controlului judiciar. Creditoarea calculează în continuare penalități de întârziere la facturile care fac obiectul unor dosare de executare, care fac obiectul punctajelor comune, acest mod de calcul fiind abuziv, având în vedere că aceste facturi au fost supuse odată controlului judiciar și nu mai pot face obiectul altor acțiuni în justiție.
Astfel, debitoarea susține că pretențiile supuse judecății sunt contencioase, acestea putând face obiectul unui litigiu pe calea dreptului comun, unde se poate administra un probatoriu complex.
De asemenea, debitoarea a arătat că la data de_ a fost achitată suma de 1.368,97 lei cu chitanța nr. 204524664, la data de_ s-au mai achitat sumele de 19.687,01 lei și 23.918,47 lei cu ordinul de compensare nr.47169 și suma de 2.791,9 lei cu chitanța nr.204547822.
Prin precizările depuse la dosar la data de 5 martie 2013 debitoarea a arătat că a achitat creditoarei suma de 77.309,81 lei cu circuitul de compensare nr.47549/_, suma de 332.032,92 lei cu circuitul de compensare nr.47600/_, suma de 174.557,85 lei cu circuitul de compensare nr.48071/_ și suma de 1.368,97 lei cu chitanța nr.204588561/_, astfel că debitul rămas este în cuantum de 3.963.098,18 lei. Debitoarea a menționat că va continua achitarea debitului independent de cererea creditoarei, fapt ce atestă buna creanță a societății.
Prin întâmpinare, creditoarea SC E. F. SA a solicitat respingerea cererii în anulare și menținerea, ca temeinică și legală, a ordonanței civile nr. 230/_ pronunțată în dosarul nr._ al tribunalului Specializat C. .
În susținerea poziției procesuale, creditoarea a arătat că în mod just și argumentat, pe fondul cauzei, instanța a reținut că sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 alin. 1, 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, iar creanțele solicitate reprezintă obligații de plată care rezultă din contracte comerciale și sunt certe, lichide și exigibile.
Cererea în anulare nu conține elemente noi față de apărările depuse la dosarul cauzei la judecarea fondului, toate apărările de care se prevalează debitoarei fiind tranșate în cadrul acțiunii principale, introducerea cererii în anulare nefiind decât o încercare de amânare a finalizării litigiului și, implicit, de realizare a creanțelor.
Creditoarea consideră că procedura reglementată de OUG nr. 119/2007 este pe deplin aplicabilă în speță, întrucât deși potrivit art. 2 alin. 2 lit. b nu sunt incluse în sfera de aplicare a ordonanței contractele între profesioniști și consumatori, debitoarea nu are calitatea de consumator în accepțiunea OG nr. 21/1992, accepție care a fost avută în vedere în reglementarea excepției de la sfera de aplicare a OUG nr. 119/2007 și folosește energia electrică achiziționată de la creditoare în scopul realizării obiectului său de activitate.
În ceea ce privește condiția prețului ferm creditoarea a arătat că în cuprinsul contractelor de furnizare se stabilește că tariful este liber ales de către consumator, iar corespunzător tarifului stabilit, furnizorul emite o factură, de regulă la data de 5 a lunii de facturare, iar în anexele la aceste contracte, la capitolul condiții specifice se stipulează că tipul de tarif practicat de consumator este binom diferențiat A33 cu durata de utilizare durata mică, corespunzător nivelului de înaltă tensiune 11O KV. Așadar, prețul este ferm și determinabil.
Creditoarea a arătat că creanța invocată este certă, existența acesteia fiind indubitabilă și întinderea neîndoielnică, lichidă câtimea ei fiind determinată atât prin intermediul contractului, cât și prin intermediul procesului-verbal de recunoaștere al debitului, cât și exigibilă, scadentă la data promovării acțiunii. Facturile solicitate la plată sunt complexe, cuprinzând în anexele acestora toate adatele necesare identificării.
S-a arătat că pentru termenul din_ creditoarea a inițiat un punctaj cuprinzând doar creanțele în litigiu în cadrul dosarului de fond_ . Pe baza acestui punctaj creditoarea și-a precizat acțiunea, depunând în data de_ un script în acest sens. Suma datorată la acea dată și care figura în evidența contabilă a creditoarei și a debitoarei era de 4.596.134,08 lei, sumă la plata căreia a fost obligată debitoarea.
Debitoarea a anexat cererii în anulare dovezi de plată a unor sume achitate după data de_, ora 12,00, când instanța de fond a rămas în pronunțare. Aceste plăți au fost într-adevăr efectuate de către debitoare, creditoarea considerându-le o dovadă a recunoașterii creanței de către debitoare, însă efectuarea unor plăți după pronunțarea instanței de fond nu este un motiv de anulare a ordonanței de plată, ci ar putea constitui eventual un motiv al unei contestații la executare. S-a arătat că în urma plăților efectuate, debitul datorat de către debitoare se ridică la suma de 3.961.101,97 lei.
Analizând cererea în anulare formulată, instanța va reține următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin ordonanța civilă nr. 230/_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._ s-a admis cererea precizată, formulată de creditoarea SC E. F. SA în contradictoriu cu debitoarea C. N. DE C. F. "C. "; SA B. și s-a ordonat debitoarei sa achite creditoarei în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, suma de 4.596.134,08 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și penalități de întârziere și suma de 44 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că între creditoarea SC E. F. SA, în calitate de vânzător, și debitoarea C. N. DE C. F. "C. "; SA B. prin S. REGIONALA CF C., în calitate de cumpărător, s-au încheiat mai multe contracte de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali si similari la tarife reglementate.
Potrivit art.12 lit. a din contract, cumpărătorul s-a obligat să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, iar conform art.15 al.1 si 3, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 10 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură. Pe baza consumului înregistrat de parata, lunar se emit facturi, iar neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine perceperea de penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța a reținut că, în baza acestui contract, au fost emise pe seama debitoarei facturile fiscale anexate cererii de chemare in judecata. Conform extrasului de cont confirmat nr.17248/_, la data de_ debitoarea CNCF "C. "; S. CREIR C. figura cu un debit restant in cuantum de 21.204.340,15 lei pe care l-a recunoscut prin confirmarea extrasului de cont, debit reprezentând contravaloare facturi fiscale emise in perioada_ -_ (filele 11-21 vol.I).
Ulterior sesizării instanței de judecată, intre creditoare si debitoarea C.
N. DE C. F. "C. "; SA B. s-a încheiat în temeiul dispozițiilor OUG nr. 25/2012 o convenție privind stingerea unor datorii ale Companiei Naționale de C. F.
C. SA către SC E. F. SA (filele 314-317 vol.X). In temeiul acestei convenții, debitoarea a plătit creditoarei suma de 82.182.000 lei, respectiv 234.214.000 lei (f.320
vol.X). Ulterior, debitoarea a mai plătit creditoarei mai multe sume de bani, conform chitanțelor și celorlalte documente justificative depuse la dosar (filele 3-12 vol.XI).
La data de_, debitoarea C. N. DE C. F. "C. "; SA - S. CREIR C. a comunicat la solicitarea creditoarei prin adresa nr.45/101/_ ca debitul pe care îl mai are față de aceasta în dosarul nr._ este în cuantum de 4.596.552,83 lei, din care suma de 4.554.509,69 lei reprezintă contravaloare energie electrica și 42.043,14 lei reprezintă penalități de întârziere.
Potrivit prevederilor art.2 al.1 din OUG nr.119/2007, pentru a se obtine realizarea unei creanțe, pe calea ordonanței de plată, trebuie întrunite cumulativ trei condiții: creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, să reprezinte o obligație de plată a unei sume de bani și să rezulte din contracte comerciale.
Prin prisma acestei reglementari legale, instanța a constatat că sunt întemeiate pretențiile creditoarei cu privire la debitul principal. Astfel, creditoarea deține o creanță in suma de 4.554.509,69 lei reprezentând contravaloarea energiei furnizate debitoarei, care este certa, existența ei rezultând din facturile fiscale depuse la dosar, coroborate cu contractele încheiate de părți, precum și adresa nr.45/101/_ emisă de C. N. DE C. F. "C. "; SA - S. CREIR C.
, lichida, întinderea ei fiind determinata prin aceste înscrisuri și exigibilă.
Cât privește argumentele avansate de debitoare prin întâmpinările depuse la dosar, instanța a apreciat că acestea nu pot fi reținute. S-a reținut că este adevărat că dispozițiile art.2 alin.2, lit. b din Ordonanța de Urgență nr.119/2007 prevăd că Nu sunt incluse in sfera de aplicare a prezentei ordonante de urgenta: contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, iar în contractele încheiate de părți debitoarea figurează în calitatea de consumator. Cu toate acestea, raportul juridic dedus judecății se încadrează în domeniul de aplicare al acestui act normativ, întrucât debitoarea nu are calitate de consumator in accepțiunea OG nr. 21/1992, accepțiune care a fost avută în vedere în reglementarea excepției de la sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.119/2007. Prin achiziționarea energiei electrice, debitoarea ca profesionist nu acționează în scopuri din afara activității sale, ci utilizează energia electrica tocmai pentru realizarea scopului său de activitate. In consecință, contractele de furnizare a energiei electrice încheiate între părți sunt contracte încheiate între profesioniști, astfel ca sunt incidente dispozițiile art.1 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Pe de alta parte, instanța a apreciat că adoptarea OUG nr.25/2012 nu are semnificația unei reduceri legale a penalităților de întârziere datorate de creditoare, așadar a unei modificări a contractului prin voința legiuitorului, ceea ce ar reprezenta o excepție de la forța obligatorie a contractului, așa cum s-a susținut de către debitoare, întrucât în condițiile art.1 al.2 si 3 din acest act normativ, plata sumelor acordate cu titlu de împrumut de Ministerul Finanțelor Publice către C. N. de C. F. "C.F.R." - S.A. pentru plata obligațiilor restante înregistrate în contabilitatea Companiei la data de 31 martie 2012 fața de operatorii economici furnizori de energie electrica se va realiza cu condiția renunțării de către furnizorii de energie electrica la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași data. Cu toate acestea, dispozițiile OUG nr.25/2012 nu obliga furnizorii sa renunțe la penalitățile de întârziere, ci condiționează plata sumelor împrumute de acceptul furnizorilor de a renunța la penalități de întârziere, furnizorul având însă un drept discreționar de a accepta sau nu plata sumelor care i se datorează în condițiile stabilite prin OUG nr.25/2012.
Nici împrejurarea încheierii Convenției din data de_, respectiv plățile făcute de debitoare și probate cu înscrisurile depuse la dosar nu au putut conduce la concluzia că dreptul de creanță pretins de creditoare și-ar fi pierdut caracterul cert si
lichid, atâta timp cât prin adresa nr.45/101/_, debitoarea confirmă că mai datorează creditoarei o sumă de 4.596.552,83 lei.
Cat privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța a observat că în cuprinsul contractelor încheiate de părți a fost inserată o clauză penală conform căreia neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art.969 si 1066 Cod civil, instanța a apreciat că sunt întemeiate și pretențiile creditoarei cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, așa cum au fost recunoscute de debitor.
În cuprinsul cererii în anulare formulate, debitoarea a invocat faptul că cererea de emitere a ordonanței de plată era inadmisibilă deoarece în sfera de aplicare OUG nr. 119/2007 nu intră și creanțele născute din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Este adevărat că în sfera de aplicare a OUG nr. 119/2006 nu intră contractele încheiate între comercianți și consumatori, însă legiuitorul a avut în vedere calitatea de consumator a persoanelor fizice sau grupurilor de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. În mod temeinic a reținut instanța care a soluționat cererea de emitere a ordonanței de plată că raportul juridic dedus judecății se încadrează în domeniul de aplicare al acestui act normativ, întrucât debitoarea nu are calitate de consumator în accepțiunea OG nr. 21/1992, accepțiune care a fost avută în vedere în reglementarea excepției de la sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.119/2007. Prin achiziționarea energiei electrice, debitoarea ca profesionist nu acționează în scopuri din afara activității sale, ci utilizează energia electrica tocmai pentru realizarea scopului său de activitate. In consecință, contractele de furnizare a energiei electrice încheiate între părți sunt contracte încheiate între profesioniști, astfel ca sunt incidente dispozițiile art.1 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Debitoarea a contestat și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de către creditoare, argumentându-se că în procesul verbal de punctaj nu este indicat izvorul obligației de plată, astfel încât nu există o recunoaștere expresă și tacită a obligației de plată.
Analizând înscrisul invocat de debitoare, care este un act prin care aceasta a confirmat la data de_ un debit restant în cuantum de 21.204.340,15 lei, instanța reține că în extrasul de cont confirmat sunt individualizate facturile fiscale emise de către creditoare și care nu au fost plătite de către debitoare, astfel încât este nefondată susținerea debitoarei conform căreia nu este indicat izvorul obligației de plată. Chiar dacă datoria confirmată de către debitoare includea și sume pentru care au fost emise titluri executorii de către instanțele de judecată și care formau obiectul unor dosare execuționale, acest fapt nu prezintă relevanță în cauză deoarece debitoarea a recunoscut chiar creanța pretinsă de creditoare în prezentul litigiu prin adresa nr. 45/101/_ . Prin acest act debitoarea a confirmat că debitul pe care îl mai are față de creditoare în dosarul nr._ este în cuantum de 4.596.552,83 lei, din care suma de 4.554.509,69 lei reprezintă contravaloare energie electrica și 42.043,14 lei reprezintă penalități de întârziere, instanța care a soluționat cererea având în vedere și acest act din care rezultă caracterul cert al creanței pretinse.
Față de cele reținute, se apreciază că instanța de judecată a apreciat în mod temeinic caracterul cert al creanței pretinse prin raportare la facturile fiscale depuse la dosar coroborate cu contractele încheiate de părți, precum și adresa nr.45/101/_ emisă de C. N. DE C. F. "C. "; SA - S. CREIR C.
. Caracterul lichid și exigibil al creanței pretinse a fost reținut, de asemenea, în
mod temeinic de instanța de judecată, iar debitoarea, deși a susținut că nu sunt îndeplinite nici aceste condiții ale creanței, nu a motivat în fapt susținerile sale.
Debitoarea a contestat și modul în care au fost calculate penalitățile de întârziere, susținând că aceste penalități sunt calculate și pentru facturi care fac obiectul unor dosare de executare silită. Această susținere a debitoarei nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă care putea fi administrat în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, motiv pentru care instanța consideră ca fiind nefondată apărarea formulată.
Față de considerentele reținute, instanța urmează a aprecia ca mod legal și temeinic a fost admisă cererea de emitere a somației de plată și, în baza art. 13 din OUG 119/2007, va respinge cererea în anulare formulată de debitoare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea în anulare formulată de debitoarea SC C. N. DE CĂI F. C. SA în contradictoriu cu creditoarea SC E. F. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
S. I. | D. | P. |
Red.SI/MM 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3980/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 4953/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 → |
|---|
