Sentința civilă nr. 2057/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2057/2013
Ședința publică din data de 23 august 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii formulate de reclamantul G. D. V. în contradictoriu cu pârâții SC D. B. S. și P. G. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă, în reprezentarea intereselor reclamantului, d-l avocat Mihai G., cu împuternicire avocațială existentă la dosarul cauzei, iar în reprezentarea intereselor pârâților SC D.
B. S. și P. G. I., d-l avocat Ciprian Cosmuță, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de pârâtul P. G.
I., însă această lipsă de procedură se acoperă prin prezența apărătorului său în fața instanței, care depune la acest termen de judecată împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta SC D. B. S.
, a depus întâmpinare însoțită de acte anexă, la data de 20 august 2013. Un exemplar se comunică reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului arată faptul că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării comunicate la acest termen de judecată.
Reprezentantul pârâților depune la dosar confirmarea de primire a adresei comunicate la data de 13 august 2013 reclamantului, prin care i-au fost transmise documentele contabile cuprinse în anexa nr.9 aferentă întâmpinării depuse, primind confirmarea la data de 14 august 2013.
Reprezentantul reclamantul confirmă primirea documentelor contabile aferente anexei nr.9 din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de către SC
D. B. S. .
Reprezentantul reclamantului înțelege să precizeze cererea de ordonanță președințială, în sensul că înțelege să susțină doar primul petit privind obligarea pârâților la comunicarea tuturor documentelor primare ale societății pentru perioada_ -_, respectiv facturi fiscale în original de achiziție, facturi fiscale de vânzare, extrase de cont, registru de casă, registru jurnal, note contabile, întrucât, între termene i-au fost comunicate documentele contabile ce făceau obiectul celui de-al doilea capăt de cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentanților părților asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului arată că susține cererea astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată și solicită emiterea unei ordonanțe președințiale prin care pârâții SC D. B. S. și P. G. I. să fie obligați să pună la dispoziția reclamantului, în conformitate cu originalul, documentele contabile ce fac obiectul primului capăt de cerere, având în vedere faptul că există suspiciuni serioase cu privire la fictivitatea anumitor
operațiuni contabile, conform afirmațiilor expertului contabil desemnat de către reclamant în vederea efectuării unei expertize contabile.
La interpelarea instanței, cum înțelege să probeze această susținere, reprezentantul reclamantului învederează faptul că nu poate proba această afirmație decât dacă va fi emisă ordonanța președințială, arătând faptul că, spre exemplu, există o societate comercială din Suceava ce și-a încetat activitatea în cursul anului 2009, care figurează în cuprinsul actelor contabile primite, cu plăți făcute de către SC D. B. S., inclusiv în anul 2010 și 2011, prin urmare fiind plăți făcute către societăți inexistente, se poate concluziona că ar putea să existe și alte astfel de plăți fictive care să afecteze drepturile asociatului reclamant, care la acest moment dorește să se retragă din societate. În continuare, reprezentantul reclamantului arată faptul că solicită să îi fie puse la dispoziție documentele contabile pentru ca expertiza contabilă să fie făcută în cunoștință de cauză de către expertul contabil. De asemenea, arată faptul că solicită acordarea de cheltuieli de judecată, urmând să depună chitanță justificativă după ce va pune concluzii pe fond reprezentantul pârâților.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea prezentei cereri, întrucât, prin primul petit al cererii de emitere a ordonanței președințiale se solicită de către reclamant să i se pună la dispoziție documentele contabile primare aferente perioadei_ -_, în original, arătând faptul că prin adresa expediată de către pârâta SC D. B. S. la data de 13 august 2013, pentru care a depus la acest termen de judecată confirmarea de primire, a comunicat documentele contabile solicitate la punctul 2 din cuprinsul cererii și, totodată, a precizat faptul că este de acord să fie puse la dispoziția expertului contabil desemnat de către reclamant, la sediul societății pârâte sau la sediul societății de contabilitate, actele contabile în original, urmând ca la acest termen de judecată să se solicite să fie puse la dispoziția reclamantului copii certificate ale actelor contabile, considerând că este greoaie procedura de inventariere și de certificare a zeci de mii de file existente, motiv pentru care a propus această modalitate de a consulta actele în original la sediul societății. În continuare, învederează faptul că reclamantul nu a întreprins nici un demers în acest sens, motiv pentru care, coroborat cu motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acțiunii și acordarea de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. 2. emisă la data de 23 august 2013.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 6 august 2013, reclamantul G. D. -V. a solicita, în contradictoriu cu pârâții SC D. B. S. și P. G. I., pronunțarea unei hotărâri vremelnice prin care să se dispună obligarea paraților să-i permită accesul la toate documentele contabile ale societății aferente ultimilor 3 ani de activitate, respectiv la toate documentele primare ale societății pentru perioada _
-_ respectiv facturi fiscale în original de achiziție, facturi fiscale de vânzare, extrase de cont, registru de casă, registru jurnal, note contabile; fișe analitice de cont pentru anul 2010 - fișa analitica cont 231; fisa analitica cont 7581; fișa analitica cont 6021; fișa analitica cont 6281; fișa analitica cont
612; fișa analitica cont 607; fișa analitica cont 6583; fișa analitica cont 6022; fisa analitica cont 704; fisa analitica cont 542; anul 2011 - fisa analitica cont 6021; fisa analitica cont 607; fisa analitica cont 6583; fisa analitica cont 6022; fișa analitica cont 7041; fisa analitica cont 707; fisa analitica cont 612; fișa analitica cont 542; fisa analitica cont 7042; anul 2012 - fisa analitica cont 461; fisa analitica cont 462; fișa analitica cont 542; fisa analitica 6022; fisa analitica cont 6021; fișa analitica cont 707; fișa analitica cont 612; fișa analitica cont 542; anul 2011 - fisa analitica cont 6021; fisa analitica cont 607; fișa analitica cont 6583; fisa analitica cont 6022; fișa analitica cont 7041; fișa analitica cont 707; fisa analitica cont 612; fișa analitica cont 542;
fișa analitica cont 624.
În motivarea cererii, reclamantul a arătata că a înființat Societatea D.
B. S.R.L în anul 1999 și ulterior l-a cooptat în societate ca și asociat pe dl. P. lulian, fiecare din deținând în prezent o cota de cate 50% din societate. Având în vedere faptul că în ultimii ani a locuit în Franța, funcția de administrator i-a revenit d-lui P. lulian, însă acesta, pe parcursul ultimilor 3 ani nu și-a îndeplinit obligațiile aferente funcției de administrator, obligații prevăzute în mod expres de Legea 31/1990 - Legea Societăților, existând astfel suspiciuni cu privire la modul în care administratorul și-a îndeplinit sarcinile și cu privire la realitatea operațiunilor efectuate, inclusiv suspiciuni cu privire la fictivitatea unor evidențe contabile.
Mai mult decât atât, reclamantul a arătat că potrivit art. 195 alin. 1 din Legea 31/1990 administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o data pe an sau de câte ori este necesar. De asemenea la art. 67 alin. 1 din Legea 31/1990 se prevede dreptul asociaților de a primi dividende: "cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend." La alin. 2 al aceluiași articol este prevăzută modalitatea de distribuire a dividendelor, astfel: "dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Ele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generala a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea datorează, după acest termen, dobânda penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2007 privind dobânda legala remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar".
Reclamantul a arătat, de asemenea, că scopul societății este acela de a obține profit, iar potrivit legii, profitul este destinat împărțirii între asociați sub formă de dividende, precum și constituirii fondului de rezerva al societății. Având în vedere că dl. P. lulian, în calitate de administrator nu a concretizat nicio operațiune din cele precizate anterior, în calitate de asociat, a dorit să-și exercite dreptul de control asupra registrelor și documentelor societății pentru a vedea motivul pentru care operațiunile prevăzute de lege nu au fost efectuate.
În acest sens, art. 199 alin. 5 din Legea 31 /1990 prevede ca în lipsă de cenzori, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 996 N.C.P.C., instanța va putea sa ordone, stabilind în favoarea reclamantului aparența de drept, masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea
repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condițiile de admisibilitate ale cererii prevăzute de textul legal sunt așadar urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului pricinii, fiind unanim acceptat în practică și în doctrina judiciară, că pe calea ordonanței președințiale, pot fi dispuse masuri de către instanță în situația în care se tinde la stoparea unui act abuziv. Exercitarea dreptului de control în cadrul unei societăți comerciale implică luarea la cunoștință de către asociat, în mod nemijlocit, a conținutului registrelor și a mapelor cu documente originale, precum și a bilanțurilor și a rapoartelor administratorului.
Reclamantul a mai arătat că deși a efectuat o solicitare în acest sens printr-o adresa, primită de către P. lulian în data de_, așa cum arata confirmarea de primire, abia în data de_ administratorul S.C. D. B.
S.R.L. s-a prezentat la sediul S. C. de Avocatura G., Ghidra și A. cu o parte din documentele solicitate, fără însă a preciza că nu preda toate documentele solicitate. Astfel, în momentul în care documentele au fost predate expertului contabil, acesta a făcut o solicitare prin care a arătat ca lipsesc anumite acte contabile esențiale în vederea exercitării controlului asupra societății. Comunicarea mai sus menționata a fost expediata și catre dl. P. lulian, în data de_, care s-a angajat ca în cursul zilei de_ să comunice data când va putea preda actele solicitate. Însă până la momentul formulării prezentei ordonanțe președințiale nu a fost contactat în vederea obținerii documentelor. Astfel, este evident faptul ca intenția administratorului S.C. D. B. S.R.L este sa împiedice exercitarea dreptului de control oferit de lege oricarui asociat al unei societăți, în condițiile art. 199 alin. 5 din Legea 31 /1990. Blocarea în mod nejustificat a accesului asociatului la documentele, evidențele și registrele societății care atesta operațiunile efectuate de persoana juridică, reprezintă un act abuziv din partea administratorului societății.
Cât privește urgența măsurii, reclamantul a arătata că deși legiuitorul nu definește conceptul de urgenta, în cuprinsul textului legal sunt indicate situațiile care o pot justifica, printre care și aceea de păstrare a unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, precum și prevenirea unei pagube iminente. Documentele în speță au un caracter contabil și evidențiază modul în care a fost administrată societatea în ultimii 3 ani de activitate. Orice societate comerciala este ținută nu doar sa își constituie capitalul social în cuantumul minim prevăzut de lege, ci și sa asigure conservarea lui, menținerea integrității valorice a acestuia fiind o obligate legala de natură să ocrotească atât drepturile asociaților, cat și pe cele ale creditorilor sociali.
De asemenea, având în vedere faptul ca nu au fost plătite dividende și ca plata acestora este condiționată de existența unui profit real, constatat prin situația financiara anuala, se impune o verificare urgenta a tuturor documentelor, astfel încât să fie posibilă încasarea unui câștig din activitatea desfășurată de societate și, de asemenea, având în vedere faptul că în cazul de fața affectio societatis a fost grav afectat, sa existe posibilitatea de a solicita, în urma retragerii din societate, drepturile reale cuvenite.
Cu privire la vremelnicia măsurii, reclamantul a arătat că această condiție este îndeplinită, atâta vreme cât solicitarea privește doar punerea la dispoziția sa de către administrator a documentelor societății, măsură care poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale păstrându-și caracterul vremelnic, nefiind o măsură definitivă și nu duce la rezolvarea fondului
litigiului, fiind astfel îndeplinită și cea de-a treia condiție, respectiv neprejudicierea fondului.
Astfel, în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20 august 2013, pârâta SC D.
B. S. a solicitata respingerea cererii de ordonanță președințială, arătând, în esență, că solicitarea de comunicare a actelor contabile a fost transmisă de către reclamanta la data de_ și nu la data de_, iar pârâtul P. I. a luat cunoștință despre aceasta la data de_, actele fiind puse la dispoziția reclamantului la data de_, dată la care s-a și încheiat un proces verbal în care nu au fost consemnate nici un fel de obiecțiuni cu privire la actele predate. Ulterior, respectiv la data de_ s-a formulat o nouă solicitare, actele solicitate fiind comunicate la data de 13 august 2013, după revenirea din concediu a reprezentantului legal al societății care prestează servicii de contabilitate pârâtei.
Față de cele arătate, pârâta apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, impunându-se astfel respingerea cererii.
Prin precizarea formulată oral la termenul de judecată in data de 23 august 2013, reclamantul a arătat că înțelege să-și restrângă cererea, în sensul că susține doar primul capăt de cerere, dat fiind faptul că celelalte acte pe care le-a solicitat, i-au fost predate.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele: Reclamantul și pârâtul de rândul 2 sunt asociați ai societății pârâte,
deținând fiecare câte o cotă de 50% din capitalul social, iar pârâtul este și administratorul societății, conform susținerilor din cererea de chemare în judecată, susțineri necontestate.
Desigur, calitatea de asociat al societății pârâte, conferă reclamantul dreptul de control, conform art.199 alin.5 din Legea nr.31/1990 republicată, drept care poate justifica, în principiu, inițierea unui demers judiciar similar celui dedus judecății, în ipoteza în care exercitarea dreptului de control este
îngrădită în mod nejustificat. Într-o atare situație, aparența dreptului operează în favoarea reclamantului, dreptul său de control fiind conferit de lege, însă această condiție nu este suficientă pentru ca măsura să fie dispusă în procedura ordonanței președințiale.
Astfel, potrivit art. 996 alin.1 N.C.P.C. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s- ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența, condiție care, în absența unei definiții date de Codul de procedură civilă, se circumscrie doar într-una din cele trei situații enumerate de textul de lege. Niciuna din cele condiții nu se verifică în speță.
Astfel, cât privește vremelnicia, condiție din care decurge de altfel și neprejudecarea fondului, această condiție presupune limitarea în timp a oricărei măsuri dispuse pe calea ordonanței președințiale. Or, în condițiile în care o astfel de limitare nu a fost nici cel puțin indicată în cererea de chemare în judecată, condiția nu poate fi apreciată a îndeplinită.
În acest sens, sunt de altfel și dispozițiile art.996 alin.2 N.C.P.C., potrivit cărora ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările
de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Așadar, însăși textul de lege determină limita maximă până la care măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale își poate produce efectele, respectiv soluționarea fondului litigiului, însă în lipsa oricăror elemente care să limiteze efectele măsurii și să determine astfel caracterul provizoriu al acesteia, cele două condiții sunt neîndeplinite. În aceste context, instanța subliniază faptul că reclamantul nu a făcut dovada inițierii unui litigiu care să lămurească fondului dreptului și nici nu a indicat elemente care să confere măsurii solicitate caracter vremelnic și provizoriu, ceea ce impune respingerea cererii.
În plus, nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât nu a existat un refuz al pârâților de a pune la dispoziția reclamantului actele contabile solicitate.
Astfel, contrar susținerilor reclamantului, actele nu au fost solicitate la data de_, ci la data de_, astfel cum rezultă din copia confirmării de primire (f.20), iar o parte din acte au fost predate la data de_ (f.22). De altfel chiar cererea reclamantului este datată_ (f.19).
Pe de altă parte, în cauză se pune problema și în ce măsură o cerere
"de predare"; a documentelor contabile ale unei societăți, chiar și unui asociat, este rezonabilă, în condițiile în care aceste documente trebuie să se arhiveze la sediul societății, orice asociat putând să uzeze de dreptul de a le examina, fără însă să aducă atingere unor obligații pe care administratorul unei societăți le are conform unor dispoziții legale.
Astfel, conform art. 80 alin. 1 C. pr. fiscală, evidențele contabile și fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare, domiciliul fiscal fiind definit de art. 31 lit. c din același act normativ, ca fiind sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat. În plus, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, revine, în primul rând, administratorului, conform art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată.
În concluzie, față de aceste dispoziții legale, solicitările de predare a documentelor contabile care ar justifica, în opinia reclamantului, cererea de ordonanță președințială, apar ca nerezonabile, în condițiile în care nu a fost indicată nici modalitatea de predare, în original sau în copii, precum și în lipsa vreunei dovezi privind refuzul de a permite examinarea actelor contabile la sediul pârâtei. Mai mult decât atât, înscrisurile de la filele 51-53, confirmă disponibilitatea administratorului de a pune la dispoziția reclamantului actele contabile, la sediul pârâtei.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 996 N.C.P.C., instanța va respinge cererea de ordonanță președințială.
În temeiul art.451-453 N.C.P.C., instanța va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC D. B. S., în cuantum de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.58-59).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță formulată de reclamantul G. D. - V., cu sediul procesual ales la SCA G., Ghidra și
A., în C. N., b-dul 21 D. 1989, nr.102, jud. C. în contradictoriu cu pârâții SC D. B. S., cu sediul în C. N., str. M. P., fn, parter, sc. 2, ap. 21, jud. C., J_, CUI 12296083 și P. G. I., domiciliat în C. N., str. S., nr.3, ap.33, jud. C. .
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC D. B. S., în cuantum de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare care se depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 23 august 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. T. B.
Thred. NK 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 50/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 1702/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
