Sentința civilă nr. 2076/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2076/2013
Ședința publică din data de 2 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - I. P. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de către reclamanta S.
S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC F. S. C. -N., în contradictoriu cu pârâții C. G., C. A. -E., C. A. -D., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, avocatul Anja Mărginean, în substituirea avocatului Virgiliu Ghidra, cu delegație de substituire dată doar pentru depunerea notelor de ședință, reprezentanta pârâților C. A. -E., C. A. -D., avocatul Procopeț Verginia, reprezentanta pârâtului C. G., avocatul Anca Mărincaș, în substituirea avocatului Revnic D., cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar depune note de ședință, pe care arată că le-a înregistrat și la registratura, comunicându-se și comunică reprezentantelor pârâților câte un exemplar din acestea.
Din oficiu, tribunalul pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cauzei, raportat la natura, obiectul și valoarea cauzei.
Reprezentanta pârâților C. A. -E., C. A. -D. solicită respingerea excepției invocate, arătând că Tribunalul Specializat C. este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, întrucât una dintre părți este profesionist.
Reprezentanta pârâtului C. G. apreciază că Tribunalul Specializat C. este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză. Depune dovada privind cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată în data de 18 aprilie 2013, la Tribunalul Specializat C., reclamanta SC F. S. C. -N., reprezentată prin lichidator judiciar SS i-a chemat în judecată pe pârâții C. G., C.
A. E. și C. A. D., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.
109 încheiat în data de_ între părți, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, să fie obligați pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de
826.560 lei reprezentând dublul sumei achitate de către reclamantă cu titlu de avans, conform antecontractului semnat de părți, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, în data de_ a încheiat cu pârâții antecontractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect transferul de către pârâți, în calitate de promitenți-vânzători, în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului, teren în suprafață de 143.312 mp, situat în comuna Dăbâca, județul C. . Acest teren este alcătuit din mai multe terenuri, de suprafețe distincte, înscrise în cărți funciare diferite și identificate cu o serie de titluri de proprietate emise de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, fiind situate în comuna Dăbâca, județul C., astfel cum reiese din preambulul antecontractului a cărui rezoluțiune se solicită. O parte din suprafața totală indicată, respectiv 68.312 mp, este situată în tarlaua 46 Clejie, după cum rezultă din anexa 1 la același antecontract, atașată prezentei cereri. Interesele pârâților C. A. -E. și C. A. -D. au fost reprezentate, la data semnării antecontractului, de către pârâtul C. G., conform procurilor de vânzare, cu dată certă cu nr. 108 și 109/_ . Reclamanta, în calitate de promitentă-cumpărătoare, a achitat prin transfer bancar suma de 413.280 lei, respectând în acest sens convenția părților, mai exact dispozițiile art. 2
"Prețul și modalitate de plată";. Astfel, s-a achitat pârâților în data de_, suma de 220.140 lei; în data de_, suma de 22.200 lei; în data de _
, suma de 58.000 lei; în data de_, suma de 112.940 lei. Având în vedere că nici până la momentul formulării prezentei cereri, pârâții, în calitate de promitenți-vânzători, nu și-au respectat obligațiile esențiale, principale, asumate prin antecontract, astfel cum acestea au fost fixate prin clauzele prevăzute la art. 2.2.1. (să transfere în proprietatea promitentului- cumpărător o suprafață de minim 90.000 mp din totalul terenului ce constituie obiectul prezentului contract) și (promitentul-vânzător va notifica pe promitentul-cumpărător cu cel puțin 10 zile). Raportat la art. 2.2.2. (transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 90.000
mp menționat) precum și punctul C) din convenția în discuție, conform căreia promitentul vânzător să încheie până la data de 1 martie 2009, Contractul de vânzare-cumpărare, în formă autentică, având ca obiect terenul în suprafață de 143.312 mp., că nu a fost respectată obligația de transfer a dreptului de proprietate asupra 90.000 mp din totalul terenului ce a constituit obiectul antecontractului, termenul până la care trebuia semnat contractul autentic de vânzare-cumpărare fiind astfel depășit (_ ), că dispozițiile contractuale prevăd posibilitatea antrenării răspunderii pârâților, în calitate de promitenți-vânzători, în cazul în care nu au îndeplinit obligațiile de semnare a contractului în formă autentică, fiind depășite toate termenele stipulate de art. 1.1, 5.1. din antecontract, lit. C), precum și de art. 5.8., ținând cont și de faptul că reclamanta se află în procedura simplificată a insolvenței, a fost formulată prezenta acțiune în rezoluțiune a antecontractului, considerând îndeplinite toate condițiile legale și contractuale (prin raportare în special la art. 5.4. și 5.5.) pentru constatarea temeiniciei acesteia. Astfel, se consideră că sunt îndeplinite condițiile fixate de doctrină pentru intervenția rezoluțiunii judiciare. Prin raportare la dispozițiile contractuale, reclamanta a considerat că pârâții au întârziat nejustificat de mult în executarea obligațiilor, iar societatea se află în procedura simplificată a insolvenței, astfel că nu mai are niciun interes să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilului arătat. Această întârziere în executarea obligațiilor este asimilată unei neexecutări totale din partea pârâților, în situația în care executarea unei anumite obligații este legată esențial de un anumit termen. Or, în speță, necesitatea imperativă a reclamantei a fost aceea de a dezvolta pe acest teren un proiect rezidențial, motiv pentru care de altfel a și antecontractat cu pârâții. În sensul celor arătate anterior, a fost invocată decizia secției civile a Curții de Apel Constanța nr. 65 din 2 iunie 2004 în cuprinsul căreia s-a statuat faptul că "în caz de neexecutare a obligațiilor stabilite prin convenția sinalagmatică, creditorul are un drept de opțiune între a cere executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare sau rezolutiunea acestuia, aceasta din urmă cu atât mai mult în cazul în care executarea în natură nu mai prezintă interes pentru creditor. din culpa debitorului sau când nu mai este posibilă";. Astfel, "recunoscând părții care și-a executat obligația ... posibilitatea de a alege între executarea silită și desființarea contractului prin rezoluțiune, legiuitorul a realizat echilibrul firesc între principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate și principiul echității";. "De aceea, executarea în natură, care nu mai prezintă interes pentru creditor, datorită culpei debitorului … este înlocuită cu echivalentul ei: neexecutarea propriilor prestații pentru lipsirea de cauză a
celor executate, ceea ce va permite ulterior restituirea lor";. Neexecutarea obligației de transfer al dreptului de proprietate de către pârâți le este imputabilă acestora, mai ales pentru că este o obligație de rezultat ce a fost expres prevăzută în contract și pentru care culpa este prezumată. "Această prezumție operează de îndată ce creditorul face dovada că debitorul nu a realizat sau obținut rezultatul la care s-a obligat. Nerealizarea scopului urmărit constituie faptul vecin și conex din existenta căruia legea prezuma culpa debitorului";. Mai mult, C. ea de Apel București - prin decizia nr.149/_ - a statuat că "sarcina probei vinovăției în neexecutarea contractului este răsturnată prin voința legiuitorului, în sensul că art.1082 C.civ. îl dispensează pe reclamant de a face o asemenea dovadă, revenind pârâtului-debitor obligația de a proba că neexecutarea contractului nu îi este imputabilă, ci se datorează unor cauze străine, independente de voința sa";. Cu privire la punerea în întârziere a debitorilor obligației neexecutate, reclamanta a arătat că, antecontractul fiind unul comercial, debitorul obligației neexecutate este de drept pus în întârziere, conform art.56 Cod comercial, raportat la art. 1079 alin. 2 pct. 1 Cod civil. Mai mult, astfel cum se prevede în cuprinsul art. 720 ind. 1 din vechiul C.proc.civ, a fost parcursă și procedura prealabilă care era obligatorie la data respectivă. Pârâții au fost notificați, respectând dispozițiile legale aplicabile proceselor și cererilor în materie comercială. La data și locul stabilite prin înscrisurile comunicate pârâților s-au prezentat reprezentanții numiților C. A. -E. și C. A.
D., care, potrivit procesului-verbal încheiat, și-au exprimat disponibilitatea de a stinge litigiul pe cale amiabilă, însă acest lucru nu poate fi realizat în cadrul acestei proceduri, având în vedere că numitul C. G. nu a putut fi contactat pentru a-și exprima o poziție în acest sens. Se arată totodată si faptul că, în momentul în care vor ajunge la o înțelegere și cu numitul C. G., vor stabili o nouă conciliere, cu scopul preîntâmpinării soluționării litigiului în fața instanțelor de judecată. Pârâtul C. G. a solicitat reprogramarea concilierii pentru data de_ . În cadrul acestei întâlniri, acesta a recunoscut în întregime atât debitul datorat creditoarei S.C.
F. S.R.L., cât și conformitatea stării de fapt și de drept, enunțată de către creditoare în cuprinsul convocării la conciliere. Acesta arată că împreună cu C. A. E. și C. A. -D. a încasat sumele de bani solicitate în prezenta procedură și se obligă la returnarea acestora, exprimându-și disponibilitatea de a soluționa prezentul litigiu fără concursul instanțelor de judecată, prin plata eșalonată a debitului. Prin cele menționate mai sus, în cadrul întâlnirilor mai sus menționate a existat o recunoaștere din partea pârâților a debitului solicitat de reclamantă, acesta fiind un caz de întrerupere a prescripției extinctive. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din
Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "Prescripția de întrerupe prin recunoașterea debitului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția";. Temeiul legal indicat devine incident în raportul contractual dedus judecății întrucât la data de_, respectiv _
, pârâții au recunoscut în întregime debitul datorat reclamantei, manifestând disponibilitatea de a stinge litigiul pe cale amiabilă. Astfel, recunoașterea făcută de către pârâți are ca efect curgerea unui nou termen de prescripție. Pârâtul C. solidar pasiv cu pârâții C., arată în mod expres faptul că, împreună cu aceștia, "a încasat sumele de bani solicitate în prezenta procedură si se obligă la returnarea acestora, exprimându-si disponibilitatea de a soluționa prezentul litigiu fără concursul instanțelor de judecată, prin plata eșalonată a debitului";. În consecință, suntem în prezența unei recunoașteri exprese, iar dacă s-ar susține un eventual caracter echivoc al acestei manifestări de voință a pârâților, s-a indicat Decizia Tribunalului București nr.1887/1994, potrivit căreia "s-a decis că este vorba de o întrerupere a prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului atunci când debitorul solicită creditorului un termen pentru plata creanței";. Cu privire la solidaritatea pârâților s-a arătat că pornind de la dispozițiile art. 1039-1043 C.civ., reflectate în dispozițiile contractuale asumate la_, pârâții sunt obligați în solidar față de reclamantă în ceea ce privește construirea și vânzarea imobilului descris la punctul A) din antecontract. Totodată, art. 56 din Codul Comercial prevede faptul că solidaritatea este prezumată în cazul raporturilor comerciale. Prin urmare, solidaritatea pârâților-codebitori dă dreptul reclamantei de a se îndrepta atât împotriva unuia, cât și împotriva tuturor pârâților. Mai mult, conform prev. art. 5.5 "în cazul rezoluționării prezentului Antecontract, Promitentul vânzător și persoanele care l-au mandatat pe acesta garantează returnarea dublului avansului cu toate bunurile lor, mobile și imobile, prezente și viitoare";. Deși pârâții și-au manifestat disponibilitatea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, nu au propus nicio modalitate concretă de rezolvare și nici nu au achitat vreo sumă de bani reclamantei. Întrucât într-un termen ce excede așteptările oricărui cumpărător, vânzătorii nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor, reclamanta solicită rezoluțiunea judiciară și repunerea părților în situația anterioară, fapt care impune obligarea pârâților la restituirea sumelor primite de la reclamantă. Mai mult, trebuie menționat și faptul că, deși pârâții nu și- au respectat obligațiile stabilite prin clauzele indicate anterior, reclamanta, manifestând buna-credință contractuală, a fost de acord să efectueze chiar plăți suplimentare față de suma de 60.000 EUR convenită inițial cu pârâții.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17 mai 2013 (filele 42- 46), pârâții C. A. E. și C. A. D. a solicitat respingerea ca
nefondata a acțiunii formulate de reclamanta având ca obiect rezoluțiune contract, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. Pe cale de excepție pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, arătând că la promovarea prezentei acțiuni și împotriva pârâților de rândul 2 și 3 reclamanta S.C. F. S.R.L. s-a prevalat de procurile de vânzare certificate sub nr. 108 si 109 din data de_, de avocat Virgiliu Ghidra (același avocat care a certificat și antecontractul de vânzare cumpărare nr. 109/_, a cărui rezoluțiune se cere în prezenta cauză), prin care l-ar fi împuternicit pe pârâtul de rândul l, C. G., să procedeze la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect parcelele aflate în proprietatea pârâților de rândul 2 și 3 sau care ar fi urmat să intre în proprietatea acestora până la data de 1 martie 2009, situate în comuna Dăbâca, sat Luna de Jos, tarlaua 64. S-a arătat că antecontractul de vânzare- cumpărare nr. 109/_ nu le este opozabil pârâților de rândul 2 și 3, efectele sale producându-se direct între reclamanta S.C. F. S.R.L. și mandatarul pârât de rândul 1, C. G., întrucât este rezultatul unei înțelegeri frauduloase dintre acesta din urmă și reclamantă, în speță devenind incident principiul fraus omnia corrumpit. În acest sens, s-a învederat că suntem în prezența unui mandat în interes comun. Este adevărat că, în principiu, această varietate de mandat este valabilă, cu condiția însă ca mandatarul să nu neglijeze/fraudeze interesele mandanților. Or, exact acest fapt s-a petrecut în speță, reprezentantul convențional al reclamantei a redactat atât procurile de vânzare, cât și antecontractul de vânzare- cumpărare, fără a-i informa de pârâți cu privire la clauzele exprese și la valoarea antecontractului nr. 109/_, despre care aceștia au aflat afectiv abia cu prilejul convocării la concilierea directă din data de 27 octombrie 2011, când le-a fost comunicat și un exemplar din acest antecontract. Convingerea pârâților este că atât procurile de vânzare, cât și antecontractul de vânzare-cumpărare anterior menționate au fost încheiate în aceeași zi, existând chiar posibilitatea ca procurile să fie ulterioare antecontractului. Astfel, s-a arătat că atât procura dată de pârâtul C. A. D., cât și antecontractul de vânzare-cumpărare au același număr de certificare și anume 109, deși sunt redactate de același avocat Virgiliu Ghindra, primul înscris purtând data de_, iar cel de al doilea data de_ . Surprinzător este și faptul că, în preambulul antecontractului de vânzare- cumpărare, apare mențiunea "încheiat astăzi,_ ";, în vreme ce, potrivit art. 11.2 din antecontract, acesta ar fi fost semnat în data de_, avocatul redactor al actului acordând dată certă sub (același) nr. 109 din data de _
. Mai mult, mandatul de vânzare trebuie să fie un mandat special, cu un obiect determinat, posibil și licit, fiind obligatoriu ca întinderea mandatului
(puterile mandatarului) să fie expres descrisă în înscrisul constatator (procura). La o simplă lectură a procurilor de vânzare certificate sub nr. 108 și 109 din data de_, se poate observa formularea generală și vagă folosită de avocatul redactor al actului cu privire la întinderea mandatului, cu toate că obiectului clauzele antecontractului erau cunoscute în detaliu (și probabil negociate deja) atât de către promitenta cumpărătoare S.C. F.
S., cât și de mandatarul C. G. . Aceasta este explicația pentru care avansul de preț în sumă de 413.280 lei achitat de reclamanta promitentă cumpărătoare S.C. F. S:R.L. a fost încasat exclusiv de către mandatarul pârât de rândul l, C. G., fără ca acesta din urmă să-i fi informat pe ceilalți pârâți cu privire la sumele încasate sau cu privire la executarea antecontractului de vânzare-cumpărare. Sunt edificatoare în acest sens extrasele de cont depuse în probațiune de însăși reclamanta nr. 62/_
, pentru suma de 220.l40 lei, nr. 78/_, pentru suma de 22.200 lei, nr. 94/_, pentru suma de 58.000 lei, nr. 95/_, pentru suma de 112.940 lei. Față de aceste aspecte rezultă în mod cert că antecontractul de vânzare cumpărare nr. 109/_ nu le este opozabil pârâților de rândul 2 și 3. În aceste condiții, reclamanta nu justifică în privința pârâților de rândul 2 și 3 îndreptățirea de a-i chema ca pârâți în prezenta cauză. raportul juridic dedus judecații urmând a fi analizat de instanța exclusiv prin prisma drepturilor și a obligațiilor născute în sarcina/beneficiul reclamantei și ale pârâtului de rândul l, C. G. .
Totodată, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, arătând că având în vedere că nu există dispoziții speciale care să reglementeze prescripția dreptului material la acțiune în ipoteza rezoluțiunii sunt aplicabile regulile generale specifice drepturilor de creanță, instituite prin art.3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Așadar, termenul de prescripție aplicabil dreptului material la acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 109/_ este termenul general de 3 ani, care a început să curgă, potrivit art. 7 alin. l din Decretul nr. 167/1958, de la data când s-a născut dreptul la acțiune. Aceleași concluzii sunt valabile și pentru prescripția dreptului material la acțiune pentru petitul privind restitutirea sumei de
826.560 lei. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 din antecontractul nr. 109/_, părțile contractante au convenit ca atât transferul dreptului de proprietate a terenului, cât și plata prețului să fie efectuate în două etape detaliate la art. 2 din antecontract. În acest sens, părțile au prevăzut în mod expres, în cuprinsul art. 2.2.1 și 2.2.3, coroborat cu art. 5.1 și 5.2, perfectarea a două tranzacții distincte, materializate prin încheierea a două contracte autentice de vânzare-cumpărare, astfel: primul
contract autentic (prima tranzacție) având ca obiect transferul în proprietatea reclamantei a unei suprafețele minim 90.000 mp, la prețul de 60.000 EUR plătibil în lei la Cursul BNR de la data plății, prin transfer bancar în contul paratului de rândul l, C. G., trebuia încheiat până cel târziu la data de
30 octombrie 2008, în caz contrar promitenta cumpărătoare considera antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 109/_ rezolvit de plin drept, fără punere în întârziere, notificare prealabilă sau intervenția vreunei instanțe de judecată (pact comisoriu de gradul IV), cu obligarea promitentului, vânzător C. G. la returnarea avansului (60.000 euro) și plata de daune contractuale în valoare egală cu avansul plătit, precum și plata oricăror pagube directe sau indirecte cauzate, sau să se adreseze instanței competente în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare conform art. 1073 și 1077 din Codul-civil și art. 5 din Titlul IX al Legii nr. 247/2005. Al doilea contract autentic (a doua tranzacție) având ca obiect transferul în proprietatea reclamantei a restului de teren, până la diferența de 143.312 mp până la congruența sumei de 792.515 euro plătibilă în lei la cursul BNR de la data plății, prin transfer bancar în contul pârâtului de rândul l, C. G., trebuia încheiat până cel târziu la data de 1 martie 2009, în caz contrar promitenta cumpărătoare putând considera antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 109/_ reziliat de plin drept fără punere în întârziere, notificare prealabilă sau intervenția vreunei instanțe de judecată (pact comisoriu de gradul IV), promitentul vânzător C. G. pierzând orice drept cu privire la restul de plată aferent primei tranzacții, acesta fiind obligat și la plata oricăror pagube directe sau indirecte cauzate promitentei cumpărătoare, sau să se adreseze instanței competente în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare conform art. 1073 și 1077 din Codul civil și art. 5 din Titlul IX al Legii nr. 247/2005. Față de aceste prevederi contractuale, rezultă fără putință de tăgadă că pentru fiecare tranzacție în parte curge un termen de prescripție distinct, indiferent de opțiunea promitentei cumpărătoare, respectiv valorificarea pactului comisoriu de gradul IV sau intentarea unei acțiuni în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare. Astfel fiind, pentru prima tranzacție termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de_, împlinindu-se la data de_, în vreme ce pentru a doua tranzacție, termenul de prescripție a început să curgă la_, împlinindu-se la data de_ . Astfel fiind, termenul de prescripție de 3 ani pentru restituirea sumei de 826.560 lei reprezentând dublul sumei achitate de reclamanta pârâtului de rândul l, C. G., a început să curgă de la data de_, împlinindu-se la data de_ . Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată de
reclamantă prin lichidatorul judiciar SSP.R.L. abia la data de_, dreptul material la acțiune pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare nr. 109/_ și pentru restituirea sumei de 826.560 lei reprezentând dublul sumei achitate de reclamantă pârâtului de rândul l, C.
G., s-a prescris. În mod cert, nu poate fi primita susținerea reclamantei că pârâții ar fi recunoscut în data de_, cu prilejul concilierii la care au fost convocați de reclamantă, presupusul debit datorat acesteia. Așa cum rezultă în mod explicit din Procesul verbal încheiat la acea dată și depus de reclamantă la dosarul cauzei, singurele declarații ale pârâților au fost în sensul că-și exprimă disponibilitatea de a stinge litigiul pe cale amiabilă și că se impune programarea unei noi întrevederi la care să participe și C. G.
. Cu siguranță o asemenea declarație nu poate fi interpretată în sensul unei recunoașteri a debitului de natură a produce efectele întreruperii prescripției extinctive conform art. 16 alin. 1 lit. b din. Decretul nr. 167/1958. De asemenea, o astfel de declarație nu poate fi interpretată nici în sensul solicitării de către pârâți a unui termen pentru plata creanței care să echivaleze cu o recunoaștere a dreptului, cu efect de întrerupere a prescripției. Recunoașterea făcuta de pârâtul C. G. în data de_ la sediul reprezentantului convențional al reclamantei nu este opozabilă pârâților de rândul 2 și 3 și poate produce efecte juridice exclusiv în dauna acestuia, atâta vreme cât pârâtul C. G. nu a avut un mandat special expres din partea pârâților în acest sens. Lipsita de efecte juridice este și consemnarea făcuta de dl avocat Virgiliu Ghidra în Procesul-verbal din data de_ în sensul că "Prin procesul verbal aferent acestei proceduri de conciliere (cea din_ - s.n.) s-a consemnat recunoașterea debitului datorat S.C. F. S.R.L."; de către numiții C. A. E. și C. A. D.
. Aceasta reprezintă o afirmație care nu se regăsește în Procesul verbal din data de_, fiind "strecurată"; cu rea-credință de avocatul reclamantei în Procesul verbal din data de_, probabil în scopul smulgerii unei recunoașteri din partea pârâtului C. G. . Pârâții au arătat că anterior deschiderii procedurii insolvenței reclamanta S.C. F. S.R.L. a mai promovat o acțiune cu aceleași pretenții împotriva pârâților, ce a format obiectul Dosarului nr._, inițial al Judecătoriei C. -N., declinat spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Specializat C. . Prin Sentința civila nr. 48/2013, acțiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată. Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat va solicitam respingerea cererea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, contrar celor susținute de reclamantă prin cererea introductivă, raportat la dispozițiile art. 1041 cod civil pârâții nu sunt obligați solidari față de aceasta pentru obligația de restituire a prețului în sumă de 826.560 lei,
obligația de restituire incumbându-i exclusiv pârâtului de rândul l, C. G.
, care a încasat efectiv suma respectivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20 mai 2013 (filele 51- 55), pârâtul C. G. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind, în principal, prescrisă și în subsidiar, neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pârâtul a arătat că termenul de prescripție a dreptului la acțiune în ceea ce privește ambele capete de cerere este de 3 ani, așa cum prescrie articolul 3 din Decretul 167/1958, în vigoare la data nașterii obligațiilor contractuale invocate de reclamantă. Așa cum se poate observa prin lecturarea antecontractului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul acestuia părțile au definit existența a 2 tranzacții: una care privea obligația subsemnatului de a înstrăina o suprafață de teren de 90.000 m.p., scadentă la data de_ (a se vedea clauza 2.2.1. din antecontract) și o a doua tranzacție privind obligația subsemnatului de a înstrăina diferența de teren până la suprafața totală de
143.312 m.p., scadentă la data de_ (a se vedea clauza 2.2.3. coroborată cu clauza 1 de a articolul 1 din antecontract). Pentru fiecare dintre cele două tranzacții (obligații) curge un termen de prescripție diferit, așa cum rezultă și din articolul 12 al Decretului 167/1958 conform căruia, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Având în vedere aceste aspecte, este necesar să fie analizată prescripția diferit pentru fiecare dintre cele două tranzacții cuprinse în actul dedus judecății. În ceea ce privește prima tranzacție, termenul de prescripție privind dreptul material la acțiunea în rezoluțiune, ca și termenul de prescripție privind dreptul material la acțiunea în restituirea prețului și plata arvunei au început să curgă la data de_ și s-au împlinit la data de_ . Având în vedere faptul că termenul de prescripție s-a împlinit la data de_ ,
"recunoașterea"; invocată de reclamantă că ar fi avut loc la data de_ rămâne lipsită de efecte juridice, fiind făcută ulterior împlinirii cursului prescripției. Sub acest din urmă aspect, sub imperiul Decretului 167/1958 (în vigoare la data la care au început să curgă termenele de prescripție în discuție), doctrina și jurisprudența au fost unanime în a aprecia lipsa efectelor juridice ale unui act de recunoaștere ce a avut loc ulterior împlinirii cursului prescripției. A fost citată, în acest sens, jurisprudența relevantă: I., Secția Comercială, Decizia nr.1148 din 3 aprilie 2009: "Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, în conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, are ca efect întreruperea numai în situația în care recunoașterea a intervenit
în cursul termenului de prescripție. Recunoașterea debitului ulterior împlinirii termenului prescripției nu are ca efect întreruperea cursului prescripției."; I., Secția a ll-a civilă, Decizia nr. 4127 din 14 decembrie 2011: "Recunoașterea dreptului după împlinirea termenului de prescripție nu produce efectul întreruptiv la care se referă actul normativ menționat, însă, dacă are loc și o plată parțială, aceasta are efectul prevăzut de art. 20 din Decretul nr. 167/1958, respectiv plata efectuată nu este supusă repetițiunii."; C. ea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale- decizia civilă nr. 247 din_: "Recunoașterea debitului ulterior împlinirii termenului prescripției nu are ca efect întreruperea cursului prescripției, întrucât problema întreruperii cursului prescripției se poate pune numai cât timp prescripția este în curs, nu și după ce cursul acesteia s-a împlinit."; C. ea de Apel București, Decizia nr. 1335 din 1 noiembrie 2002 - Secția a V-a comercială: "Plățile efectuate de debitor nu au fost însă de natură să întrerupă cursul prescripției, nefiind efectuate înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani de la data scadenței obligației de plată, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958."; Așadar, în ceea ce privește prima tranzacție, prescripția fiind împlinită la data de_ și
"recunoașterea"; neproducând efecte juridice, acțiunea reclamantei este prescrisă sub acest aspect. În ceea ce privește cea de-a doua tranzacție, termenul de prescripție privind dreptul material la acțiunea în rezoluțiune a început să curgă la data de_ și s-a împlinit la data de_ . În ceea ce privește cea de-a doua tranzacție nu există formulat un petit de restituire a prețului sau de plată de despăgubiri, sub aspectul celei de-a doua tranzacții obiectul acțiunii introductive privind doar rezoluțiunea (această rezoluțiune cerându-se a fi pronunțată pentru întregul antecontract). Cu privire la această a doua tranzacție nu există niciun act de recunoaștere din partea pârâtului, actul semnat la data de_ de pârât referindu-se exclusiv la prima tranzacție. Într-adevăr, notificarea prin care s-a făcut convocarea la conciliere a pârâtului face referire la solicitarea reclamantei de a-i restitui avansul de 413.280 lei și a achita o sumă egală cu avansul, cu titlu de arvună (similar petitului II din prezenta acțiune). Atât avansul de 413.380 lei, cât și arvuna în sumă egală reprezintă preț, respectiv despăgubiri aferente primei tranzacții cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare. În acest context trebuie interpretat textul "recunoașterii"; pârâtului din_, potrivit căreia:
"Numitul C. G. a solicitat reprogramarea concilierii pentru data de _
. În cadrul acestei întâlniri, acesta a recunoscut în întregime atât debitul datorat creditoarei S.C. F. S.R.L., cât și conformitatea stării de fapt și de drept, enunțată de către creditoare în cuprinsul convocării la conciliere."; Astfel, neexistând cu privire la acest aspect niciun fel de recunoaștere din
partea pârâtului, dreptul reclamantei la acțiune în rezoluțiune pentru cea de-a doua tranzacție s-a stins prin prescripție la data de_ .
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în cursul anului 2008 a intrat în negocieri pentru afaceri cu reclamanta, SC F. S., prin intermediul asociaților acesteia de atunci, domnul Andreșan Radu V. și domnul Blag Alexandru. Afacerea propusă celor doi asociați ai reclamantei consta în dezvoltarea unui proiect imobiliar în comuna Dăbâca, județul C., constând în edificarea unui cartier rezidențial pe o suprafață de 14 hectare. În urma negocierilor, s-a convenit ca pârâtul să se ocupe de administrarea proiectului (project-management), inclusiv obținerea suprafeței de teren necesare dezvoltării proiectului, iar domnul Andreșan Radu V. să se ocupe de obținerea finanțării necesare pentru proiect, părțile urmând să împartă profitul ce ar fi rezultat. Proiectul a primit denumirea de Someș Gardens. În pofida faptului că actul aparent a fost semnat ca antecontract de vânzare- cumpărare (actul depus la dosar de reclamantă în justificarea acțiunii sale), părțile au continuat să se comporte corespunzător înțelegerii reale dintre ele, înțelegere ce corespundea unei asocieri în participațiune, ce presupunea mai mult decât doar obținerea terenului de către pârât. În administrarea acestui proiect imobiliar, pârâtul a întreprins demersuri pentru obținerea terenurilor necesare (ocazie cu care i-am prezentat asociaților săi pe pârâții C., care dețineau terenuri în proprietate în localitatea Dăbâca și aveau relațiile necesare pentru a dobândi și alte suprafețe de teren necesare proiectului Someș Gardens). De asemenea, a făcut demersuri pentru întocmirea unui proiect de arhitectură necesar pentru dezvoltarea cartierului rezidențial. De asemenea, conform înțelegerii reale dintre părți, reclamanta prin domnul Andreșan Radu V. a întreprins demersuri de obținere a finanțării de la eventuali parteneri externi. La data de_ am încasat de la domnul Andreșan Radu Vasile, reprezentantul legal al reclamantei, suma de 219.000 lei (echivalentul a 60.000 euro), reprezentând avansul menționat în paragraful 2.2.1. din antecontract. Această sumă de bani a fost predată în aceeași zi pârâtului C. A. -D. . Acesta și fratele său erau persoanele care se ocupau de achiziționarea terenului de la localnicii proprietari din Dăbâca. Conform înțelegerii reale a părților, reclamanta urma să achite în continuare - săptămânal - sumele de bani necesare contractării terenurilor de la localnicii proprietari din Dăbâca. Această realitate este dovedită prin faptul că, deși în antecontractul de vânzare-cumpărare nu figurează că reclamanta ar mai fi avut vreo obligație de plată a prețului până la momentul semnării actelor autentice, totuși a făcut încă 3 transferuri (ale căror dovezi au fost depuse la dosarul cauzei odată cu acțiunea introductivă), respectiv suma de 22.200 lei la data de_, 58.000 lei la data de_ și suma de
112.940 lei la data de_ . Este lipsită de orice logică a faptelor susținerea reclamantei în sensul că s-ar datora culpei pârâtului faptul că nu a transferat reclamantei proprietatea asupra terenurilor din Dăbâca. Potrivit celor consemnate în antecontract, pârâtul avea obligația ca la data de_ să transfere către reclamantă proprietatea a 90.000 m.p., iar reclamanta nu avea nicio obligație de a achita alte sume de bani anterior semnării contractelor autentice. Cu toate acestea, reclamanta - fără a pretinde vreun moment semnarea actelor notariale - continuă să facă plăți în lunile octombrie și decembrie 2008, în condițiile în care ea, ca debitoare, nu are o obligație în acest sens, iar ca și creditoare ar putea pretinde să-i fie transferat terenul - însă nu pretinde nicio clipă transferarea pe numele său a celor 90.000 m.p., care ar fi fost oricând disponibili pentru transfer. Toată această atitudine a reclamantei nu face altceva decât să confirme fără putință de tăgadă faptul că înțelegerea reală a părților a fost alta decât cea consemnată în antecontractul semnat. În toamna și iarna anului 2008, cei doi pârâți C. au semnat promisiuni de vânzare-cumpărare cu localnicii proprietari de terenuri din Dăbâca, plătind acestora avansuri de preț din sumele încasate de la reclamanta F. S. (menționez că subsemnatul am predat pârâtului C.
A. -D. și sumele de bani încasate de la reclamantă în_ ,_ și_ ). Au fost astfel antamate numeroase parcele de teren, care făceau parte din obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, în plus față de cele deja deținute încă din luna septembrie 2008 de pârât și de frații C. . Aceste suprafețe de teren ar fi putut cu ușurință să fie transferate reclamantei, dacă aceasta ar fi dorit și ar fi fost dispusă să achite diferența de preț pe care o datora cu ocazia semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare (potrivit dispozițiilor cuprinse în paragraful 2.2.2. din antecontract). Începând cu luna septembrie 2008, reclamanta a făcut demersuri pentru a încerca să obțină bani de la terți (inclusiv de la potențiali finanțatori externi), reclamanta neavând la dispoziție lichidități sau bunuri care ar fi putut susține proiectul ce făcea obiectul înțelegerii cu pârâtul și frații C. . Ulterior însă, așa cum se cunoaște, au început să se facă simțite tot mai acut consecințele crizei economice, în special în domeniul imobiliar. În acest context, asociații care dezvoltau proiectul rezidențial din Dăbâca au început să-și pună problema în ce măsură acesta va mai fi profitabil. După discuții, negocieri, căutări eșuate de finanțare, au ajuns cu toții la concluzia că proiectul imobiliar - așa cum acesta fusese conceput în toamna anului 2008 - devenise neprofitabil și acesta trebuia restructurat. S-a ajuns astfel la o modificare drastică a proiectului inițial, ajungând ca noul proiect să fie de o mult mai mare anvergură și să includă mai multe centre de profit, precum: un teren de golf, hoteluri, sala de conferințe, outlet, aqua-park și cartier rezidențial, toate
pe o suprafață de aproximativ 152 de hectare în localitatea Dăbâca. Oamenii de afaceri cu care se discutase pentru finanțare apreciau că aceasta ar fi o formulă care ar putea aduce profit chiar în contextul crizei economice imobiliare ce era în plină desfășurare. Pentru dezvoltarea acestui nou proiect a fost identificat un finanțator extern, în persoana domnului Schneider Dietmar-Konrad din Germania. Discuțiile pentru transformarea proiectului de afacere au avut loc în mai multe rânduri, purtându-se uneori între pârât și Andreșan Radu V., alteori participând și domnul Blag Alexandru. în orice caz, domnul Blag Alexandru a fost implicat în această transformare de proiect și a avut cunoștință despre toate discuțiile purtate pe această temă. Mai mult decât atât, în aceeași perioadă domnii Andresan Radu V. și domnul Blag Alexandru au căutat împreună finanțare pentru noul proiect, făcând chiar o călătorie în Olanda pentru acest scop. Este cert faptul că atât domnul Andresan Radu V., cât și domnul Blag Alexandru (cele 2 persoane care controlau, în calitate de asociați și administratori societatea comercială F. S. ) și-au dat acordul la novarea proiectului, cu semnificația certă de moarte a primului proiect (și stingerea obligațiilor născute în legătură cu acesta) odată cu nașterea noului proiect. De asemenea, este important să se înțeleagă faptul că proiectul inițial (constând în edificarea unui cartier rezidențial pe o suprafață de 14 hectare în localitatea Dăbâca) nu avea cum să rămână în ființă după conceperea noului proiect extins, deoarece terenul ce inițial fusese destinat cartierului rezidențial era inclus în terenul necesar dezvoltării noului proiect. În acest context, la data de_ s-a semnat următoarele acte care demonstrează înțelegerea părților cu privire la noul proiect: un acord-intenție de asociere între Schneider Dietmar-Konrad, pe de o parte și DUVAL IMOBILIARE S. (controlată, în calitate de asociați, tot de domnul Andresan Radu V. și domnul Blag Alexandru), C. G., Andresan Radu V. și Andresan I., pe de altă parte; un antecontract de cesiune de părți sociale între Andresan Radu V.
, pe de o parte și Schneider Dietmar-Konrad, pe de altă parte și un antecontract de vânzare-cumpărare între C. G., C. A. -D., C.
A. E. și Andresan Radu V., toți în calitate de promitenți-vânzători, pe de o parte și societatea comercială DUVAL IMOBILIARE S., în calitate de promitentă-cumpărătoare, pe de altă parte. Pornind de la această stare de fapt, pârâtul a arătat că obligațiile asumate de acesta prin antecontractul de vânzare-cumpărare din_ au fost stinse prin novația ce a avut loc prin semnarea antecontractului din_ . Suprapunerea este parțială, în sensul că antecontractul din_ se referă la o suprafață de teren de 1.529.839
m.p. (152 de hectare), în timp ce antecontractul din data de_ se referă la o suprafață de teren de 143.312 m.p. (14 hectare). Martorii și
interogatoriile vor confirma faptul că terenul de 143.312 m.p. ce face obiectul antecontractului din_ a fost integral cuprins în suprafața de 1.529.839 m.p., ce face obiectul antecontractului din_, precum și faptul că primul proiect imobiliar (ce implica obligația pârâtului de a transfera către F. S. 14 hectare de teren în localitatea Dăbâca) a murit odată cu nașterea noului proiect de afacere, ce implica obligația pârâtului de a transfera firmei DUVAL IMOBILIARE S. 152 de hectare de teren în localitatea Dăbâca. Vorbim astfel despre o novație prin schimbare de creditor, reglementată de art. 1128 punctul 3 din Codul civil din 1864, conform căruia novațiunea se operează când, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, către care debitorul este descărcat. Voința de a nova rezultă fără dubiu din faptul că obiectul primului antecontract a fost inclus în obiectul celui de-al doilea antecontract, coroborat cu faptul că domnul Andreșan Radu Vasile avea calitatea de reprezentant legal al ambelor societăți promitente-cumpărătoare: F. (reclamanta din prezenta acțiune) și Duval Imobiliare S. . Domnul Blag Alexandru, cealaltă persoană care controla F. S., a fost și el de acord cu noul proiect și cu abandonarea primului proiect. Astfel, din faptul că domnul Andreșan Radu Vasile a semnat ambele antecontracte și domnul Blag Alexandru și-a dat acordul la noul proiect ce implica moartea primului proiect, se poate concluziona fără dubiu că reclamanta F. S. a înțeles să libereze debitorii în privința obligatiilor asumate prin antecontractul din_ . În speță nu se poate retine culpa în sarcina pârâtului, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus înțelegerea reală a părților cu privire la terenul din localitatea Dăbâca, județul C. a fost ca reclamanta să facă plăți săptămânale, pentru a susține avansurile necesare antecontractării terenurilor de la localnicii proprietari din Dăbâca. Reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație. Începând cu luna septembrie 2008, reclamanta (prin domnul Andreșan Radu V. ) a făcut demersuri continue pentru a încerca să obțină bani de la terți (inclusiv de la potențiali finanțatori externi), reclamanta neavând la dispoziție lichidități sau bunuri care ar fi putut susține proiectul ce făcea obiectul înțelegerii cu pârâtul. Pentru ca primul proiect să fi putut fi realizat era necesară achiziționarea întregii suprafețe de teren menționate în antecontract (aproximativ 14 hectare), fiind inutilă achiziționarea unor suprafețe mai mici de teren, care nu ar fi reprezentat o zonă compactă. Acesta este motivul pentru care reclamanta nu a pretins niciodată subsemnatului pârât sau celorlalți promitenți-vânzători transferarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Dăbâca, cu toate că acestea erau disponibile pentru a fi cumpărare prin act autentic de către promitenta-
cumpărătoare. În acest context, date fiind demersurile eșuate ale reclamantei de a obține fonduri pentru finanțarea proiectului, reclamanta însăși a fost aceea care nu a insistat în obținerea dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce ar fi fost disponibile pentru a fi cumpărare. Realitatea a fost aceea că, dacă reclamanta ar fi cerut, ar fi putut dobândi dreptul de proprietate cu privire la cei 90.000 m.p. prevăzuți în antecontract ca fiind prima etapă, însă reclamanta nu a dorit acest lucru, amânând achiziționarea oricărei suprafețe de teren până la momentul la care ar fi fost sigură că se poate baza pe sumele de bani necesare realizării proiectului Someș Gardens. În plus, aceasta nu deținea - în cursul lunii octombrie 2008 - sume de bani cu care ar fi putut achita partea din preț datorată conform paragrafului 2.2.2. din antecontract, acesta fiind adevăratul motiv pentru care nu au fost încheiate contracte autentice de vânzare-cumpărare pentru suprafețele de teren care erau disponibile la data respectivă pentru a fi vândute reclamantei. Sub acest aspect, pârâtul a invocat și excepția de neexecutare a contractului, culpa în neexecutare revenind integral reclamantei, iar nu pârâtului.
La acest termen de judecată, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având în vedere valoarea obiectului și natura ei.
Pârâții au apreciat că revine instanței specializate competența materială de soluționare a cauzei, având în vedere calitatea părților.
Analizând excepția invocată, instanța o va admite conform art. 132, al. 1 N.C.pr.civ. și va dispune trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului
C., pe raza teritorială a căruia își au sediul reclamanta și domiciliile pârâții, acțiunea fiind înregistrată în data de 18 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă.
Așa cum prevede art. 95, al. 1, raportat la art. 94, pct. 1, lit. j N.C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 200.000 lei. În speță, pretențiile formulate, au o valoare de peste 800.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare, având în vedere și prevederile art. 227 din Noul Cod civil.
Asimilarea "profesioniștilor"; cu comercianții, pe lângă faptul că este forțată, nici nu se poate face, sfera de întindere a celor denumiți
"profesioniști"; în Noul Cod civil, fiind mult mai mare decât cea a comercianților, definițiile acestor termeni fiind cu totul diferite.
În prezent, nu mai există norme juridice distincte care să fie aplicate litigiilor ce se poartă între "neprofesioniști"; față de cele purtate între
"profesioniști";, astfel că nu are de ce o instanță specializată să soluționeze prezenta cauză căreia îi sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil, cod ce este unic pentru toate raporturile comerciale născute sub imperiul său.
Nici faptul că reclamanta se află în insolvență nu atrage competența de soluționare a instanței specializate, litigiul nefiind întemeiat pe baza prevederilor legale ce reglementează procedura insolvenței, fiind unul de drept comun, prin care una dintre părțile contractante dorește rezoluțiunea unei convenții, pe motiv de neexecutare din partea celeilalte părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamanta SC F. S., cu sediul în C. -N., Strada Horea, nr. 12, ap. 8, prin lichidatorul judiciar SS, cu sediul în C. -N., Strada P.
, nr. 18, et. II, în contradictoriu cu pârâții C. G., cu domiciliul procesual ales în C. -N., Strada Pavel Roșca, nr. 1, ap. 7, C. A. E., domiciliat. în comuna B., nr. 86, județul C. și C. A. D., domiciliat în C. -N., C. D., nr. 49, ap. 6, în favoarea Tribunalului
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. DP
| ← Încheierea civilă nr. 1360/2013. Rezoluțiune contract | Sentința civilă nr. 298/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
