Sentința civilă nr. 2128/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2128
PREȘEDINTE: C. | G. | -judecător |
GREFIER V. | G. | S. |
Ședința publică din 27 Martie 2013 Instanța constituită din:
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza litigii cu profesioniștii privind pe reclamanții C. B. și P. C. B. în contradictoriu cu pârâta SC C.
S., cu sediul în S. M., str.T., nr.29, județul M., având ca obiect Cerere în anulare (OUG 119/2007).
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 20 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 27 martie 2013, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 7507/ 29 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. în urma admiterii contestației în anulare formulată de SC C. S., a fost anulată în totalitate sentința civilă nr. 2864/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș Secția a II-a Civilă de Contencios A. și Fiscal în dosar nr._ și rejudecând cauza, a fost admisă cererea formulată și precizată de către creditoarea SC C. S., ordonându-se ca debitorii U. A. T. C. B. și P. C. B. să achite în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei, creditoarei SC C. S. suma de 619.978,46 lei reprezentând debit, cu dobânda legală de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a dispune astfel s-au reținut următoarele:
La_ între P. comunei B., în calitate de beneficiar și SC C.
S. s-a încheiat contractul înregistrat sub nr. 2608/_ având ca obiect reabilitarea Școlii cu clasele I-VIII B. .
La data de_, în temeiul contractului mai sus amintit, SC C. S. a emis factura fiscală nr. 143/_ pentru o sumă de 619.978,46 lei.
Această factură, depusă la fila 9 din dosarul înregistrat la Judecătoria Dragomirești sub nr._, nu poartă semnătura de primire a reprezentantului debitoarei.
Reclamanta și-a întemeiat cererea adresată instanței pe dispozițiile OUG nr. 119/2007.
Pentru a fi admisă cererea, creanța ce constituie fundamentul acesteia trebuie să fie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, tribunalul reține că în dosarul nr._ s-au depus în copie: contractul de lucrări nr. 35/_, contractul încheiat la data de _
, factura nr. 002/_, adresa emisă de P. comunei B. din_, procesul verbal de recepție finală încheiat în_ și situația lucrărilor de amenajări interioare efectuate la Școala B., înscrisuri care dovedesc modalitatea de derulare a contractului 2608/2008, situația lucrărilor efectuate la școala B. pe anul_ plătite de I.S.J. M., procese verbale la terminarea lucrărilor.
În baza acestor acte instanța reține că, în fapt creditoarea SC C. S., a încheiat un contract de prestări de servicii cu P. comunei B. având ca obiect lucrări de reabilitare la Școala de arte și meserii B., serviciile fiind recepționate de către beneficiară și pentru care s-a emis factura fiscală nr. 143/18 iunie 2010 în valoare de 619.978,46 lei, sumă ce nu a fost plătită prestatorului de servicii.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 2 și de verificările făcute de art. 9 din OUG. Nr. 119/2007, instanța apreciază că există o creanță certă, lichidă și exigibilă a SC C. S. și chiar dacă debitorii nu au fost de acord cu aceasta se constată că cererea precizată a creditoarei este întemeiată, urmând să fie admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva ordonanței de plată debitorii au formulat cerere în anulare, solicitând instanței anularea sentinței civile nr. 7507/ 29 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
, având în vedere că factura fiscală nr. 143/_ emisă de creditoare pentru suma de 619.978,46 lei, nu a fost semnată de către debitoare, iar pentru stabilirea caracterului exigibil al creanței sunt necesare verificări, atâta vreme cât în cuprinsul contractului se arată că beneficiarul va face plata în funcție de sumele primite în bugetul local, prin rectificare de buget.
SC C. S., prin întâmpinare, solicită respingerea cererii în anulare, în condițiile în care debitul a fost recunoscut conform adresei nr. 2850/_ emisă de debitoare, din care rezultă cert valoarea lucrărilor executate, lucrări necesare, efectuate bine și recepționate. La acest înscris se adaugă procesul verbal de recepție finală încheiat în_, situațiile de lucrări, inclusiv contractul 2608/2008.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Între creditoarea SC C. S. și P. C. B. a intervenit contractul nr. 2608/_, în baza căruia creditoarea urma să execute lucrări de reabilitare la Școala cu clasele I-VIII B., în valoare de 9. ,46 lei, la art. III menționându-se că beneficiarul va face plata în funcție de sumele primite în bugetul local, prin rectificare de buget, avându-se în vedere și planificarea sumelor prevăzute de Hotărârile Guvernului indicate în contractul nr. 35/_ încheiat cu inspectoratul școlar județean.
Lucrările angajate în baza contractului de mai sus, au fost lucrări necesare cuprinse în cadrul unor lucrări ample, într-un contract anterior încheiat între inspectoratul școlar județean și creditoare, respectiv contractul nr. 35/_, având în vedere repartizarea unor sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației și Cercetării, pentru finanțarea acestor cheltuieli de capital ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, sume ce urmau a fi transferate către bugetele locale, prin intermediul inspectoratelor școlare județene, conform Hotărârii Guvernului nr. 300/2007 și nr. 454/2007.
Tocmai având în vedere aceste transferuri de sume din bugetul de stat către bugetele locale, prin intermediul inspectoratelor școlare județene, părțile au stipulat clauza de plată a lucrărilor în funcție de sumele astfel primite în bugetul local.
Factura fiscală emisă de creditoare dar nesemnată de către beneficiar, având nr. 143/18 iunie 2010 în valoare de 619.978,46 lei, reprezentând contravaloare lucrări efectuate în baza contractului invocat, nu a fost plătită acesteia.
Se invocă în apărare de către debitor, nealocarea fondurilor de către primul contractant-Inspectoratul Județean Școlar M., respectiv neexigibilitatea creanței, dar și incertitudinea creanței având în vedere cuantumul diferit al sumelor indicate în situațiile de lucrări, cea indicată în contract, dar și cea din factură care nu a fost însușită de acesta.
Astfel, pentru a stabili dacă Inspectoratul Județean Școlar M. a primit din bugetul de stat sumele necesare reabilitării acestei școli, dacă acesta a virat către unitatea administrativ teritorială sumele care acoperă contravaloarea lucrărilor efectuate, pentru a se stabili existența ori inexistența legăturii dintre cele două contracte invocate, sub aspectul obligației de plată și al obiectului lor, ori a termenului de plată, respectiv a interdependenței acestora, astfel cum s-a menționat, pentru a se analiza exigibilitatea creanței invocate vis-a vis de termenii contractuali și dispozițiile legale incidente, dacă obligațiile pe care și le-a asumat creditoarea prin contractului de lucrări respectiv, au fost îndeplinite întocmai și la termen, tribunalul apreciază că în speță se impune administrarea unui probatoriu complex .Totodată se impune o analiză a clauzelor contractuale, respectiv o interpretare a acestora, inclusiv stabilirea unei culpe în neexecutare sau executare neconformă a obligațiilor contractuale în sarcina uneia sau alteia dintre părți.
Art. 1 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007 prevede că "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: 1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într- o sumă de bani";.
Potrivit dispozițiilor art. 2 al. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, procedura ordonanței de plată se desfășoară, la cererea creditorului, pentru realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate prin contract comercial care atestă drepturi și obligații privind executarea unor servicii, lucrări ori alte prestații.
În conformitate cu prevederile art. 2 al. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, o atare cerere poate fi admisibilă în condițiile în care sunt întrunite cumulative și concomitent trei condiții, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă. Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Pe de altă parte, relevante sunt în cauză și dispozițiile art. 9 al. 1 și 2 din ordonanță care stipulează în mod expres că "(1) Sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare. (2) În cazul în care debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată.";
Astfel, primul aspect care trebuie clarificat este contestația formulată de către debitor în termen legal .
Din interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 119/2007 și a Directivei 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, pe care o transpune în legislația românească, rezultă că se instituie o procedură rapidă care are ca scop combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, respectiv fapta culpabilă a debitorului de a nu respecta un termen contractual. Procedura instituita de O.U.G. nr. 119/2007 este una simplificată, exclusiv destinată creanțelor necontestate, dar cu privire la care debitorul întârzie să facă plata. Această confirmare este dată și de faptul că procedura limitează în mod incompatibil cu cerințele Convenției Europene a Drepturilor Omului dreptul la apărare al pârâtului, prin aceea că nu i se permite utilizarea altor mijloace de probă decât înscrisurile.
Pentru o clarificare a raporturilor juridice comerciale complexe dintre părți, competența de soluționare exclusivă este stabilită în favoarea instanțelor de drept comun, singurele ce au căderea de a tranșa fondul raportului juridic dintre părți (existența obligației, executarea ei etc).
Conform scopului declarat al acestei Directive a Comunității Europene ce a intervenit în materie legislativă în vederea simplificării formalităților prin care un creditor deținând o creanță necontestată poate obține un titlu și,
implicit, posibilitatea de a executa silit în mod facil un debitor care a întârziat în achitarea datoriei sale, se reglementează în acest fel o procedură pregnant administrativă de emitere a unui titlu executoriu în vederea satisfacerii unei creanțe certe, lichide și exigibile, necontestate.
Această concluzie este întărită de dispozițiile art. 9 al. 3 din O.U.G. nr. 119/2007care arată că în măsura contestării de către debitor a obligației de plată, având în vedere că se tinde spre analiza fondului raporturilor juridice dintre părți, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă, iar creditorul are deschisa calea stabilita de dreptul comun. Că este așa o confirmă și prevederile art. 10 al. 2 din ordonanță care, în mod imperativ, instituie în sarcina judecătorului obligația de a emite o ordonanță de plată doar pentru parte din debitul necontestat de debitor. Interpretând per a contrario acest alineat, rezultă că în situația contestării debitului în totalitate, se impune pronunțarea unei soluții de admitere a contestației debitorului și, implicit, de respingere a cererii introductive, însă cu respectarea efectuării verificărilor scriptice asupra contestației formulate prin întâmpinare și doar în condițiile în care aparența analizată face dovada minimă a temeiniciei acestei contestații.
În aceste condiții, este evident că utilizarea procedurii speciale a ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care creanța solicitată este contestată de către pârât și în ipoteza necesității clarificării unor raporturi juridice complexe între părți, respectiv în ipoteza în care pârâtul contestă creanța pretinsă de către reclamant sau intervin alte aspecte ce ating fondul raporturilor juridice dintre părți.
Este binecunoscută practica creditorilor de a utiliza această procedură pentru rapiditatea ei, precum și pentru costurile minime implicate, însă procedura ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care raporturile juridice dintre părți sunt deteriorate, iar instanței de judecată îi revine rolul de a stabili culpa contractuală în condiții de probațiune limitate la înscrisuri.
Astfel, în condițiile în care instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de ordonanță de plată este chemată să verifice: 1. existența unui liant obligațional între părți (nexum); 2. existența unor obligații contractuale nerespectate între părți, conform contractului; 3. stabilirea unei culpe în neexecutare sau executare neconformă a obligațiilor contractuale în sarcina uneia sau alteia dintre părți; 4. existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, derivând din contractul dintre părți; 5. obligarea părții în culpă la achitarea debitului, ține de puterea evidenței faptul că instanța de judecată ar aborda fondul cauzei.
Mai mult, toate aspectele arătate de către debitoare (prin care se contestă însăși caracterul exigibil al creanței) au dovedit necesitatea administrării unui probatoriu complex, specific dreptului comun, finalitatea unei hotărâri judecătorești fiind aceea de a se afla adevărul, aceasta cu atât mai mult cu cât ordonanța de plată pronunțată în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 119/2007
este o hotărâre judecătorească cu deplina autoritate de lucru judecat pentru pretențiile admise creditorului, care asigura tranșarea cu autoritate de lucru judecat și cu celeritate a litigiului.
Așa fiind, instanța constată faptul că, obiecțiile și apărările debitoarei privitoare la inexistența unei creanțe certe și exigibile, conferă cererii un caracter contencios, ce impune administrarea unui probatoriu specific dreptului comun, motiv pentru care, în temeiul art. 13 alin. 4 din OUG nr. 119/2007, va admite ca fiind fondată cererea în anulare și, în consecință, anulează ordonanța de plată reprezentantă de sentința civilă nr.7507/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anularea formulată de C. B. și P. C. B. în contradictoriu cu creditoarea SC C. S. cu sediul în Vadu Izei, nr.116, județul M. și cu sediul ales în S. M., str.T., nr.29, județul M. și în consecință:
Anulează ordonanța de plată reprezentantă de sentința civilă nr.7507/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 27 Martie 2013.
PREȘEDINTE, | G. | IER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red.C.G./_ T.red.V.G./_ 2 ex.
| ← Sentința civilă nr. 1942/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 4440/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 → |
|---|
