Sentința civilă nr. 5484/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5484
Ședința publică din 07 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
Judecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea cererii în anulare formulată de petentul B. I.
, domiciliat în B. M., str. B., nr. 3A, jud. M., în contradictoriu cu intimatul C. L., având ca obiect Cerere în anulare (OUG 119/2007).
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, când susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi,pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, când În urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos
T.
Prin sentința civilă nr. 2976 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., au fost respinse excepțiile invocate de către debitorul C.
L., a fost admisă cererea formulată de creditorul B. I. domiciliat în B. M.
, str. B. nr. 3A, județul M. împotriva debitorului C. L., domiciliat în
B. M., bd. B., nr. 34/18, jud. M., s-a ordonat debitorului să achite creditorului suma de 535.500 RON debit principal precum și dobânda legală în materie civilă la această sumă, calculată de la data de_ și până la achitare, în 10 zile de la comunicare, a fost obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 39,30 RON cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că în ceea ce privește ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, instanța apreciază că se impune soluționarea cu prioritate a excepției de netimbrare, aceasta ținând de legala învestire a instanței, după care se va analiza excepția de inadmisibilitate a cererii în procedura specială a ordonanței de plată, mai apoi excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului, fiind necesar a se stabili cadrul în care va avea loc analiza celorlalte aspecte, după care se va analiza excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, analizând excepția de netimbrare a cererii, instanța a respins-o, reținând că cererea a fost legal timbrată cu suma de 150 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,30 RON timbru judiciar.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii în procedura specială a ordonanței de plată instanța reține următoarele:
Motivele reținute de către debitor pentru invocarea acestei excepții rezidă în ideea că, odată ce creditorul a uzat de procedura specială a Ordonanței de plată reglementată de OUG 119/2007, în prezent abrogată, singura variantă rămasă este cea a căii dreptului comun.
Or, din analiza reglementării procedurii ordonanței de plată în Noul Cod de Procedură Civilă, (art. 1013-1024) nu se poate reține instituirea unei condiții de natura celei susținute de către debitor, respectiv neuzarea anterior de procedura ordonanței de plată reglementată de OUG 119/2007 cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de două proceduri speciale, ambele urmează principiul specialului care derogă de la general, în lipsa unei prevederi exprese în sensul excluderii unei proceduri de către cealaltă, neputându-se reține vreo ordine sau intercondiționare între cele două proceduri.
În acest sens, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de către debitor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății; existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Or, atâta timp cât creditorul se prevalează de un înscris, respectiv actul adițional la contractul de cesiune, în care debitorul apare ca și parte, acesta deține calitatea procesuală pasivă în acțiunea vizând executarea unor obligații, pretins născute din acel contract.
În acest sens, reținându-se că debitorul are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată față de acesta.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat instanța reține următoarele:
Cererile anterioare ale creditorului au fost formulate și analizate într-o procedură specială, relativ sumară, respectiv procedura ordonanței de plată reglementată de OUG 119/2007.
Or, din analiza per ansamblu a acestei reglementări, reiese că soluția de respingere a cererii nu împiedică creditorul să urmeze o altă procedură, este adevărat cea a dreptului comun, însă aceste argumente îndreptățesc instanța să aprecieze că, în cadrul noii proceduri speciale urmate de către creditor, respectiv procedura ordonanței de plată reglementată de noul cod de procedură civilă, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat în raport de o altă procedură specială, urmată anterior.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Atâta timp cât prin actul adițional intervenit între părți la data de_ (fila 18), deci în interiorul termenului de prescripție, debitorul recunoaște existența debitului, în cauză devine incidentă instituția întreruperii termenului
de prescripție extinctivă, consecința fiind reprezentată de curgerea unui nou termen, astfel că, prezenta acțiune introductivă, introdusă la data de_ apare ca fiind formulată în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, motiv pentru care și această excepție urmează a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei:
Între creditorul B. I. în calitate de cedent și "C. L. Persoană Fizică"; în calitate de cesionar a intervenit la data de_, contractul de cesiune de acțiuni (fila 16), având ca obiect cesiunea unui număr de 1454860 acțiuni nominative deținute de către cedent la SC Transport Auto B. Sprie SA, la prețul de 0,73 lei/acțiune.
Cu privire la prețul acestora, se arată în contract că suma de 535.500 lei a fost achitată la data de_, iar diferența până la suma de 1.071.000 lei se va achita până la data de_ .
Ulterior, la data de_, între aceleași părți intervine un act adițional, prin care se stabilește la art. 1, interdicția cesionarului de a vinde sau greva acțiunile neachitate, până la momentul achitării acestora, iar la art. 2 se stabilește că neachitarea restului de preț la termenul convenit dă posibilitatea cedentului să aleagă între a rezoluționa contractul în mod unilateral sau a solicita executarea silită a acestuia, cu aplicarea unor penalități de 0,5 % pe fiecare zi de întârziere.
La data de_ între părți a intervenit actul adițional nr. 2 (fila nr. 18), prin care, la art. 1 se stabilește că debitul restant va fi achitat până la data de_, de către domnul C. L., succesor în drepturi a lui C. L. Persoană Fizică.
Apărările legate de diferențierile făcute între cesionarul "C. L. Persoană Fizică"; și debitorul din prezenta cauză C. L. nu sunt întemeiate.
Astfel, din analiza OUG 44/2011 nu se poate reține existența unei diferențieri de personalitate între persoana fizică ce compune și constituie persoana fizică autorizată pe de o parte și aceasta din urmă pe de altă parte, asemănătoare cu diferențierea legislativă și factuală existentă între persoana fizică și persoana juridică din dreptul societar, din raționamente ce pornesc de la inexistența personalității juridice în cazul persoanei fizice autorizate, această calitate fiind dobândită doar în scopul exercitării unei activități economice de către persoanele fizice și mai ales pentru a se putea identifica această entitate în materie fiscală, prin atribuirea unui cod de înregistrare.
Pe de altă parte, chiar urmând raționamentul debitorului, instanța reține că actul adițional numărul doi, constituie, în acest sens, o novație prin schimbare de debitor, noul debitor din punct de vedere al dreptului material, fiind chiar debitorul din prezenta cauză, din punct de vedere al dreptului procedural.
Or, o dată dovedită existența raportului juridic obligațional între părți, coroborat cu faptul că, din probatoriul administrat nu reiese că debitorul și-ar fi achitat acest debit, prezenta acțiune apare ca întemeiată pe principiul răspunderii contractuale, părțile fiind obligate la respectarea obligațiilor asumate prin contract.
Referitor la neregularitățile invocate de către debitor, cu privire la înscrisul constituind actul adițional numărul 2, legate de numărul exemplarelor și mențiunea bun și aprobat, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, atâta timp cât în cauză este vorba de un act autentificat și nu de unul sub semnătură privată.
În ceea ce privește dobânda solicitată, fiind vorba de raporturi juridice de drept civil, acestea nu se vor putea acorda decât în limita dobânzii legale în materie civilă și doar de la momentul punerii în întârziere, moment care, ținând cont de faptul că obiectul obligației îl constituie o sumă de bani, nu poate fi decât cel al formulării cererii de chemare în judecată, respectiv_ .
În acest sens, constatând îndeplinite prevederile art. 1021 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea conform dispozitivului.
În temeiul art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 1.142,30 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 150,30 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 992 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Prin încheierea pronunțată la data de_ în baza art. 442 Noul Cod de procedură civilă a fost îndreptată eroarea materială din minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 2976/_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș Secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în sensul că în loc "Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 39,30 RON cheltuieli judiciare";, se va menționa "Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 1.142,30 RON cheltuieli judiciare";.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut că verificând minuta și dispozitivul hotărârii menționate, T. constată că există o eroare materială evidentă, cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat debitorul, astfel încât în baza art. 442 Noul Cod de procedură civilă, va dispune îndreptarea acesteia în sensul că în loc de "Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 39,30 RON cheltuieli judiciare";, s-a menționat "Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 1.142,30 RON cheltuieli judiciare";.
Împotriva sentinței civile nr. 2976 din_ a promovat cerere în anulare creditorul B. I. .
Debitorul C. L. a promovat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 2976 din_, cât și împotriva încheierii pronunțate la data de _
.
În cuprinsul cererii în anulare creditorul B. I. a solicitat retractarea în parte a ordonanței de plată dispusă de instanță prin sentința civilă nr. 2976 din_, în sensul scutirii debitorului C. L. de la plata dobânzii legale, justificat de faptul că, aceste dobânzi constituie un plus petit dobânda legală nefiind solicitată în prima fază procesuală prin cererea privind emiterea ordonanței de plată care a făcut obiectul prezentului dosar.
S-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligat debitorul C. L. atât la plata sumei de 535.500 ron, reprezentând contravaloarea celor 727.430 acțiuni neachitate, cât și la plata sumei de 4.144.770 ron, reprezentând contravaloarea penalităților contractuale de 0,5% pentru fiecare zi întârziere, calculate la debitul principal de 535.500 ron, pentru
cele 1548 de zile întârziere aferente perioadei_ -_ (data înregistrării prezentei acțiuni) și în continuare până la plata efectivă a debitului principal în sumă de 535.500 ron, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii în anulare creditorul B. I. a arătat că instanța investită cu soluționarea ordonanței de plată în mod greșit a reținut la pag. 6, ultimul aliniat din sentință că s-ar fi solicitat dobânda legală în loc de penalități contractuale de întârziere, ceea ce a condus în final în mod nejustificat la obligarea debitorului C. L. la plata dobânzii legale, acestea nefiind solicitate, instanța omițând astfel să se pronunțe asupra capătului de cerere privind penalitățile contractuale de întârziere.
Se susține că ulterior, la data de_ s-a formulat cerere prin care s-a solicitat în baza dispozițiilor art. 442 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale privind acordarea dobânzii legale, iar în baza art. 444 Cod procedură civilă s-a solicitat completarea hotărârii privind penalitățile contractante de întârziere, situație în care, în eventualitatea în care va admite această cerere, debitorul va fi obligat la plata penalităților de întârziere, prezenta cerere în anulare nu se mai justifică, urmând a se renunța la judecat acesteia.
Se arată că instanța a avut intenția de a admite cererea creditorului în totalitatea ei, dovadă în acest sens îl constituie pe de o parte faptul ca, la pag.6 aliniat 6, instanța a statuat împrejurarea ca: ...prezenta acțiune apare ca întemeiata pe principiul răspunderii contractuale, părțile fiind obligate la respectarea obligațiilor asumate prin contract", sens in care, prin Contract au fost stabilite toate obligațiile de plata, respectiv atât debitul principal de
535.500 ron, cat si penalitățile de întârziere in suma de 4.144.770 ron, aferente perioadei_ -_, si in continuare pana la plata efectiva a debitului principal, iar pe de alta parte, prin dispozitivul hotărârii, instanța s-a pronunțat in sensul ca: Admite cererea formulata de creditorul..." si nu s-a pronunțat in sensul ca, ar fi admis doar in parte cererea formulata.
Creditorul susține că având in vedere faptul ca, dobânda legala acordata de prima instanța, îndeplinește condițiile impuse de art.1013 si urm. C.pr.civ., in sensul de a avea caracterul cert, lichid si exigibil, in egala măsura si penalitățile de întârziere se înscriu in aceeași categorie, îndeplinind neîndoielnic condițiile de admisibilitate pe calea Ordonanței de plata, inclusiv caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, existând in acest sens, o practica constanta a instanțelor de judecata in a acorda si penalitățile contractuale de "întârziere pe calea Ordonanței de plata.
Debitorul C. L. a solicitat anularea în tot a ordonanței de plată motivat de faptul că sunt întemeiate excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ privind inadmisibilitatea cererii de ordonanță de plată, excepția autorității excepției de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii ordonanței de plată întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă, se susține că atât ordonanța de plată reglementată prin OUG nr. 119/2007, (abrogată!) cât și ordonanța de plată reglementată de art. 1013 și
următoarele, din codul de procedură civilă transpun în dreptul intern Directiva 2000/35/CE prevăzând o procedură specială, operativă și accelerată pentru obținerea titlului executoriu, astfel încât ambele proceduri speciale statuează imperativ că, în cazul în care instanța respinge cererea creditorului, ori admite cererea în anulare, creditorul are la îndemână exclusiv procedura dreptului comun.
Față de faptul că, în dosarul nr._, dosarul nr._ și dosarul nr._, ale T. ui M., Secția a Il-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, creditorul B. I. a uzat de procedura specială, simplificată, a ordonanței de plată,se susține că este inadmisibilă (noua) cererea pentru emiterea ordonanței de plată, formulată în prezentul dosar.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat se arată că operează în cauză autoritatea relativă a lucrului judecat, întrucât creditorul B. I. are la îndemână posibilitatea valorificării creanței în procedura dreptului comun, procedură de care a și uzat în dosarul nr._ al T. ui M., Secția Il-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Se menționează că sunt incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, întrucât nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, în situația de față soluțiile irevocabile pronunțate anterior în cererile pentru emiterea ordonanței de plată au autoritate (relativă) de lucru judecat în raport cu prezenta cerere, formulată în condițiile art. 1013 și urmat, din Codul de procedură civilă, intervenită între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune se arată că prin contractul de cesiune de acțiuni cu legalizare de semnătură (sub nr. 12997 din_ ) s-a convenit ca diferența de preț să fie achitată până cel târziu la 15 decembrie 2008. Astfel, întrucât termenul general de prescripție de 3 ani de zile, prev. în art. 3 din Decretul nr. 167/1954, s-a împlinit la data de 15 decembrie 2011, la data de_, data înregistrării prezentei ordonanțe/de plată, era prescris dreptul material la acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului C. L.
, se susține că, în nume propriu acesta nu și-a asumat nici o obligație contractantă față de creditorul B. I. neexistând vro obligație de plată a unei sume de bani care să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris, nefiind însușite argumentele instanței potrivit cărora Actul adițional nr. 2 a constituit un contract de novație, situație în care debitorul arată că semnătura de pe acest înscris nu-i aparține, motiv pentru care o contestă, situație în care se impune efectuarea unei expertize grafoscopice privind scrisul și semnătura de pe înscrisul defăimat.
Se arată că alin. (4) al contractului de cesiune acțiuni cu legalizare de semnătură (sub nr. 12997 din 25 iulie 2008), creditorul (cedentul) a declarat că
"...în urma prezentei cesiuni, toate drepturile și obligațiile patrimoniale ale subsemnatului se sting față de S.C. C TRANSPORT AUTO B. SPRJE S.A.", ceea ce presupune că și societatea comercială este parte în contract și, deci, are calitate procesuală în cauză, fiind parte în contractul de cesiune.
În ceea ce privește încălcarea de către instanță a cerințelor imperative ale procedurii speciale prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată, se arată că art. 1013 și urmat, din Codul de procedură civilă statuează într-o procedură simplificată asupra unor norme speciale și derogatorii de la normele comune, norme susceptibile de completare în măsura compatibilității cu normele de drept comun, stabilind expres și imperativ asupra domeniului procedurii ordonanței de plată, asupra deschiderii procedurii, asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească cerere de chemare în judecată, întâmpinarea, probațiunea, sancțiunile procedurale/procesuale aplicabile, cererea în anulare, obținerea și valorificarea titlului executoriu fără abordarea fondului raporturilor contractuale.
În acest sens se arată că au fost încălcate dispozițiile legale prevăzute de art. 1018 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora judecătorul dispune citarea părților potrivit dispozițiilor referitoare la pricinii urgente, citația va fi înmânată părții cu 10 zile înaintea termenului de judecată, iar în citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiunea că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Se susține că în dosarul nr._,
debitorul nu a fost citat potrivit dispozițiilor privitoare la pricinile urgente, la momentul notificării nu era fixat termen în cauză, iar debitorul a fost notificat si citat, contrar dispozițiilor legale invocate, cu mențiunea să depună întâmpinare în termen de 25 de zile, "sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții", ceea ce caracterizează judecata de drept comun. Se arată că cererea creditorului a fost comunicată debitorului în procedura prev. de art. 200 și art.
201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, (cuprinsă în Cartea a Il-a. Procedura contencioasă, Titlul I. Procedura în fața primei instanțe. Cap. I Sesizarea instanței de judecată, Secț. 1. Dispoziții generale), care reglementează judecata în procedura obișnuită a dreptului comun (citație din_, anexată în copie), cu încălcarea regulilor imperative privind ordonanța de plată.
Se arată că în situația de față hotărârea atacată nu statuează și asupra posibilității creditorului, conform art. 1023 al. 2 Cod procedură civilă, de a ataca hotărârea cu cerere în anulare, iar creditorul a solicitat obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, situație în care instanța fără a pune în discuție acest capăt de cerere, făcând plus petit, dar și cu încălcarea principiului disponibilității, a acordat dobânzi deși nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere.
Debitorul C. L. a solicitat și anularea încheierii pronunțate la data de_, susținându-se că aceasta este nelegală, întrucât nu sunt întrunite în cauză cerințele impuse de art. 442 din Codul de procedură civilă, pentru îndreptarea erorii materiale, negăsindu-ne în prezența unei erori materiale.
Astfel, așa cum statuează expres și exemplificativ dispozițiile art. 442 din Codul de procedură civilă, numai erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere, iar în situația de față nu ne găsim în prezența unei erori materiale cu privire la "calculul" cheltuielilor de judecată, așa cum lasă să se înțeleagă instanța, în sensul statuat exemplificativ de legiuitor prin art. 442 din Codul de procedură civilă ci, dimpotrivă, ne găsim în prezența unei chestiuni de fond, conform art. 451 și urmat, din Codul de procedură civilă, cu privire la acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate de părți.
Se concluzionează că în situația de față nu subzistă o "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 442 din Codul de procedură civilă ci, dimpotrivă, ne găsim în prezența unei chestiuni care vizează câtimea cheltuielilor de judecată iar instanța, dezinvestindu-se după pronunțarea sentinței civile nr. 2976 din _
, (prin care a obligat debitorul la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli judiciare), nu mai putea îndrepta, conform art. 442 din Codul de procedură civilă, hotărârea deja pronunțată, întrucât stabilirea câtimii și acordarea cheltuielilor de judecată, în cazul dat, constituie o chestiune asupra căreia trebuie să se pronunțe părțile, în contradictoriu, dar și o altă instanță care să exercite controlul judiciar asupra hotărârii pronunțată, respectiv asupra sentinței civile nr. 2976 din_ .
Examinând cererile în anulare, potrivit dispozițiilor art. 1023 din Codul de procedură civilă, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1023 al. 3 N.C.P.C. cererea în anulare este percepută drept o cale de atac de reformare, devolutivă, deoarece este posibilă rejudecarea cauzei sub toate aspectele, în fapt și în drept, verificându-se modul de aplicare de către instanța care a soluționat cererea privind ordonanța de plată a oricăreia dintre dispozițiile art. 1013-1023 N.C.P.C.
Referitor la excepțiile invocate de debitorul C. L. prin întâmpinarea depusă la ordonanța de plată respectiv excepția inadmisibilității, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, reținem următoarele:
Excepția inadmisibilității în mod corect a fost respinsă de către instanța investită cu soluționarea ordonanței de plată, în condițiile în care în actuala reglementare a procedurii ordonanței de plată nu este instituită condiția ca partea interesată să nu fi uzat anterior de procedura reglementată de OUG nr. 119/2007 pentru a avea deschisă calea procedurii reglementate de art. 1013 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat reținem că nici această excepție nu este întemeiată în condițiile în care nici una dintre cererile anterioare nu au fost soluționate pe fond și pe de altă parte în cadrul noii proceduri speciale urmate de către creditor, respectiv procedura ordonanței de plată, reglementată de Noul Cod de procedură civilă nu se poate reține existența autorității de lucru judecat în raport de altă procedură specială urmată anterior.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului C. L. sunt excepții pentru a căror dezlegare este nevoie de administrarea unor dovezi în legătură cu dezlegarea în
fond a pricinii în condițiile în care atât momentul curgerii unui nou termen de prescripție ca efect al întreruperii termenului de prescripție extinctive cât și calitatea procesuală pasivă a debitorului C. L. sunt legate de actul adițional încheiat la data de_, act contestat de către debitor astfel încât în vederea examinării celor două excepții se impune în prealabil a se stabili dacă înscrisul sus menționat a fost semnat de către debitor, respectiv dacă acesta îi este opozabil.
Pentru exercitarea procedurii speciale a ordonanței de plată reglementată de dispozițiile art. 1013 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, pe lângă condițiile generale ale exercitării oricărui mijloc procedural (formularea unei pretenții, interesul, calitatea procesuală și capacitatea procesuală) actuala reglementare legislativă prevede obligativitatea îndeplinirii și a anumitor condiții speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează această procedură.
În ceea ce privește condițiile speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează procedura ordonanței de plată creanța, trebuie să privească plata unor sume de bani, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, sumele datorate trebuie să fie atestate printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În legătură cu condițiile existenței unui înscris constatator al creanței, în procedura ordonanței de plată, spre deosebire de acțiunile în pretenții, promovate pe calea dreptului comun, există o condiție suplimentară de admisibilitate, anume cererile promovate pe calea ordonanței de plată urmează a fi admisibile numai pentru creanțe necontestate de părți prin apărări de fond, respectiv dacă înscrisul doveditor este însușit iar nu contestat de debitor. Aceasta se deduce din formularea art. 1013 care se referă la obligații asumate ori determinate printr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Astfel intră în categoria vizată de Noul Cod de procedură civilă orice contract civil, indiferent de persoana părților contractante, respectiv încheiat între persoane fizice, între profesioniști, astfel cum această noțiune este explicitată în art. 3 din Noul cod civil și art. 7 din Legea nr. 71/2011, precum și contractele încheiate între profesioniști și persoane fizice ori chiar persoane juridice, persoane de drept civil.
În situația de față creditorul B. I. a susținut că titlul care atestă creanța sa este reprezentat de contractul de cesiune de acțiuni încheiat la data de_ și actele adiționale încheiate ulterior, respectiv la data de_ și data de_, prin acesta din urmă stabilindu-se la art. 1 faptul că, C. L. în calitate de succesor al fostei C. L. Persoană Fizică va achita debitul în valoare de 535.500lei respectiv 150.185,102 Euro reprezentând valoarea acțiunilor care au făcut obiectul contractului de cesiune de acțiuni, până la data de_ .
Debitorul C. L. contestă faptul că ar fi semnat Actul adițional încheiat la data de_, susține că semnătura existentă pe acest înscris nu-i aparține, arată că în această situație nu ne găsim în prezența unei novații prin schimbare
de debitor, calificare realizată de prima instanță cu încălcarea principiului contradictorialității.
În situația de față debitorul contestă veridicitatea și autenticitatea semnăturii de pe Actul adițional nr. 2 invocând implicit incertitudinea creanței, motivat de faptul că debitorul C. L. nu și-a asumat, în nume propriu, plata sumei solicitată de creditor.
Raportat la atitudinea procesuală a debitorului, în sensul contestării creanței, pentru motivele expuse anterior apreciem că apărările de fond formulate de debitor presupun admisibilitatea și a altor probe decât înscrisurile, în vederea stabilirii cu exactitate a raporturilor juridice dintre părți.
În ceea ce privește cererea în anulare formulată de creditorul B. I., reținem că spre deosebire de OUG nr. 119/2007, care se referă doar la debitor ca titular al cererii în anulare în ipoteza admiterii totale sau parțiale a pretențiilor creditorului, noul cod, pe lângă această ipoteză, prevede posibilitatea atacării ordonanței de plată și de către creditor, în cazul admiterii ordonanței de plată doar pentru o parte din pretențiile sale. În situația de față nemulțumirile creditorului sunt legate de faptul neacordării de către instanța investită cu soluționarea ordonanței de plată a penalităților contractuale de întârziere, sens în care instanța a reținut că între părți fiind vorba de raporturi juridice de drept civil se va acorda dobânda legală în materie civilă, de la momentul punerii în întârziere, ceea ce apreciem că reprezintă un plus petit, în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Pentru considerentele sus menționate, în baza dispozițiilor art.1020coroborat cu art. 1023 NCPC, cererea în anulare formulată de debitorul C. L. împotriva sentinței civile nr. 2976 din_ va fi admisă în sensul anulării acesteia, iar ca o consecință a anulării sentinței, va fi anulată și Încheierea pronunțată la data de_, prin care instanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale referitoare la cheltuielile de judecată acordate creditorului B. I. . În ceea ce privește cererea în anulare formulată de creditorul B. I., aceasta va fi respinsă în condițiile în care debitul, respectiv creanța principală are caracter litigios situație în care nu se justifică nici acordarea penalităților contractuale de întârziere.
În baza art. 451 alin. 2 coroborat cu art. 453 alin. 1 NCPC creditorul va fi obligat să plătească debitorului suma de 4856 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 150 lei taxă judiciară de timbru, 6 lei timbru judiciar și 4700lei onorariu de avocat, în acest din urmă caz, instanța procedând din oficiu la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial raportat la complexitatea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anulare promovată de debitorul C. L., domiciliat în
M., Bd. B., nr.34, ap. 18, jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 2976/_ privind emiterea ordonanței de plată și împotriva Încheierii
pronunțate la data de_, în dosarul nr._ al T. ui M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și în consecință:
Anulează sentința civilă nr. 2976/_ și Încheierea pronunțată la data de_ .
Respinge cererea în anulare formulată de creditorul B. I., domiciliat în B. M., str. B., nr. 3A, jud. M. .
Obligă creditorul B. I. să plătească debitorului C. L., suma de 4856 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte, Judecător,
P. C. G.
G. ier,
H.
Red. M.P._
Tred. A.H. _
4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 638/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 119/2013. Cerere in anulare. OUG 119/2007 → |
|---|
