Sentința civilă nr. 2509/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR.2509/2013

Ședința publică din data de 02 octombrie 2013 Instanța este constituită din.

PREȘEDINTE: C. G. GREFIER: A. B.

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanții P. C., P. C.

M. și P. I. P. în calitate de reprezentanți legali ai minorului P. C. T., în contradictoriu cu pârâta SC A. R. A. SA, având ca obiect pretenții.

La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru termenul din data de 25 septembrie 2012 și respectiv pentru termenul din data de azi, 02 octombrie 2013.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2013 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamanții P. C., P. C. M. și P. I. P. în calitate de reprezentanți legali ai minorului P. C. T., au chemat-o în judecată pe pârâta A. R. A. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.700.000 euro îân echivalent în lei cu titlu de daune morale, la plata sumei de 7.625,87 lei cu titlu de daune materiale, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de_ și până la data achitării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de_ numitul P. C., în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ din direcția

C. -N. spre Oradea, pe un carosabil în pantă, într-o curba deosebit de periculoasa la dreapta semnalizata regulamentar cu indicatoare si marcaje rutiere, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, carosabilul fiind umed si a pătruns pe sensul opus de deplasarea intrând in coliziune cu un alt autoturism. In urma acestui accident numita P. M., mama reclamanților, a decedat pe loc iar minorul P. C. T. a suferit leziuni corporale deosebit de grave. Pe langa trauma decesului mamei, inegalabila dealtfel, reclamanții, părinții minorului P. C. T. au fost nevoiți sa vadă cum copilul acestora de numai 10 ani a trebuit sa treacă prin numeroase intervenții chirurgicale, iar acum la un an de la accident acesta abia daca rostește câteva cuvinte si se deplasează numai ținut de către cineva. In urma acestui accident fiul reclamanților in vârsta de numai 10 ani a suferit urmatoarele leziuni: politraumatism prin accident rutier, fractura transversala femur drept cu deplasarea l/3 medie; fractura ambele oase antebraț stâng 1/3 distala cu

deplasare; Fractura radius drept 1/3 distala fara deplasare; fractura clavicula dreapta 1/3 medie cu deplasare; Fracturi multiple de masiv facial (sinus maxilar drept, arcada zigomatica dreapta, piramida nazala, etmoid); fractura frontala cu infundare; hemoragie subarahnoidiana, edem cerebral difuz; plaga palpebrala, ochi drept cu lagoftalmie si hematom retroorbitar drept cu exoftalmie unilaterala dreapta si kerotopatie de expunere; coma profunda; - plăgi escoriate multiple; contuzie pulmonara bilaterala; traumatism toracic. Ca urmare a diagnosticelor mai sus arătate minorul a suferit mai multe intervenții chirurgicale pe creier si la membrul drept pentru a i se introduce o atela metalica si șuruburi. Minorul a fost in coma profunda in perioada imediat următoare accidentului, iar la acest moment se încadrează in gradul de handicap grav, categorie care necesita protecție speciala (Hotărârea emisa de Comisia pentru protecția copilului C. nr. 2093/e).

La momentul formulării cererii, la aproximativ un an de la data accidentului, minorul P. T. nu se poate deplasa si nu vorbește,m neavand discernământ. Este vorba astfel despre un handicap fizic permanent, precum si slutite, prin faptul ca in urma leziunilor minorul este desfigurat la nivelul fetei si membrelor inferioare.

In data de_ minorul a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenta Pentru Copii, Clinica de Chirurgie si Ortopedie Pediatrica C. -N. in vederea extracției materialului de osteosinteza (tija metalica si șuruburi) ca urmare a fracturii de femur de care a suferit. Un traumatism cranio-cerebral care a necesitat o intervenție chirurgicala este un traumatism grav pentru orice persoana dar mai ales pentru un copil de numai 10 ani care practic la aceasta vârsta incepe sa distingă "binele de rau" si sa-si contureze o personalitate. Conform doctrinei de specialitate, traumatismul cranio-cerebral poate determina efecte psihice acute si cronice, efectele acute sunt reprezentate de: afectarea conștiinței, etiologia fiind legata de forțele rotationale dezvoltate de creier, iar după revenirea conștientei apar defecte de memorie; amnezia posttraumatica, a cărei durata este strâns corelata cu complicațiile neurologice, cu afectarea psihica si deficitul intelectual generalizat, precum si cu modificările de personalitate post TCC; amnezia retrograda se refera la intervalul de timp intre momentul traumatismului si ultima amintire evocata clar inaintea acestui moment si reprezintă un element de pronostic nefavorabil. După un traumatism sever, apar perioade lungi de delirium, tulburari de comportament, de afectivitate, halucinații, dezorientare. Acestea se remit total sau parțial sub tratament.

Temeiul legal al cererii reclamanților il constituie art. 49 si urm. din Legea nr. 136/1995, precum si art. 35 si urm. din Ordinul CSA nr. 5/2010, conform cărora "Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească". Conform art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010 despăgubirile se stabilesc astfel: In caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. In caz de vătămări corporale a. diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale si indemnizația primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfășoară activitatea si/sau după caz din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat,

pe perioada spitalizării si a concediului medical; b. venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămata probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c. salariul de baza minim brut pe economie in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau calificare; d. eventuale cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara, conform prescripțiilor medicale probate cu documente; e. cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie; f. daune morale: in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România.

Deși reclamanții au respectat intru totul dispozițiile legale si au pus la dispoziția asigurătorului toata documentația necesara (conform actelor anexate prezentului script), acesta nu a inteles sa-si execute obligația corelativa de a incerca soluționarea prezentei spete pe cale amiabila. La data stabilita pentru conciliere nu s-a prezentat nicun reprezentant al paratei si nici nu au inteles sa formuleze in scris un punct de vedere.

Reclamanții au arătat că deși actul normativ stabilește un prag maxim de

3.500.000 EURO pentru astfel de situatii, suma pretinsa a fost solicitată la aprecierea ei reala raportat la situația data. Aici s-a avut in vedere, pe langa prejudiciul material care se ridica la peste 10.000 lei, si posibilitatea ca sumele acordate cu titlu de daune morale sa permită reclamanților, si mai ales minorului, sa treacă mai ușor pe langa aceasta tragedie, in condițiile in care asa cum s-a arătat minorul P. C. T. nici pana la acest moment, la aproape la un an de la accident nu poate sa vorbească si sa se deplaseze normal. De asemenea, practic zona fetei minorului este total desfigurata, ceea ce inseamna o operație estetica care presupune costuri generoase. Practic, principalul obiectiv al daunelor morale il reprezintă atenuarea suferințelor cauzate, precum si alinarea acestora pentru viitor. Este adevărat ca o leziune fizica sau un deces nu poate fi cuantificata pecuniar stricto-sensu, insa astfel de situatii trebuie compensate prin prestații bănești in concordanta cu gravitatea lor.

Din punct de vedere legal, de notorietate dealtfel, legislația naționala este corigenta in stabilirea unor criterii exacte de acordare a daunelor morale precum si a unei practici unitare in acest sens. In acest sens au profitat si asigurătorii si prin urmare au acordat ca si daune morale niște sume infime si de multe ori jignitoare, deși in normele CSA au fost si sunt prevăzute praguri tot mai mari in acest sens, ca urmare a faptului ca România este parte in mai multe acorduri Europene cu un astfel de obiect.

Astfel, la data de_ România a semnat "Acordul Multilateral intre birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene si a altor state asociate". Acordul respectiv a inceput sa producă efecte din data de_ conform deciziei 2007/482/CE, adoptata la_ si publicata in Jurnalul Oficial al UE conform LI 80/42 din_ . Scopul acestui acord il reprezintă uniformizarea legislației statelor semnatare in domeniul asiguraților de răspundere civile pentru prejudicii produse in urma unor evenimente acord asigura protecția integrala a victimelor, indiferent de cetățenie si statut social.

Conform Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European, prin care s-au adus modificări si actualizări ale Directivei 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE, 90/232/CEE si a Directivei 2000/26/CEE a Parlamentului European si a Consiliului, privitoare la asigurările civile auto, s-a instituit obligativitatea statelor membre de a impune societăților de asigurări de pe teritoriul lor, sa prevadă ca limita maxima de despăgubire pentru o persoana vătămata in urma unui accident rutier sa fie de cel putin 1.000.000 EURO. De asemenea s-a instituit obligativitatea ca la stabilirea despăgubirilor sa fie făcuta fara a se tine seama de cetățenia victimei sau a persoanei vinovate.

Efectele imediate ale semnării Acordului Multilateral de România s-au făcut simțite atât in legislatia naționala cat si in jurisprudenta instanțelor de judecata. In ceea ce privește transpunerea acestor acte normative in legislația interna, cel mai elocvent exemplu il reprezintă cuantumul despăgubirilor acordate prin ordinele CSA (Ordin CSA nr. 11/2007- limita pentru 2008 de cel putin 750.000 EURO, pentru 2009 de cel putin

1.500.000 EURO; Ordinul nr. 20/2008 - limita pentru 2009 de cel 1.500.000 EURO, pentru 2010 de cel putin 2.500.000 EURO, iar pentru 2011 de cel putin 3.500.000 EURO si in final de 5000.000 EURO pentru anul 2012), prin urmare după cum, cu ușurința se poate observa, trendul este unul ascendent in sensul majorării de la un an la altul al despăgubirilor.

In speța, reclamanții au arătat ca nefericitul eveniment a lăsat in urma doi copii fara părinți si poate cel mai grav un minor de numai 11 ani cu leziuni si trauma care vor avea un impact negativ asupra dezvoltării fizice si psihice a acestuia.

Dauna morala fost denumita pe rând in doctrina dreptului "orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane" sau "prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferința fizica sau morala pe care le resimte victima". Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare băneasca. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sanatatii sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pilda, onoarea si reputația. Asemenea prejudicii nu exclud, in mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. Spre exemplu, durerea suferita de pe urma unei răniri sau loviri este si un prejudiciu moral. Daunele morale sunt, deci, consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalității sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual. Daunele morale au fost clasificate, de către teoreticienii dreptului, astfel: daune morale constând in dureri fizice sau psihice numite pretium doloris: suferințele psihice determinate de cauzarea mortii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnavirea grava a acesteia sunt denumite si prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorata pentru repararea acestora se numește tretium affectionis. Prejudiciul estetic cuprinde toate vătămările si leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei, despăgubirile datorate pentru a-1,repara denumindu-se "pretium pulchritudinis". Prejudicul de agrement reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfacții materiale si spirituale pe care aceasta i le poate oferi (acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu hedonist"- "hedone"="placeri" in greaca) Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discuție in literatura noastră juridica chiar si in perioada in care repararea pagubei morale nu era admisa. Astfel s-a arătat ca "alături de munca trebuie neapărat avute in vedere si alte aspecte ce dau vieții culoare si valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupațiile dezinteresate referitoare la familie si societate, deoarece incapacitatea de munca nu poate reprezenta toata paguba si, deci, trebuie avut in vedere si asa-zisul prejudiciu de agrement. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane consta in proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane si se pot infaptui prin viu grai, prin adresarea directa in public, in scris, prin publicitate in presa ori prin mass-media in general.

De asemenea, potrivit legii - art. 1169 C.civ., sarcina probei revine celui care face o afirmație, respectiv reclamanților. In baza actelor anexate, reclamanții considera ca pretențiile invocate sunt pe deplin intemeiate si justificate.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 5/2010, prevederile art._ alin. 1 din Codul Civil, art. 112, art. 274 Cod pr.civ., art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.

Prin întâmpinare, pârâta SOCIETATEA DE A. R. A. SA a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților ca neintemeiata, iar în subsidiar, cenzurarea pretențiilor reclamanților.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in judecata si în temeiul art.54 din Legea 136/1995 a solicitat introducerea în cauză a persoanei vinovată de producerea accidentului, P. C., in calitate de intervenient forțat si raportat la decesul acestuia, introducerea in cauza a moștenitorilor acestuia.

În ceea ce privește excepția nelegalei timbrări a acțiunii, pârâta a arătat că potrivit art.1 din Legea nr. 146/1997 "Acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, precum si cererile adresate M. ului Justiției si Parchetului de pe langa C. ea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute in prezenta lege, si se taxează in mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu excepțiile prevăzute de lege". În cauză nu sunt aplicabile prevederile art.15 lit.o din Legea nr. 146/1997 conform cărora "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la: (o) cauzele penale. inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale si morale decurgând din acestea", intrucat pentru a putea fi incidenta dispoziția legala menționata trebuie sa fie sau sa fi fost, pendinte, o cauza penala, înțelegând prin aceasta situația in care a fost pusa in mișcare o acțiune penala având ca obiect tragerea la răspundere penala a persoanelor parate printr- un act de inculpare in condițiile legii. Ori, in speța, prin Rezoluția Parchetului de pe langa Judecătoria Huedin din data de_ s-a dispus neinceperea urmăririi penale in cauza privind pe făptuitorul P. C. . Asupra acestuia aspect s-a pronunțat si Înalta C. e de Casație si Justiție prin Decizia nr. 3247/21 aprilie 2005, reținând ca in mod corect Tribunalul București a anulat ca netimbrata cererea de chemare in judecata intrucat reclamantul a refuzat sa facă dovada plații taxei de timbru si ca de asemenea, in mod corect C. ea de Apel București a respins apelul reclamantului N.M. reținând ca acțiunea reclamantului este supusa plații taxelor de timbru, obligație a cărei nerespectare atrage in conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 sancțiunea anularii. Înalta C. e de Casație si Justiție retine ca "cum impotriva angajatului paratului nu s-a declanșat si desfășurat in condițiile legii o procedura penala, in mod just, instanțele de fond au reținut cu pretențiile reclamantului nu deriva dintr-o cauza penala, in sensul art. 15 lit. o din Legea nr. 147/1996 si au stabilit ca reclamantul datorează taxe judiciare de timbru cu consecința, dat fiind faptul neplății acestora, a anularii ca netimbrata a cererii deduse judecații."

De asemenea, s-a arătat că practica instanțelor de judecata este unitara in sensul aplicării sancțiunii anularii, cererilor de chemare in judecata ce nu au fost legal timbrate si in cadrul cărora nici nu s-a făcut dovada ca despăgubirile solicitate ar decurge dintr-o cauza penala.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanții deși își întemeiază acțiunea pe prevederile art.49, 50 și 54 din Legea nr. 136/1995 și pe cele ale art.26 din Norma de aplicare a Ordinului CSA nr.5/2010, fac doar o selecție a prevederilor legale, a celor ce le convin, și nu o coroborare a acestora. În situația încheierii unui contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, asigurătorul se obligă, în conformitate cu prevederile art.49 și 50 alin.l din Legea 136/1995 privind asigurările din România să acorde despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul său, este obligat să le plătească drept dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămări corporale sau deces. Dacă la data intrării sale în

vigoare Legea 136/1995 nu includea în categoria terților față de care ar fi trebuit să răspundă conducătorul auto vinovat și persoanele aflate în autovehiculul asigurat, începând cu anul 2004 art.50 se completează cu o prevederile art.50 alin.3 conform cărora "Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubire sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. "

Potrivit art.54 alin.l "Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art.43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienți forțați "

Limitele răspunderii asigurătorului sunt reglementate anual prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, așa cum rezultă din prevederile art.53 din Legea 136/1995, conform cărora "Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților."

La data producerii accidentului,_ erau aplicabile Normele aprobate prin Ordinului CSA nr.5/_ .

In consecință, prevederile art.50 alin.3 din Legea 136/1995 se completează cu cele ale art.26 din Norma de aplicare, unde la alin.2, pct.4 se arată că se acordă despăgubiri în formă bănească "în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul."

Art.50 din Legea 136/1995 și art.26 alin.2 pct.4 din Norma de aplicare a Ordinului CSA nr.5/2010 nu fac decât să preia și să transpună în legislația națională dispozițiile Directivei a Ii-a a Consiliului Uniunii Europene privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere auto obligatorie. Astfel, art.3 din Directiva a II- a, stipulează că "membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident și acoperită de asigurarea prevăzută la articolul 1 alineatul (1), nu sunt excluși, datorită acestei legături de rudenie, de la beneficiul asigurării pentru vătămările lor corporale."

In consecință, singurele despăgubiri care se acordă membrilor familiei asiguratului sunt doar cele pentru vătămări corporale. Sumele reprezentând cheltuieli materiale și daune morale pentru deces nu se pot acorda in baza contractului de răspundere civilă față de terți însăși familiei acestuia.

Prin urmare, acțiunea reclamanților P. C. si P. C. M., prin care solicita despăgubiri pentru decesul mamei P. M. ucisa din culpa de tatăl lor, P. C., este în afara prevederilor legale iar acordarea acestor sume și obligarea noastră la plata lor contravine principiului răspunderii limitate a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie stabilit prin Legea 136/1995 modificată, în art.54 reiterat mai sus.

Un alt paradox este relevat și de prevederile art.50 din Legea 136/1995 conform cărora asigurătorul va plăti persoanelor păgubite doar sumele la care este obligat asiguratul său.

Prin promovarea acțiunii civile de fii în nume propriu și în numele minorului, în virtutea principiului disponibilității, se limitează cadrul procesual doar la societatea pârâtă și se ocolește situația paradoxală în care moștenitorii defunctului ar fi obligați să plătească in limita activului succesoral prejudiciul moral cauzat prin uciderea din culpă a mamei lor si vătămarea fiului lor in vârsta de numai 10 ani. Mai mult, această acțiune este și imorală

dacă avem în vedere că moartea propriei mame devine o sursă de îmbogățire a însuși moștenitorilor persoanei vinovate.

Cu privire la pretențiile minorului P. C. T., reprezentat legal prin P. C.

M. si P. I. P., pârâta a arătat că a formulat o oferta de despăgubire, in cuantum de

115.500 lei, oferta refuzata de către reprezentanții sai legali. În materie de răspundere civila auto obligatorie, legiuitorul a reglementat cu strictețe modul de stabilire a despăgubirilor către terțele persoane păgubite, acoperind o arie mult mai restrânsă decât cea conferita de Codul civil in materie de răspundere civila delictuala. Astfel, din rațiuni economice, asigurătorul RCA preia prin contract, in condițiile legale, doar o parte din răspunderea conducătorului auto vinovat, restul rămânând in sarcina sa exclusiva. In ceea ce privește despăgubirile acordate reclamanților, pârâta a susținut că răspunde in raport de întinderea răspunderii asiguratului acesteia, iar repararea daunelor materiale si morale poate fi efectuata numai in condițiile si in limitele stabilite de art. 24 din Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, daca acestea sunt probate si justificate si nu au fost despăgubite din fondurile de asigurări sociale.

Așadar, despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează in totalitate dezdaunarea pe care persoana vinovata este obligata sa o plătească in conformitate cu principiul reparației integrale a prejudiciului statuat de art.999 Cod civil.

Referitor la daunele materialei solicitate de reclamanți pârâta a arătat că pentru justa stabilire a despăgubirilor materiale de către instanța nu este suficienta simpla enumerare a cheltuielilor efectuate fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi, chitante, bonuri etc.) a prejudiciului suferit. In privința inscrisurilor depuse in probarea daunelor materiale, instanța de judecata va trebui sa aibă in vedere dispozițiile art.49 pct.l din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, conform cărora "La stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale _, se au in vedere următoarele: 1. in caz de vătămare corporala: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale si indemnizația primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfășoară

activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare;

e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacității de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie".

Pe cale de consecința, reclamanții trebuie sa dovedească cu inscrisuri toate daunele materiale ce vor fi acordate de instanța de judecata pentru ca despăgubirea plătită de asigurător sa fie una legala. In cazul in care nu se face aceasta dovada, asigurătorul nu poate fi obligat sa le suporte.

Referitor la daunele morale solicitate de reclamanți, despăgubiri al căror cuantum este dificil de stabilit, pârâta a arătat că instantei de judecata ii revine misiunea ca, la calculul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale, sa tina seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa ii aibă ,iar nicidecum ca aceste sume sa se constituie in amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru

victimele daunelor. Acordarea acestor daune morale tinde sa acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificat pecuniar si de aceea, întinderea lor nu trebuie sa fie excesiva,ci doar sa compenseze intr-un fel pierderea produsa, pentru a nu cădea ,in caz contrar, sub imperiul unei alte instituții de drept civil. Astfel, indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte o reparare a acestuia in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii.

Pârâta a apreciat ca sumele solicitate in prezenta cauza sunt imense si, daca ar fi acordate de către instanța de judecata in aceste condiții, ar depasi granițele unor daune morale rezonabile si funcția pe care aceste daune morale o au, aceea de compensare pentru persoanele vătămate care au fost supuse unor suferințe fizice si psihice. Practica instanțelor judecătorești ne arata ca acordarea lor in cuantumul solicitat de reclamantul minor, prin reprezentanții legali nu ar avea precedent in materia infracțiunilor de vătămare din culpa.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectata situația familiala,profesionala si sociala. Insa, toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei.

De asemenea, instanța de judecata trebuie sa aibă in vedere la acordarea daunelor morale si unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio- economice individuale ale reclamanților si la cel avut de bunicul, respectiv tatăl reclamantilor-raspunzator de producerea accidentului precum si la nivelul general (venitul mediu la nivel național etc.) astfel incat stabilirea unui cuantum al despăgubirilor sa aibă o susținere obiectiva care sa constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului. In nici un caz instanta nu trebuie sa se limiteze la a acorda nemotivat integral sumele solicitate, fara a aplica o măsura respectivelor pretenții, validandu-le necondiționat.

Pârâta a arătat că nu contesta suferința provocata reclamantului prin vătămarea sa corporala dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie in limite rezonabile, in concordanta cu jurisprudenta in materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economica a României in condițiile actuale de criza economica.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanții P. C., P. C. M. si P. C. T., prin reprezentanți legali P. C. M. si P. I. P., au arătat că înțeleg să rectifice eroarea de semantica din cererea inițiala, in sensul ca P. C. M. si P. C. sunt reclamanți in nume propriu ca urmare a decesului mamei acestora P. M.

, pretențiile celor doi fiind in cuantum de 100.000 Euro pentru fiecare, respectiv 200.000 Euro. P. I. P. si P. C. M. au calitatea de reprezentanți legali a reclamantului minor P. C. T., pretențiile acestuia fiind in cuantum de 1.500.000 Euro.

Prin notele de ședință depuse la dosar reclamanții au precizat defalcat sumele solicitate cu titlu de daune. Astfel, s-a arătat că în nefericitul eveniment si-a pierdut viata numita P. M., mama reclamanților care era un sprijin real in creșterea si educarea minorului P. C. T. . Pretențiile acestor doi reclamanți sunt: daune materiale - 10.182,69 lei, dintre care se pretinde numai suma de 5.091,35 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormantarea numitei P. M. ; daune morale - 200.000 EURO, respectiv

100.000 EURO pentru fiecare parte.

De asemenea, în urma acestui accident fiul reclamanților in vârsta de numai 10 ani a suferit urmatoarele leziuni: fractura a osului de la coapsa dreapta in porțiunea lui mijlocie cu deplasare; ambele oase de la antebrațul stâng rupte distal (respectiv in treimea dinspre mana) cu deplasare; fractura a unui os de la antebrațul drept distal fara deplasare; fractura clavicula dreapta la mijlocul acesteia; fracturi multiple de masiv facial (maxilar drept, obraz drept partea dreapta a osului nasului), respectiv pe partea drepata au fost rupte toate oasele fetei; fractura frontala cu infundare - osul de la frunte a fost rupt si infundat; hemoragie subarahnoidiana - foita care acoperă creierul "meningele", este impartita in trei parti dura mater, arahnoida si pia mater, arahnoida fiind cea din mijloc ceea ce inseamna ca au existat sangerari intre a doua si a treia porțiune a foitei care acoperă creierul; dilacerare cortico-durala frontobazala dreapta - creierul si foita care il acoperă la nivelul frunții pe partea dreapta era fărâmițat; fractura multieschiloasa solz temporal drept - osul de pe partea dreapta a capului a fost rupt in mai multe bucati; hematom epicranian extins FTP drept - sub craniu era acumulat sânge pe partea dreapta de la frunte, pe lateral pana la ceafa; edem cerebral difuz - datorita loviturii sau socului au existat semne de inflamatie in tot creierul; plaga palpebrala ochi drept cu lagoftalmie si hematom retroorbitar drept cu exoftalmie inilaterala dreapta si keratopatie de expunere - pleoapa dreapta era tăiata in totalitate si aceasta nu mai putea acoperi ochiul. De asemenea in spatele ochiului s-a acumulat un cheag de sânge ceea ce a făcut ca ochiul sa fie inpins spre exterior. Corneea ochiului datorita pleoapei care nu se mai inchidea si nici nu mai umezea ochiul a produs leziuni; coma profunda; plăgi escoriate multiple; contuzie pulmonara bilaterala - leziune a plămânului in urma unui soc si consta in strivirea acestuia sub presiunea uneor anumiți agenți fizici. Intervențiile chirurgicale la care a fost supus minorul sunt: s-a intervenit chirurgical la nivelul fetei; eschilectomie frontala dreapta - i-a fost extirpata porțiunea de os de la nivelul frunții; Cura focarului de dilacerare cortico-durala subiacenta - i-a fost curățata partea de creier si foita care ii acoperă deoarece erau fărâmițate; repozitionarea plafonului orbitar drept - tavanul osului de la ochiul drept era rupt si s-a intervenit chirurgical pentru a fi indreptat; cranializarea sinusului frontal aeric - interventiie chirurgicala pentru repararea osului sinusal care fusese rupt; decompresiunea canalului optic frontal drept - a fost extirpat hematomul care se formase in spatele ochiului pentru ca acesta sa nu mai apese pe nervul optic; bleforafie - s-a intervenit si a fost suturata pleoapa dreapta; cranioplastia defectului osos frontal drept cu Dinamic Mesh - in urma unei intervenții chirurgicale i-a fost

"reparata" fruntea respectiv osul frunții a fos tinlocuit cu o placa metalica speciala; consolidarea liniilor de fractura de la nivelul masivului cranio-facial cu șuruburi de titan - oasele fetei care erau distruse in totalitate au fost prinse in mai multe șuruburi pentru a nu se deplasa si pentru a se putea suda; brațele superioare au fost imobilizate in gips precum si piciorul drept. Pretențiile reclamanților sunt: daune materiale: 2.534,52 lei și daune morale: 1.500.000 EURO.

S-a arătat că temeiul legal al cererii il constituie art. 49 si urm. din Legea nr. 136/1995, precum si art. 35 si urm. din Ordinul CSA nr. 5/2010 conform cărora "Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească".

Reclamanții au precizat ca minorul a fost in coma profunda in perioada imediat următoare accidentului, iar la acest moment se incadreaza in gradul de handicap grav, categorie care necesita protecție speciala (Hotărârea emisa Comisia pentru protecția

copilului C. nr. 2093/e). În prezent, minorul P. T. nu se poate deplasa si nu vorbește, neavând discernământ.

Deliberând, din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 9 iunie 2011 pe DN1-E60 în timp ce dl. P. C. conducea autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ din direcția C. -N. - Oradea, la km. 516+50m, pe un sector de drum în curbă deosebit de periculoasă la dreapta, semnalizată, în condiții de carosabil umed, ploaie torențială și vizibilitate redusă, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a intrat pe contrasens lovind autotractorul marca M. cu număr de înmatriculare P8643PB care circula regulamentar pe sensul opus, după care a fost proiectat în microbusul marca Renault cu număr de înmatriculare EJ356 și care circula regulamentar pe banda II, în urma accidentului fiind rănit reclamantul minor P. C. T., pasager în autoturismul marca Skoda și decesul d-nei P. M., mama reclamanților P. C. și P. C. M. și soția conducătorului auto vinovat, dl.

P. C. . Ulterior accidentului, datorită rănilor survenite în urma acestuia a decedat și conducătorul vinovat de producerea accidentului, dl. P. C., tatăl reclamanților P.

C. și P. C. M. (referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Poliția Huedin în dosarul de urmărire penală nr. 439/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin. - în copie la filele 46-48 vol. II)

În urma accidentului, reclamantul P. C. T. a suferit mai multe leziuni și intervenții chirurgicale constând în fractura a osului de la coapsa dreapta in porțiunea lui mijlocie cu deplasare; ambele oase de la antebrațul stâng rupte distal (respectiv in treimea dinspre mana) cu deplasare; fractura a unui os de la antebrațul drept distal fara deplasare; fractura clavicula dreapta la mijlocul acesteia; fracturi multiple de masiv facial (maxilar drept, obraz drept partea dreapta a osului nasului), respectiv pe partea drepata au fost rupte toate oasele fetei; fractura frontala cu infundare - osul de la frunte a fost rupt si infundat; hemoragie subarahnoidiana - foita care acoperă creierul "meningele", este impartita in trei parti dura mater, arahnoida si pia mater, arahnoida fiind cea din mijloc ceea ce inseamna ca au existat sangerari intre a doua si a treia porțiune a foitei care acoperă creierul; dilacerare cortico-durala frontobazala dreapta - creierul si foita care il acoperă la nivelul frunții pe partea dreapta era fărâmițat; fractura multieschiloasa solz temporal drept - osul de pe partea dreapta a capului a fost rupt in mai multe bucati; hematom epicranian extins FTP drept - sub craniu era acumulat sânge pe partea dreapta de la frunte, pe lateral pana la ceafa; edem cerebral difuz - datorita loviturii sau socului au existat semne de inflamatie in tot creierul; plaga palpebrala ochi drept cu lagoftalmie si hematom retroorbitar drept cu exoftalmie inilaterala dreapta si keratopatie de expunere - pleoapa dreapta era tăiata in totalitate si aceasta nu mai putea acoperi ochiul. De asemenea in spatele ochiului s-a acumulat un cheag de sânge ceea ce a făcut ca ochiul sa fie împins spre exterior. Corneea ochiului datorita pleoapei care nu se mai inchidea si nici nu mai umezea ochiul a produs leziuni; coma profunda; plăgi escoriate multiple; contuzie pulmonara bilaterala - leziune a plămânului in urma unui soc si consta in strivirea acestuia sub presiunea unor anumiți agenți fizici. Intervențiile chirurgicale la care a fost supus minorul sunt: s-a intervenit chirurgical la nivelul fetei; eschilectomie frontala dreapta - i-a fost extirpata porțiunea de os de la nivelul frunții; Cura focarului de dilacerare cortico-durala subiacenta - i-a fost curățata partea de creier si foita care ii acoperă deoarece erau fărâmițate; repozitionarea plafonului orbitar drept - tavanul osului de la ochiul drept era rupt si s-a intervenit chirurgical pentru a fi indreptat; cranializarea sinusului frontal aeric - interventiie chirurgicala pentru repararea osului sinusal care fusese rupt; decompresiunea canalului optic frontal drept - a fost extirpat hematomul care se formase in spatele ochiului pentru ca acesta sa nu mai apese pe nervul optic; bleforafie - s-a intervenit si a fost suturata pleoapa dreapta; cranioplastia defectului

osos frontal drept cu Dinamic Mesh - in urma unei intervenții chirurgicale i-a fost

Potrivit art. 49 alin.1 și 2 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, despăgubirile acordându-se indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționarii.

Astfel, raportat la faptul că persoana vinovată de producerea accidentului, dl P.

C. deținea o poliță RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat revine asiguratorului RCA, pârâta A. R. A. SA (fila 64 vol. II dosarul Tribunalului Specializat C. ).

Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa. Astfel, pentru a se antrena răspunderea pentru fapta proprie, în cauză trebuie să fie dovediră existența unei fapte ilicite, a vinovăției, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită și vinovăția, din actele efectuate de parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin reiese atât săvârșirea acesteia de defunctul P.

C. cât și vinovăția acestuia în producerea accidentului auto, urmărirea penală încetând în temeiul art. 10 lit. g) Cod procedură penală (fila 45 vol. II ).

Așa cum s-a arătat în doctrina juridică, prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale, fiind o condiție esențială și necesară a acesteia, de sine stătătoare. Prejudiciul, material sau moral, trebuie să fie cert, respectiv să aibă o existență sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluat în prezent, și să fie nereparat. În mod unanim în literatura juridică și practica judiciară s-a reținut că unul din principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală este acela al reparării integrale a prejudiciului, respectiv, înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situația anterioară.

În ceea ce privește daunele materiale, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7,625,87 lei, depunând în probațiune factura fiscală 10494/_ pentru suma de 714,53 lei reprezentând contravaloarea unei saltele antiescare și pompă electrică (fila 16, vol. I), factura fiscală nr. 9925/_ pentru suma de 1.819,99 lei reprezentând contravaloare material osteosinteză (fila 17, vol. I), factura fiscală 960/_ pentru suma de 3.499,98 lei, bon fiscal nr. 4799/_ pentru suma de 3.290,15 lei (ambele la fila 31, vol. I), factura proforma nr. 45/_ pentru suma de 5.888 lei (fila 32, vol. I) și bonuri fiscale pentru suma de 1.004,54 lei (fila 33 vol. I).

În ceea ce privește facturile fiscale nr. 10494/_ și 9925/_, instanța reține că aceste materiale sunt în strânsă legătură cu remedierea leziunilor suferite de reclamantul P. C. T., astfel că vor fi acordate cu titlul de daune materiale. În ceea ce privește facturile fiscale nr. 960/_ și factura proforma nr. 45/_, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada acestor achitării acestora, astfel încât contravaloarea serviciilor menționate în acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea prejudiciului material, existența acestor cheltuieli nefiind certă, reclamanții având obligația potrivit art. 1169 cod civil să facă dovada caracterului efectiv al acestor plăți. În ceea ce privește cheltuielile legate de înmormântarea defuntei P. M. și a defunctului P.

C. (conducătorul auto vinovat de producerea accidentului), așa cum reiese din bon fiscal nr. 4799/_ și bonurile fiscale de la fila 33, vol. I, tribunalul reține că din cuprinsul acestora reiese cu certitudine faptul că aceste cheltuieli au fost efectuate cu privire la ambii defuncți, ori potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data producerii accidentului, despăgubirile nu se acordă pentru conducătorul autoturismului vinovat de producerea accidentului, astfel că din valoarea totală dovedită de 4,294,69 lei a cheltuielilor de înmormântare, raportat la cele de mai sus, instanța reține că suma care poate fi acordată cu acest titlu este jumătate din cea menționată anterior, respectiv 2.147,34 lei.

Având în vedere cele de mai sus, instanța reține că cererea reclamanților cu privire la plata daunelor materiale este dovedită și întemeiată doar pentru suma de bon fiscal nr. 4.693,99 lei, și va fi respinsă pentru diferența până la suma solicitată.

În ceea ce privește daunele morale, instanța reține că acestea nu pot fi evaluate în bani, deci nu au o valoare patrimonială, ele nu sunt destinate să înlocuiască o valoare economică cu o altă valoare economică, ci aceste sume au destinația de a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimelor, având un efect compensatoriu. De asemenea mai trebuie subliniat că nu există criterii legale sau jurisprudențiale de cuantificare a prejudiciului moral, însă trebuie reținut faptul că asemenea sume trebuie să aibă un efect stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorul daunei sau persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime, astfel că în stabilirea lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității. Astfel, criteriul numărului zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru refacere nu constituie în sine un element de calcul al prejudiciului moral, căci alături de acest element trebuie avute în vedere și suferințele suferite de persoana vătămată, de constrângerile impuse de refacerea sa raportat la modul său de viată avut anterior producerii faptei ilicite, de modul în care aceasta s-a refăcut și dacă aceasta continuă să aibă infirmități permanente sau temporare, precum și de suferințele fizice și psihice pe care victima le-a suferit.

De asemenea, instanța mai reține că are sarcina de a analiza toate consecințele faptei ilicite, în funcție de planurile în care se produc și să contureze cât mai fidel întinderea acestor efecte, fără a avea pretenția sau exigenta de a stabili cu exactitate întreaga dimensiune a prejudiciului moral, deoarece în materia daunelor morale, principiul refacerii integrale și a punerii părților în situația anterioară nu poate avea decât prin excelență un caracter aproximativ (în speță repunerea părților în situația anterioară este în mod evident imposibilă), prin stabilirea unei sume care să le permită reclamanților să găsească o alinare a suferințelor lor.

Dacă, în general, jurisprudența în materie analizează în materia daunelor morale impactul faptei ilicite în planurile: familial, profesional, social, psihologic și corporal, în prezenta speță tribunalul reține necesitatea efectuării acestei analize doar în planurile social, psihologic și corporal, prezentând relevanță doar la analiza daunelor morale cuvenite victimelor directe ale unor fapte ilicite.

Cât privește urmările faptei ilicite în planul psihologic, tribunalul reține că acesta poate fi delimitat, la rândul său, în alte două planuri care îl alcătuiesc: planul mental și planul emoțional. Planul mental se distinge de planul emoțional prin faptul că acesta se refera la sănătatea mentală, ca valoare umană protejată, la integritatea psihică a persoanei, care poate fi lezată prin evenimente de natură a altera starea de confort psihologic. Planul emoțional cuprinde totalitatea sentimentelor aparținând unei persoane. Delimitarea prezintă importanță atât în evaluarea prejudiciului cu privire la întinderea sa, cât și în posibilitatea de a face o analiză in concreto a existenței acestuia. Planul emoțional poate fi evaluat cel mult pe baza prezumțiilor. Instanța nu poate vizualiza trăirile sufletești ale

persoanei pentru a putea individualiza prejudiciul, însă poate deduce din starea de fapt (suferințele minorului P. C. T. cauzate de parcurgerea mai multor intervenții chirurgicale precum și urmele fizice lăsate de accidentul în care a fost implicat), folosind prezumțiile, existența unui prejudiciu în acest plan. Deși sentimentele formează un plan aparte, care se manifestă cel mult în comportamentul persoanei față de alte persoane, acestea pot produce prin intensitatea lor și modificări la nivel mental.

În cazul concret analizat, putem discuta în plan emoțional despre atingeri aduse încrederii în șansele de reușită pe viitor a minorului reclamant P. C. T., atingerii aduse încrederii în forțele proprii, influențate de posibilitatea de revenire completă în viitor, cauzată prin fapta ilicită. Totodată, se poate include aici și suferința cauzată prin schimbările intervenite în viața acestuia, succesiunea de evenimente în raport cauzal cu fapta ilicită de natură a altera starea de bine sau armonia familiala, relațiile dintre minor și membrii familiei și dintre acesta și societate. Avansând în studiul implicațiilor afective ale traumei, se poate stabili un prejudiciu și la acest nivel prin devierea cursului normal al vieții, prin reducerea șanselor de împlinire în orice plan. În plan mental, incontestabil, au loc schimbări drept consecință a traumei traversate de victimă, trauma de nu putea participa singur la activități aferente vârstei sale, da fi însoțit și supravegheat în permanență și eforturile de a-și accepta noul mod de viață. Acest proces poate presupune terapie și consiliere și, implicit, un prejudiciu prin lezarea integrității psihice.

De asemenea,analizând impactul faptei ilicite în plan social, instanța reține că activitatea minorului, așa cum reiese din declarația martorului C. V., este redusă, acesta fiind însoțit și în prezent la școală, că acesta prezintă o deficiență de comportament, acesta fiind în general speriat și reacții mai impulsive, aspecte de natură a afecta substanțial integrarea socială a acestuia.

În ceea ce privește planul corporal, având în vedere vârsta minorului reclamant P.

C. T. și multitudinea procedurilor chirurgicale la care acesta a fost supus, este evident că acesta a suferit un prejudiciu moral.

De asemenea, nu poate fi reținută susținerea pârâtei cu privire la faptul că nepurtarea centurii de siguranță de către minor ar fi agravat prejudiciile suferite, căci așa cum reiese din raportul de expertiză nr. 75 din 13 mai 2013 (filele 224-242), leziunile minorului nu ar fi fost mai puțin grave în cazul în care acesta ar fi avut cuplată centura de siguranță.

Raportat la aceste elemente, instanța reține că suma de 110.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezintă o despăgubire morală suficientă pentru suferințele fizice și psihice suferite de minorul reclamant P. C. T. .

În ceea ce privește daunele morale invocate de către reclamanții P. C. și P. C.

M., instanța reține că prin cererea de chemare în judecată aceștia nu au motivat în ce au constat aceste daune și mai mult nici nu au dovedit faptul că au suferit un prejudiciu moral, deși aveau obligația de a face această dovadă prin raportare la dispozițiile art. 1169 Cod civil. De asemenea, simplul fapt că în urma accidentului provocat de tatăl reclamanților, dl. P. C., a decedat mama acestora, d-na P. M., raportat la vârsta celor doi reclamanți (născuți în anii 1972, respectiv 1969, având 39 ani, respectiv 42 de ani - filele 10-11), care au familii proprii, nu se poate prezuma per se, existența unui prejudiciu moral care să fie acoperit de persoana răspunzătoare.

Astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 49 din Ord. CSA nr. 5/2010 cu principiul reparării integrale a prejudiciului, toate sumele mai sus stabilite se încadrează în limitele legale de despăgubire stabilite de Ord. CSA nr. 20/2008 și vor fi puse în sarcina pârâtei SC A. R. A. SA.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate în temeiul Ordinului CSA nr. 5/2010, având în vedere obiectul cererii, acordarea în principal a unui prejudiciu moral,

prejudiciu în privința căruia nu există un model unanim acceptat de stabilire, având în vedere și faptul că reclamanții nu au făcut dovada datei la care au depus toate documentele justificative, analizând caracterul cert și exigibil al prejudiciului prin prisma dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, tribunalul va obliga reclamanta la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate asupra sumelor acordate cu titlul de despăgubire începând cu data de 28 martie 2012, data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la data plății integrale.

Raportat la cele de mai sus, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. C., P. C. M. și P. C. T. prin reprezentanți legali P. C. M. și P. I. P. în contradictoriu cu pârâta SC A.

R. A. SA și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 4.693,99 lei cu titlul de daune materiale, precum și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la 28 martie 2012 și până la data plății efective, va obliga pârâta să plătească reclamantului P. C. T. suma de 110.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlul de daune morale, precum și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la 28 martie 2012 și până la data plății efective și va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată cu privire la suma de 100.000 euro solicitată cu titlul de daune morale de reclamantul P. C. M., pentru suma de 100.000 euro solicitată cu titlul de daune morale de reclamantul P. C., și pentru suma de 397,36 lei reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, instanța va obliga pârâta SC A. R. A. SA să plătească reclamanților suma de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (din suma solicitată de 4.500 lei), constând în onorariu avocațial (fila 249 vol. II), .reținând că reclamanții au fost scutiți de la plata taxei judiciare de timbru

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. C. ,

P. C. M.

și P. C. T. prin reprezentanți legali P. C. M. și P. I.

, toți cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Traian M., nr. 46, ap. 16, jud. C.

, în contradictoriu cu pârâta SC A. R. A. SA, cu sediul procesual ales în C. -

N., str. M., nr. 53, jud. C., și în consecință:

Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 4.693,99 lei cu titlul de daune materiale, precum și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la 28 martie 2012 și până la data plății efective.

Obligă pârâta să plătească reclamantului P. C. T. suma de 110.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlul de daune morale, precum și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la 28 martie 2012 și până la data plății efective.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată cu privire la suma de

100.000 euro solicitată cu titlul de daune morale de reclamantul P. C. M., pentru suma de 100.000 euro solicitată cu titlul de daune morale de reclamantul P. C., și pentru suma de 397,36 lei reprezentând daune materiale.

Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. G. A. B.

Red.CG/MM 7 ex./_

← Sentința civilă nr. 1677/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Sentința civilă nr. 1799/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Sentința civilă nr. 2509/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2509/2013. Acțiune în pretenții comerciale