Sentința civilă nr. 808/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 808/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamanții S. P. A., C. M., C. N., C. M., C. E., F. M., F.
E., F. L. R., M. D. V., M. A. Ana M., M. C.
R., M. L., S. L. I., S. Ana M., M. S. B. G., O. Ana M., I. S., F. G., J. D. F., M. N. V., M. L., N. M., V. B. A., Z. D. M., SS T., S. D. R., M.
F. și M. I. împotriva pârâților SS, SA, B. P. S., B.
A. M. și B. R. de D. - S. G., privindu-l și pe intervenientul R. S. R., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamanții M. S. B. G., F.
M. și F. E., reprezentantul reclamanților, avocatul Ulici C. Octavian și în reprezentarea intereselor pârâților, avocatul Giurcă M. în substituirea avocatului Maier Flavia I., cu delegație de substituire depusă la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție cererile de intervenție în interes propriu formulate de către intervenienții Câmpean D. C., T. G., I. G. B., I. -C. M. D., R. I. M. ,
M. R. M., T. G. D. și R. S. R. .
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea în principiu a cererilor, el reprezentând și interesele acestora în prezenta cauză, depunând în acest sens împuternicirea avocațială.
Reprezentanta pârâților nu se opune admiterii în principiu a cererilor de intervenție.
Instanța admite în principiu cererile de intervenție în interes propriu, având în vedere că și intervenienții emit pretenții asupra imobilului ce face obiectul acțiunii principale.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat de soluționare a prezentei cauze, având în vedere obiectul dedus judecății și valoarea lui.
Reprezentantul reclamanților și intervenienților solicită respingerea excepției întrucât litigiul este neevaluabil în bani de natură comercială, iar la momentul introducerii acțiunii, competența aparținea Tribunalului Specializat C. . Având în vedere schimbările de procedură care au avut loc după data introducerii acțiunii, respectiv anul 2010, însă prin legea prin care a intrat în vigoare Noul Cod de procedură, articolul din codul de procedură civilă care prevedea că litigiile neevaluabile în bani ar fi de competența tribunalelor, a rămas în vigoare. Consideră că Tribunalul Specializat C. este corect sesizat să soluționeze prezenta cerere.
Reprezentanta pârâților arată că din cererea de chemare în judecată rezultă că este vorba despre o acțiune de carte funciară întemeiată pe Legea nr. 115/1938 și Legea nr. 7/1996. Din acest punct de vedere și și având în vedere forma în care și-au calificat reclamanții acțiunea, respectiv obligație de a face, consideră că Tribunalul Specializat C. nu este competent să soluționeze prezenta acțiune. Solicită declinarea competenței de soluționarea a prezentei acțiuni în favoarea Judecătoriei C. -N. . În ceea ce privește calitatea părților, este vorba despre alte contracte, deși discuțiile sunt referitoare la faptul dacă pârâții ar avea calitate de comerciant sau nu, din acest punct de vedere, prevalând ideea că cei care construiesc ansambluri imobiliare și le vând ar fi comercianți. Din acest punct de vedere Tribunalul Specializat C. ar fi instanța competentă să soluționeze prezenta cauză. Noul Cod de procedură civilă nu se aplică în speță, întrucât acest litigiu a început în anul 2010. Depune la dosar sentința civilă nr. 1522/2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Instanța reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei
C. -N. în data de_, cu nr._, reclamanții S. P. A., C. M., C. N., C. M., C. E., F. M., F. E., F. L.
R., M. D. V., M. A. ANA M., M. C. R., M. L.
, S. L. I., S. ANA M., M. S. B. G., O. ANA M., I. S.
, F. G., J. D. F., M. N. V., M. L., N. M., V. B.
A., Z. D. M., SS T., S. D. R. i-au chemat în judecată pe pârâții SS, SA, B. P. S., B. A. M., B.
R. DE DS G., solicitând instanței, în contradictoriu cu
aceștia, să dispună obligarea în solidar a pârâților, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluției în prezenta cerere, la înscrierea într-o carte funciară nouă F., separat și fără sarcini, a fiecărei construcții bloc de locuințe colective cu regim de înălțime P+2E+M+Subpantă, proprietatea reclamanților, în cote părți ideale conform contractelor încheiate și raportului de expertiză ce urmează a fi efectuat, în caz contrar să se dispună evidențierea în registrele de carte funciară, să oblige pârâții în solidar în termen de 60 de zile la înscrierea în cărțile funciare nr. 12227-12280 F. a dreptului de superficie în favoarea fiecărei construcții proprietatea reclamanților, în caz contrar să dispună această evidențiere în registrele de carte funciară, să îi oblige pe pârâți, în solidar, ca în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri să opereze la dezmembrarea imobilelor înscrise în cartea funciară și transcrierea acestora în cărți funciare noi în favoarea fiecărui reclamant pentru apartamentul proprietatea acestuia, cu drept de superficie asupra terenului, să dispună această evidențiere în registrele de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat că pârâții aveau, în solidar, obligația de a construi pe cheltuiala și în numele reclamanților, un imobil construcție colectivă, situată administrativ în comuna F. str. M.
A. nr. 22/28 jud. C. și într-un termen de 15 zile de la recepția sau înregistrarea în evidențele de carte funciară, să facă demersurile legale, necesare și suficiente, pentru a evidenția în registrele publice proprietatea pe numele reclamanților și fără sarcini. Obligația asumată de către pârâți în mod solidar de a construi locuințele colective a fost deja executată, însă la cercetarea registrelor de carte funciară reclamanții au constatat că acestea nu sunt integral și corespunzător întocmite, iar asupra imobilului/imobilelor sunt înscrise în mod eronat sarcini în favoarea unor terți în privința cărora, pârâții s-au obligat personal, iar ipoteca și interdicțiile înscrise prin convenții încheiate între BRD și pârâți nu are efect asupra proprietății reclamanților. Reclamanții au arătat că convențiile nu au efect decât între părțile contractante, iar ipoteca și interdicțiile înscrise prin convenții între BRD și pârâți nu au efect asupra proprietății reclamanților. Reclamanții consideră că Decretul - Lege nr. 115/1983 avea o aplicare limitată pe teritoriul României, iar Legea nr. 7/1996 cuprinde norme privind aplicare ei, într-o formulare interpretabilă. Au mai arătat că în absența unor dispoziții tranzitorii care să stabilească raportul dintre normele cuprinse în Decretul-Lege nr. 115/1983 - legea veche și prevederile Codului civil, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 69, al. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996, raportate la art. 56, al. 1 și art. 58, al. 1 din aceeași lege. Au mai susținut astfel că potrivit art. 69, al. 2 din Legea nr. 7/1996, numai la finalizarea lucrărilor
cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ teritoriale își încetează aplicabilitatea Decretul-Lege nr. 115/1938, iar conform al. 3 al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări, intervine și abrogarea acestui decret lege. Practica judiciară nu este constantă, astfel încât unele instanțe s-au pronunțat în sensul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, sistemele de publicitate imobiliară anterioare și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de noul sistem al cadastrului si publicității imobiliare, dar alte instanțe, au considerat dimpotrivă că, până la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrului de publicitate imobiliară pe teritoriul fiecărui județ în zonele supuse sistemului reglementat în Decretul- Lege nr. 115/1938 vor fi aplicate în continuare dispozițiile acestui decret- lege. Ca urmare, a susținut că fiind sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, cu cereri având ca obiect prestație tabulară sau rectificarea cărții funciare, aceste instanțe si-au întemeiat soluțiile pe dispozițiile art. 22 - 25 și pe cele ale art. 34 - 38 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și că în motivarea acestui punct de vedere s-a făcut referire la dispozițiile art. 72, al. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996, subliniindu-se că potrivit acestor dispoziții, actele normative care au reglementat sistemele anterioare de publicitate imobiliară își încetează aplicabilitatea pentru fiecare unitate administrativ teritorială la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ, aceste acte normative urmând să fie abrogate numai după definitivarea cadastrului la nivelul întregii țări. Astfel, s-a stabilit că aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXI din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Au fost invocate prevederile art. 13, 14, 22 și 24 din Decretul-Lege nr. 115/1938,
art. 480, 977, 979,_ ,_, 1511, 1513, 969, 973 C.civ.
Întrucât prin prezenta cerere se solicită executarea unei convenții prin care reclamanții s-au asociat cu pârâții, care au pus în asociere uzul unui teren pe care va fi edificată o construcție prin participarea exclusivă a reclamanților, contractul încheiat este unul de asociere civilă. Instanța nu este obligată a se conduce după calificările și interpretările eronate pe care le atribuie părților actelor încheiate, ci trebuie să admită acele interpretări și calificări care sunt prevăzute de lege și de adevăratul sens al actelor. Conform art. 480 C.civ., dacă pârâtul ar deține proprietatea construcției noi, ar avea dreptul de a se bucura și dispune de acesta în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege. Or, acesta primește numai o câtime din beneficiul obținut ca urmare a manoperei de construire, ca urmare a contribuției sale. În ceea ce privește folosința spațiului nou construit, pârâții nu au avut niciodată
vreun drept de folosință și nu a avut niciodată posibilitatea de a transmite folosința spațiului. Deși părțile au numit impropriu întregul contract
"Antecontractd e vânzare-cumpărare"; acesta este în parte unul de asociere civilă și unul de antrepriză. Astfel, art. 977 C.civ. arată că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. Dacă instanța, în urma administrării probatoriului, arer îndoială cu privire la natrua contractului, conform art. 983 C.civ., convenția se va interpreta în favoarea celui ce se obligă, adică în favoarea reclamanților. Intenția părților, așa cum rezultă din interpretarea actelor încheiate, era de fapt una de a contracta o asociere în ceea ce privește parte din imobil ce revine pârâților li antrepriză în ceea ce privește construcția nouă.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 13, al. 1 și 2, art. 14 al. 1 și 2, art. 22, art. 24 din Decretul-Lege nr. 115/1938, art. 480, art. 977, art.
982, art. 983, art. 1411, art. 1413, art. 1491, art. 1492, art. 1511 și art. 1513 C.civ.
La termenul din data de_, pârâții SS, SA, B. P.
S., B. A. M. au depus întâmpinare, prin care au invocat, pe cale de excepție, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., excepția de litispendență, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. A. M., iar pe fond au solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamanților, iar pentru reclamanta F.
M. au solicitat respingerea cererii ca prematur introdusă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N.
, pârâții au susținut că apartamentele în litigiu înstrăinate reclamanților și asupra cărora aceștia doresc să își înscrise dreptul de proprietate în Crtea funciară, fac parte dintr-un ansamblu de patru locuințe colective situate în str. M. A., comuna F. nr. 22-28, apartamente care au fost contruite în scop de vânzare și obținerea de profit, apreciind că vânzarea apartamentelor din blocurile construite de ei constituie fapte de comerț, conform art. 4 C.com., aspect ce atrage incidența prevederilor art. 56 C.com., pe cale de consecință instanța competentă să soluționeze prezenta cerere fiind Tribunalul Comercial Cluj.
În ceea ce privește excepția de litispendență, pârâții au arătat că există o cauză similară pe rolul Trbunalului C. ca urmare a declinării competenței de soluționare a dosarului nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, excepția inadmisibilității cererii fiind motivată de lipsa procedurii de conciliere, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. aurica
M. de faptul că în anul 2009 a divorțat de pârâtul B. P., iar în urma
partajului întreg ansamblul imobiliar situat în F., str. M. A. a intrat în lotul fostului său soț.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea cererii reclamaților întrucât la data promovării acțiunii, imobilele edificate de ei în localitatea F.
, str. M. A., erau deja evidențiate în cartea funciară și se regăsesc înscrise în favoarea pârâților SS, SA, B. P. S., cu titlu de construire. Cu privire la antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții au menționat că acestea nu sunt susceptibile de a transfera dreptul de proprietate pe numele reclamanților, nefiind acte autentice, ele nu fac decât să dea naștere unei obligații de a face, respectiv de a transfera dreptul de proprietate prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică. Contrar susținerilor reclamanților, între părți nu a intervenit niciun fel de asociere civilă în participațiune sau antrepriză. Având în vedere că pârâții nu dețin un drept de proprietate în baza căruia să poată fi înscris în Cartea funciară dreptul lor de proprietate asupra apartamentelor cumpărate prin antecontractele de vânzare-cumpărare și nu au învestit instanța cu o acțiune în prestație tabulară, se impune respingerea în totalitate a cererii reclamanților.
În drept, au fost invocate prevederile art. 163 C.pr.civ., Decretul-Lege nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996.
Tot la termenul din data de_, pârâta SC BRD - GSG a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să ia act de opoziția sa, în calitate de beneficiar al dreptului de ipotecă asupra terenurilor înscrise în CF nr. 5068 F. și CF nr. 4606 F.
, să dispună respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, aceasta având o cauza ilicită.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că susținerile reclamanților sunt în mod vădit nefondate, încălcând principiile bunei-credințe, precum si opozabilității drepturilor înscrise în cartea funciară deoarece a încheiat cu pârâții S. și B. contractele de ipotecă autentificate prin încheierile nr. 1065/_ și nr. 1168/_, ambele contracte având ca obiect terenurile înscrise în CF nr. 5068 F. și CF nr. 4606 F., prin care s-a constituit interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea pârâtei (fiind interzisă inclusiv constituirea unui drept de superficie asupra terenului). Aceste terenuri erau libere de orice sarcini/notări la data perfectării contractelor de ipotecă și prin constituirea drepturilor de ipotecă și a interdicțiilor aferente, pârâții S. și B. au garantat restituirea creditelor acordate în favoarea acestora de către pârâtă. Atât dreptul de ipotecă, cât și interdicțiile au fost notate în cartea funciară a imobilelor imediat după perfectarea contractelor de ipotecă și prin contractele de ipoteca pârâții S. și B. s-au obligat în
mod expres că în ipoteza în care doresc să edifice construcții pe terenul ipotecat în favoarea pârâtei, îi vor solicita în prealabil acordul scris în acest sens. În speță, un acord în vederea edificării unor construcții pe terenurile ipotecate în favoarea sa nu a fost solicitat, iar, atât pârâta, cât și garanții ipotecari au convenit și asupra faptului că în conformitate cu prevederile art. 1777 din Codul civil, ipoteca va acoperi și eventualele construcții edificate pe teren, evident cu acordul pârâtei. Prin contractele de ipotecă, pârâta în mod legitim a devenit beneficiarul drepturilor de ipotecă, a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, construire și orice terță persoană, nu doar pârâții, este obligată să respecte aceste drepturi. Potrivit art. 25 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate din momentul înregistrării cererilor astfel încât drepturile de ipotecă constituite asupra celor două terenuri în favoarea sa, precum și interdicțiile aferente și prevederile contractelor de ipotecă sunt opozabile tuturor persoanelor, inclusiv reclamanților din prezenta cauză, încă din anul 2006. Potrivit actelor depuse de către reclamanți, aceștia se prevalează de o convenție perfectată de către reclamant și pârâți în anul 2007, dată la care în cartea funciară era deja înscris în favoarea pârâtei contractul de ipotecă. Aceste contracte de ipoteca nu instituie în mod direct obligații în sarcina terțelor persoane, respectiv pentru reclamanți, însă aceasta nu înseamnă că reclamanții sunt îndreptățiți să încalce drepturile sale născute în mod valabil din aceste contracte de ipotecă. Aceste contracte încheiate între ea și pârâții S. și B. sunt opozabile reclamanților, și este obligatorie respectarea drepturilor și obligațiilor născute în mod valabil din contractele de ipotecă de către orice persoană, inclusiv de către reclamanți. Totodată, s-a reținut și în doctrină că prin opozabilitatea unui contract se înțelege faptul că "terților le este interzis să acționeze în așa fel încât să împiedice executarea întocmai a angajamentelor contractuale."; Ca urmare, pârâta a susținut că aceste contracte de ipotecă, în temeiul art. 969 și art. 973 din Codul civil, trebuie executate doar de către părțile contractante în favoarea/sarcina cărora s-au născut drepturi și obligații, însă orice terță persoană (inclusiv reclamanții) sunt obligați să se abțină de la orice acțiune susceptibilă să prejudicieze drepturile sale născute din contractul de ipotecă. Astfel, în cazul în care reclamanții care cunoșteau existența contractelor de ipotecă asupra terenului
- doreau să contracteze cu pârâții în mod legal cu privire la acest teren și inclusiv cu privire la eventuale construcții a căror edificare se dorea pe acest teren, trebuiau să-i solicite în prealabil acordul expres, în calitate de beneficiar al drepturilor de ipotecă și al interdicțiilor de înstrăinare, cu privire la încheierea convențiilor cu pârâții, însă reclamanții nu i-au solicitat niciun acord, aceștia nesocotind prin introducerea acțiunii toate drepturile și
interdicțiile înscrise în cartea funciară a terenurilor. Având în vedere că terenul este ipotecat în favoarea sa, pârâta apreciază că admiterea cererii reclamanților ar însemna practic încălcarea și desființarea drepturilor sale de ipotecă, precum și încălcarea interdicțiilor constituite în mod valabil în favoarea sa întrucât construcțiile care potrivit susținerilor reclamanților s-ar afla în proprietatea acestora sunt edificate pe terenul ipotecat și grevat de interdicții în favoarea pârâtei. Prin admiterea acțiunii reclamanților ar rezulta fraudarea drepturilor legitime și valabil constituite în favoarea pârâtei.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 7/1996, art.
969 și art. 973 C.civ.
Prin cererea de intervenție principală, intervenienții C. D. C., T. G., I. G. B., I. C. M. D., R. I. M., M. R.
M., T. G. D. au solicitat obligarea, în solidar, a pârâților ca, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța, să procedeze la înscrierea în CF nouă F., separat și fără sarcini, a fiecărei construcții bloc de locuințe colective cu regim de înălțime P+2E+M+Subpantă proprietatea reclamanților, în cote părți ideale conform contractelor încheiate și conform raportului de expertiză ce urmează a fi întocmit în cauză, iar în caz contrar să se dispună această evidențiere în registrele de carte funciară, în baza art.22 și 24 din Decretul-Lege nr.115/1938; obligarea pârâților, în solidar, ca în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii care urmează a se pronunța, să procedeze la înscrierea în CF nr.12227-12280 F., în care se găsește înscris terenul proprietatea pârâților, a dreptului de superficie în favoarea fiecărei construcții proprietatea reclamanților, înscrise în CF, în baza contractelor încheiate și în baza raportului de expertiză ce urmează a fi întocmit în cauză, în caz contrar să se dispună această evidențiere în registrele de CF în baza art.13 și 14 din Decretul-Lege nr.115/1938; obligarea în solidar a pârâților ca, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța în cauză, să procedeze la dezmembrarea imobilelor înscrise în CF și transcrierea acestora în cărți funciare noi în favoarea fiecărui reclamant pentru apartamentul proprietatea acestora, cu drept de superficie asupra terenului, conform contractelor încheiate și raportului de expertiză, în caz contrar să se dispună această evidențiere în registrele de carte funciară în baza art.13 și 14 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin cererea de intervenție principală înregistrată în data de 23 aprilie 2012, intervenientul în interes propriu R. S. R. a solicitat admiterea cererii principale formulate de către reclamanți.
Prin cererea de intervenție principală înregistrată în data de 14 mai 2012, intervenienții în interes propriu M. F. și M. I. au solicitat admiterea cererii principale formulate de reclamanți
Prin sentința civilă nr. 18040/2012 pronunțată în data de 24 septembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția necompetenței materiale, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat C.
,litigiul având o natură comercială.
La acest termen de jduecată,cererile de intervenție au fost admise în principiu, instanța invocânmd, din oficiuz, excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii, având în vedere natura și obiectul cauzei.
Reprezentanții părților, față de excepția invocată, s-au opus admiterii ei, litigul având o natură comercială, neevaluabilă în bani.
Analizând excepția invocată, instanța o va admite și conform art. 158 C.pr.civ., va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. -N., pe raza teritorială a căreia a fost edificat imobilul. Prețul fiecărui apartament supus înstrăinării a fost stabilit sub valoarea de 500.000 lei care odată atinsă ar fi atras competența materială de soluționare a cauzei de către tribunal, așa cum prevede art. 1, pct. 1, art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ.
Litigiul este unul tipic de prestație tabulară, întemeiat pe prevederile Legii nr. 7/1996 (sau decretului-Lege nr. 115/1938), act normativ special, ce nu conține norme juridice distincte după calitatea părților. În cazul în care cineva s-a obligat să strămute în favoarea altuia un drept real asupra unui imobil, strămutare ce presupune, în mod evident, efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru întabularea acelui drept în cartea funciară, sunt incidente prevederile legii menționate, indiferent dacă părțile sunt comercianți sau nu. Art. 4 Cod comercial prevede că sunt fapte de comerț acele contracte și obligațiuni ale unui comerciant care nu sunt de natură civilă. Or, obligația de a permite cumpărătorului să se întabuleze în cartea funciară, asumată de către vânzător, nu poate fi decât civilă, în baza legii speciale menționată. Nu în mod automat toate obligațiile unui comerciant sunt de natură comercială, de la această regulă existând și excepții (potrivit articolului relevat), una dintre excepții (dacă nu cea mai evidentă și mai des întâlnită) fiind tocmai aceea a considerării ca fiind civilă obligația de strămutare a dreptului de proprietate asupra unui imobil (acțiunea în prestație tabulară nu poate avea un alt caracter decât cel conferit de lege și anume cel civil).
Chemarea în judecată a băncii s-a făcut pentru ca și aceasta să fie obligată să-și dea acceptul cu privire la operațiunea ce doresc reclamanții să
fie efectuată, având în vedere că în favoarea acesteia a fost instituit un drept de ipotecă asupra imobilului, terenul pe care a fost edificată construcția, chestiune ce nu poate însă afecta natura juridică a litigiului.
Ivit fiind conflictul negativ de competență, conform art. 20, pct. 2 C.pr.civ., în temeiul art. 22 C.pr.civ., instanța va dispune trimiterea dosarului, pentru soluționarea acestuia, instanței superioare și comune Judecătoriei C. -N. și Tribunalului Comercial C., Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamanții S. P. A., C. M., C. N., C. M. ,
C. E., F. M., F. E., F. L. R., M. D. V., M.
A. ANA M., M. C. R., M. L., S. L. I., S. ANA M. ,
M. S. B. G., O. ANA M., I. S., F. G., J. D. F., M. N. V., M. L., N. M., V. B. A., Z. D. M., S.
S. T., S. D. R. și intervenienții în interes propriu C. D. C.
, T. G., I. G. B., I. C. M. D., R. I. M., M. R.
M., T. G. D., M. F. și M. I., în contradictoriu cu pârâții S.
S., SA, B. P. S., B. A. M., B. R. DE DS
, în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune trimiterea cauzei pentru soluționarea conflictului negativ de competență, Curții de Apel C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 178/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 2122/2013. Obligatie de a face → |
|---|
