Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor. Creanţe rezultate dintr-un contract de leasing. Admitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 6072 din 4 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.4439 din 28.06.2013 pronunţată în dosarul nr..../2011/a1 al Tribunalului Maramureş, s-a admis excepţia tardivităţii invocată de către administratorul judiciar C.T. IPURL cu privire la contestaţia la tabelul preliminar formulată de către contestatoarea SC B.G.I. SRL.
S-a respins ca tardivă contestaţia la tabelul preliminar formulată de către contestatoarea SC B.G.I. SRL în contradictoriu cu administratorul judiciar C.T. IPURL, şi debitoarea SC G.I. SA.
S-au respins ca nefondate contestaţiile la tabelul preliminar formulate în contradictoriu cu administratorul judiciar şi debitoarea de către contestatoarele Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni Vamale Cluj, şi CNADNR SA prin Direcţia Regională de drumuri şi Poduri Cluj,.
S-a admis contestaţia la tabelul preliminar formulată, în contradictoriu cu administratorul judiciar şi debitoarea, de către contestatoarea-creditoare SC T.L. IFN SA.
S-a dispus înscrierea contestatoarei-creditoare SC T.L. IFN SA în tabelul definitiv cu o creanţă suplimentară în valoare de 7.190,24 Euro (fără TVA).
S-a dispus înscrierea provizorie în tabelul definitiv a contestatorilor P.A. cu suma de 10.000 Euro ; C.C. cu suma de 9.500 Euro; D.D. cu suma de 20.000 lei şi
B.V. cu suma de 15.000 Euro.
S-a repus pe rol soluţionarea contestaţiei formulate de către debitoarea SC G.I. SA în contradictoriu cu intimata-creditoare B. SA, şi administratorul judiciar şi s-a stabilit termen de judecată la 15.10.2013 pentru când se vor cita cele trei părţi precum şi membrii comitetului creditorilor (AFP Sighetu Marmaţiei, SC T.L. IFN SA şi SC A.I.E. SA).
Debitoarei i s-a solicitat să precizeze în scris contestaţia în sensul de a indica în mod expres pe care dintre cauzele enumerate în art. 75 alin. 1 din Legea nr. 8572006 se întemeiază fiecare motiv de contestaţie
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea civilă nr. 835/02.03.2011pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../2011 s-a admis cererea formulată de către debitoarea SC „G.I.” SA şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind desemnat provizoriu în calitate de administrator judiciar C.T. IPURL, ulterior confirmat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 16.08.2011 .
Termenul limită pentru declararea creanţelor a fost stabilit potrivit art.62 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 la 13.04.2011.
Notificarea deschiderii procedurii s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.3599 /25.03.2011(f.11-12, dosar nr. .../2011/a7).
Administratorul judiciar a întocmit în conformitate cu art.72 din Legea nr.85/2006 tabelul preliminar al creanţelor, tabel înregistrat în dosarul de insolvenţă la data de 13.07.2011(f.20, dosarul nr. nr. .../2011/a7).
Tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.8070/14.07.2011(f23-24, dosarul nr. nr. .../2011/a7).
În tabelul preliminar sunt înscrise la poziţiile 1,8,9,14,16-22 toate creanţele contestate .
I. Cu privire la contestaţia formulată de către creditoarea SC T.L. IFN
judecătorul sindic a constatat următoarele:
În tabelul preliminar este înscrisă la poziţia nr.14 în favoarea creditoarei SC T.L. IFN, creanţa în valoare totală de 16.382,97 lei, în baza declaraţiei şi înscrisurilor anexate depuse la data de 15.04.2011(filele 53-96,vol.III), fiind respinsă cererea pentru suma de 7.190,24 Euro (fără TVA).
Contestatoarea-creditoare a solicitat înscrierea cu o creanţă în cuantum de 16.382,97 lei şi 7.190,24 euro (fără TVA), compusă din:
- 3.699,22 lei reprezentând facturi emise şi neîncasate la data deschiderii procedurii de insolvenţă - conform contractului de leasing financiar nr.
9942/02.06.2006;
- 3.837,45 lei reprezentând facturi emise şi neîncasate la data deschiderii procedurii de insolvenţă - conform contractului de leasing financiar nr.
9941/02.06.2006;
- 8.846,30 lei reprezentând facturi emise şi neîncasate la data deschiderii procedurii de insolvenţă - conform contractului de leasing financiar nr.
9943/26.04.2006;
- 7.190,24 Euro, (fără T.V.A.), reprezentând daune-interese conform contractelor de leasing, respectiv valoarea finanţată rămasă de recuperat (contravaloarea ratelor de leasing viitoare şi contravaloarea valorii reziduale), şi dobânda aferentă ratelor de leasing viitoare, conform scadenţarelor de plată aferente contractelor de leasing mai sus menţionate.
Această ultimă sumă, care face obiectul contestaţiei, a fost respinsă de către administratorul judiciar pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Judecătorul sindic a constatat că este întemeiată contestaţia, din probatoriul administrat în cauză reieşind următoarele:
Între debitoarea SC G.I. SRL şi creditoarea T.L. IFN SA s-au încheiat Contractele de leasing nr. 9931 din data de 26 aprilie 2006, nr. 9941 din data de 2 iunie 2006 şi nr. 9942 din data de 2 iunie 2006(f.56-84,vol.III), nefiind contestate semnarea contractelor şi conţinutul clauzelor.
Toate cele trei contracte au inserate la art. 9.9 o clauză identică prin care se prevede că „ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declară scadente în totalitate reprezentând daune interese datorate de utilizator finanţatorului”.
Contractele de leasing au fost reziliate de către SC T.L. IFN conform celor trei declaraţii de reziliere nr.19/05.01.2010, nr.20/05.01.2010 şi nr.21/05.01.2010 (f.73,77,78,vol.III), pentru neîndeplinirea de către debitoare a obligaţiei de plată a redevenţelor la scadenţele stabilite. Rezilierea are temei contractual în clauza stabilită în art. 9.5 din cele trei contracte de leasing prin care părţile au stipulat un pact comisoriu expres de gradul IV în temeiul căruia creditoarea avea dreptul de a rezilia unilateral, fără notificare ,somaţie sau orice altă formalitate în cazul în care debitoarea întârzia plata a două rate de leasing .
Debitoarea nu a contestat condiţiile în care a operat rezilierea convenţională a contractului, fără a invoca neîndeplinirea condiţiilor în care aceasta putea opera conform clauzelor convenţionale pe care le-a acceptat şi nici nu a contestat creanţa principală înscrisă în tabelul preliminar, reprezentând ratele de redevenţă restante la data rezilierii contractelor.
Cu privire la suma de 7.190,24 Euro (fără TVA) reprezentând daunele-interese solicitate în temeiul clauzei-penale prevăzute în art.9.9 şi art.9.13 , judecătorul sindic reţine că prin această clauză s-a prevăzut că în cazul rezilierii contractului din culpa debitoarei aceasta s-a obligat la plata daunelor interese care cuprind cuantumul valoric al ratelor de leasing rămase de plată şi a valorii reziduale înscrise în contract”.
Dispoziţiile art. 9.9 din Contractele de Leasing încheiate cu debitoarea reprezintă o clauză penală stabilită de părţi în mod convenţional, care devine aplicabilă în situaţia în care contractul de leasing financiar este reziliat datorită neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de către utilizator.
Clauza penală este clară şi precisă cu privire la obligaţia debitoarei de a plăti restul ratelor de leasing până la finalizarea contractului şi reprezintă modalitatea în care părţile contractuale au înţeles să stabilească cuantumul daunelor-interese datorate de utilizator pentru prejudiciul cauzat finanţatorului prin rezilierea contractului de leasing datorită culpei sale.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 1066 şi urm. cod civil de la 1864 nu se poate micşora valoarea clauzei penale stabilite de părţile contractante.
Creditoarea a iniţiat procedura de executare silită în vederea predării celor trei autovehicule obiect al contractului de leasing(f.3-14, vol.IV), fără ca debitoarea să îşi fi îndeplinit obligaţia de predare a bunurilor aferente contractelor de leasing, asumată prin clauza inserată în contracte la pct.9.10, inclusiv în cazul rezilierii contractului .
În absenţa criteriilor legale care să permită judecătorului reducerea clauzei penale a cărei valabilitate nu este afectată de motive de nulitate absolută, judecătorul sindic constată că faţă de specificul contractelor de leasing care prezintă beneficii şi riscuri pentru ambele părţi contractante şi conduita concretă a creditoarei-finanţator din prezenta cauză, nu se justifică intervenţia în temeiul principiului fundamental al echităţii pentru reaprecierea efectelor clauzei penale.
Pentru aceste considerente, contestaţia formulată de către creditoarea SC T.L. IFN în contradictoriu cu administratorul judiciar C.T. IPURL şi debitoarea SC G.I. SA a fost admisă.
III. Cu privire la contestaţiile la tabelul preliminar formulate de către contestatoarele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi CNADNR SA :
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea partilor precum si comunicarea oricarui alt act de procedura se efectueaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol ,,Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.
Administratorul judiciar C.T. IPURL a publicat notificarea deschiderii procedurii în Buletinul procedurilor de insolvenţă în nr.3599 /25.03.2011(f.11-12, dosar nr. .../2011/a7) .
În notificarea privind deschiderea procedurii de insolvenţă s-a menţionat expres că termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului a fost fixat pentru data de 13.04.2011.
Administratorul judiciar desemnat în cauză, în urma preluării (parţiale) a documentelor contabile a procedat la notificarea tuturor creditorilor menţionaţi în lista cu cei 32 de creditori depusă de către debitoare, inclusiv la notificarea procedurală a contestatoarei CNADNR SA prin Direcţia Regională de drumuri şi Poduri Cluj(f.12-14,dosar nr..../2011/a10)care a primit notificarea la data de 21.03.2011 , conform mandatului de confirmare de primire .
Deşi contestatoarea CNADNR SA prin Direcţia Regională de drumuri şi Poduri Cluj a primit notificarea în vederea depunerii declaraţiei de creanţă la data de 21.03.2011 ) a depus cererea de înscriere a creanţei numai la data de 18.07.2011, odată cu contestaţia şi cererea de repunere în termen, după împlinirea termenului stabilit de către judecătorul sindic, ceea ce atrage decăderea acesteia din drepturi, potrivit celor statuate prin art. 76 din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decăzut.
În mod neîntemeiat a susţinut contestatoarea că nu a fost notificată întrucât prin confirmarea de primire nr. AR9949102895 a primit la data de 21.03.2011 notificarea prevăzută de art. 62 din Legea nr. 85/2006.
S-a impus a fi analizate în mod separat temeiurile pentru care contestatoarea Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj care a depus de asemenea după împlinirea termenului stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii cererea de creanţă nr. 16.303/J/25.10.2012 reprezentând două amenzi contravenţionale stabilite prin sentinţa civilă nr. 3440/23.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi prin decizia civilă nr. 113/R/27.02.2012 a Tribunalului Maramureş, ambele în dosarul nr. 2314/307/2012.
Contestatoarea invocă dispoziţiile art. 61 şi 7, alin. 3 fraza finală din Legea nr. 85/2006, susţinând că debitoarea nu a înscris amenzile contravenţionale în documentele contabile în mod fraudulos deşi i-au fost comunicate procesele-verbale de contravenţie şi hotărârile instanţelor şi nefiind niciodată notificată nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 7, alin. 3 teza finală din Lege art. 85/2006.
Potrivit art. 7 (3) teza a II a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c din aceeaşi lege, procedura notificării prevăzută la art. 61, va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Conform art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile legii insolvenţei se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.
Din interpretarea art. 76 din Legea nr. 85/2006 a rezultat că decăderea nu operează decât atunci când notificarea de deschidere a procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din lege.
Notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu respectarea art. 7 alin. 1 şi 3 din lege, respectiv prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, deşi nu a fost în mod individual notificată contestatoarea-creditoare Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni Vamale Cluj.
Creditorii au obligaţia de a urmări realizarea creanţelor pe care le deţin, cu respectarea prevederilor legii speciale. Fiind publicată notificarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, nu se poate afirma că s-au încălcat prevederile art. 7 din lege şi nu poate fi reţinut ca o împrejurare mai presus de voinţa creditoarei, care să justifice repunerea în termenul de declarare a creanţei, faptul că, în calitate de creditor al unei societăţi comerciale nu a manifestat diligenţele necesare să consulte publicaţia de specialitate pentru a cunoaşte situaţia debitoarei sale.
Judecătorul sindic a avut în vedere pasivitatea creditoarei care nu a efectuat minime diligenţe pentru a identifica care este situaţia reală a debitoarei , deşi fiind instituţie publică şi creditor bugetar avea la dispoziţie miloace reale în acest sens.
Mai mult, reaua credinţă a consiliului de administraţie al debitoarei nu a fost dovedită în cauză , cu atât mai mult cu cât au fost atacate în instanţă procesele-verbale de contravenţie, iar pe de altă parte ar înlătura aplicabilitatea textului art. 7 din Legea nr. 85/2006 deoarece chiar ipoteza textului are în vedere pasivitatea debitorului. În situaţiile în care nu se predă lista creditorilor sau lista predată este incompletă, protejarea creditorilor în această situaţie se realizează prin notificarea acestora prin BPI, publicaţie pe care au obligaţia conferită de calitatea de comerciant de a o studia.
Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenţei celor două texte de lege (art. 76 din Legea nr. 85/2006 şi art. 103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptăţit la depunerea unei cereri de admitere a creanţei, pe tot parcursul procedurii şi acesta, împotriva tuturor regulilor şi termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenţei tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfăşurării procedurii.
Pentru aceste considerente judecătorul sindic a respins ca nefondate contestaţiile la tabelul preliminar formulate de către contestatoarele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi CNADNR SA prin Direcţia Regională de drumuri şi Poduri Cluj, cu consecinţa respingerii cererii de înscriere la masa credală.
IV. Cu privire la contestaţia de către contestatoarea SC B.G.I. SRL judecătorul sindic a constatat:
S-a analizat cu precădere excepţia tardivităţii invocată de către administratorul judiciar C.T. IPURL.
Tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.8070/19.07.2011(f.23-24,dosarul nr. nr. .../2011/a7) contestatoarea SC B.G.I. SRL fiind înscrisă cu creanţa respinsă la poziţia nr.9 în categoria creanţelor chirografare.
Contestaţia a fost depusă la poştă la data de 24.08.2011, aceasta fiind dată la care se consideră că s-a introdus contestaţia potrivit art. 104 C.pr.civ. de la 1865.
Termenul de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar prevăzut de art. 73 alin.2 din Legea nr. 85/2006 pentru depunerea contestaţiilor la tabelul preliminar este un temren legal şi imperativ iar contestatoarea nu a invocat şi nici nu a învestit judecătorul sindic pentru a se dispune repunerea în termenul de introducere a contestaţiei potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865.
Acest termen s-a împlinit la data de 25 iulie 2011, aceasta fiind ultima zi a termenului calculat pe zile libere, iar contestaţia a fost depusă la poştă la data de
24.08.2011, după împlinirea termenului legal, motiv pentru care excepţia tardivităţii a fost admisă.
V. În vederea soluţionării pe fond a contestaţiilor formulate de către contestatorii M.N. ,P.A., C.C. ,D.D. ,B.V., M.G. şi SC A.I.E. SA, judecătorul sindic a constatat necesară suplimentarea probaţiunii aşa cum s-a reţinut în încheierea de amânare a pronunţării din data de 04.06.2013, fiind deja încuviinţată proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea contabilitate .
Argumentele invocate de administratorul judiciar şi debitoare sunt insuficiente şi în acelaşi timp unilaterale.
Protecţia celorlalţi creditori şi a debitoarei nu este consacrată de lege în detrimentul creditorului a cărui creanţă a fost contestată iar contestaţia este în curs de soluţionare. De aceea, legiuitorul a lăsat judecătorului sindic posibilitatea de a înscrie sau provizoriu, în tot sau în parte, creanţa contestată.
Faţă de obiectul contestaţiilor şi înscrisurile care au stat la baza declaraţiilor de creanţă, precum şi în raport de starea de fapt invocată în cauză de către administratorul judiciar şi debitoare cu privire la contabilitatea incompletă sau neregulată a societăţii, invocându-se de către aceste două părţi neregularităţi în contabilitate în sensul că documentele contabile care atestă intrarea unor sume în patrimoniul societăţii nu au corespondent în balanţele contabile şi registrele societăţii în care s-au evidenţiat aporturile acţionarilor,judecătorul sindic a apreciat că măsura înscrierii provizorii este oportună în cauză cu privire la contestatorii persoane fizice . Această măsură este de natură a le permite accesul la procedură, evitându-se astfel şi tratamentul discriminatoriu faţă de ceilalţi creditori , interesul protejării creditorilor fiind scopul stabilit de către legiuitor şi pentru realizarea căruia se derulează procedura insolvenţei.
În temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus înscrierea provizorie a creanţelor declarate de către contestatorii P.A., C.C. ,D.D. şi B.V., urmând a fi soluţionate pe fond contestaţiile acestora ,precum şi cea formulată de către creditoarea SC A.I.E. SA , după efectuarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea contabilitate încuviinţate în cauză şi administrarea probelor suplimentare în cazul în care se va justifica utilitatea .
Judecătorul sindic a constatat că este incomplet stabilit de către debitoare obiectul şi temeiul juridic al contestaţiei formulate de către debitoarea SC
G.I. SA în contradictoriu cu intimata-creditoare B. SA. Deşi prin cererea precizatoare debitoarea a invocat ca şi temei de drept al contestaţiei art.75 din Legea nr.85/2006 aceasta nu a indicat în concret care sunt cauzele care justifică formularea contestaţiei în temeiul acestui text legal şi nici cuantumul concret al creanţei pe care o contestă, elemente necesare şi obligatorii potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.112 lit.c)şi d) Cod procedură civilă de la 1865 pentru lămurirea cadrului procesual şi implicit pentru soluţionarea excepţiei tardivităţii acestei contestaţii.
În consecinţă, în temeiul art.151 Cod procedură civilă de la 1865 s-a repus pe rol soluţionarea contestaţiei formulate de către debitoarea SC G.I. SA în contradictoriu cu intimata-creditoare B. SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Regina Elisabeta, nr. 5, sectorul 3 şi administratorul judiciari, s-au citat părţile şi s-a solicitat debitoarei să precizeze în scris contestaţia în sensul de a indica în mod expres pe care dintre cauzele enumerate în art. 75 alin. 1 din Legea nr. 8572006 se întemeiază fiecare motiv de contestaţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi SC B.G.I. SRL.
Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin recursul formulat solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii instanţei de fond ca netemeinică, în sensul înscrierii creanţei fiscale în cuantum de 1.000 de Iei, în tabloul definitiv al creanţelor.
În motivele de recurs se arată că în speţă, consideră că este incident
motivul de modificare prevăzute la art. 304, pct. 9 din vechiul Cod de procedură
civilă, hotărârea fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor de lege incidente.
Esenţa demersului introductiv de instanţă a rezidat tocmai în faptul că autoritatea vamală nu a fost în niciun fel notificată despre deschiderea procedurii împotriva debitoarei insolvente, aşa încât nu a putut să formuleze cerere şi declaraţie de creanţă în termen.
Judecătorul sindic a invocat generic dispoziţiile de lege incidente şi
fără a explica temeinic de ce a respins argumentele creditorului, practic însuşindu-şi pe deplin poziţia administratorului judiciar.
Curtea de Apel Cluj a statuat, în cadrul cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de starea de insolventa a debitoarei, că prezumţia simplă de neţinere a evidenţelor contabile conform legii, născută ca urmare a refuzului sau omisiunii culpabile de predare a acestora către administratorul judiciar, este întărită determinant şi face aproape inutilă obligarea petentului la a demonstra legătura de cauzalite dintre fapta proprie a pârâtului şi starea debitoarei.
Acest mod de a raţiona este determinat tocmai de imperativul care constă în necesitatea existenţei unor evidenţe fidele privind starea patrimoniului unui agent economic. Prezumţia se transformă într-un indiciu obiectiv şi semnificativ, pe care se poate întemeia şi admite o acţiune în atragerea răspunderii, deoarece fără existenţa şi analiza evidenţelor contabile nu se poate determina mai presus de orice dubiu rezonabil că activele societăţii au fost folosite în scopuri licite şi valide, fără practici nelegale din partea societarilor şi organelor de conducere.
Acest raţionament poate fi extins şi în situaţia creditorilor care formulează cereri de admitere a creanţelor după expirarea termenelor legale, trebuind a fi privite nuanţat, mai ales atunci când nu se poate cunoaşte lista completă a creditorilor debitoarei insolvente, deoarece nu a fost pusă la dispoziţia administratorului judiciar, iar aceşti creditori nu au nicio culpă în acest sens.
Aşa cum se cere creditorului să dea dovadă de diligentă şi să consulte Buletinul Procedurilor de Insolventa pentru a vedea dacă debitorul său se află în stare de insolventa, tot la fel trebuie să se ceară şi administratorului/lichidatorului judiciar să facă tot posibilul să identifice datoriile debitoarei.
Nu toţi creditorii au acces la B.P.I. şi nici nu trebuie obligaţi să studieze în fiecare zi cauzele înregistrate pe portalul just.ro. Totodată, celeritatea nu echivalează întotdeauna cu urgenţa luării unor măsuri de către reprezentantul legal al debitorului, funcţie şi de interesul unora din participanţii la procedură.
Instanţa fondului nu a raţionat corect, tocmai pentru că lipsa actelor contabile şi a listei complete a creditorilor cunoscuţi reprezintă o împrejurare care îl disculpă pe creditor tot atât de mult, pe cât îl scuză pe practicianul în insolventa că nu a făcut notificarea cu toţi creditorii debitorului insolvent, deoarece în mod obiectiv nu se putea afla situaţia reală a datornicului.
Arată că şi-a întemeiat demersul judiciar şi pe opinia doctrinei în materia aplicării dispoziţiilor art. 7, alin. 3 din L. nr. 85/2006 relativ la creditorii, care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28, alin. 1, lit. c din lege, a arătat că procedura notificării deschiderii procedurii este derogatorie, în esenţă, de la dispoziţiile de citare reglementate de art. 7, alin. 1 din lege.
Legea cere ca efectuarea notificării deschiderii procedurii să se realizeze cumulativ atât prin îndeplinirea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cât şi prin publicitate într-un ziar de larga circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolventa.
Se mai arată că textul art. 156, alin. 2 din lege se referă exclusiv la acele proceduri care, potrivit legii, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolventa, dar potrivit legii notificarea prevăzută la art. 61, alin. 3 se realizează conform Codului de procedură civilă chiar şi după expirarea celor 6 luni de la intrarea în vigoare a L. nr. 86/2006.
Menţionează că a citat din lucrarea "Legea procedurii insolventei -Comentarii si explicaţii" de autorii loan Adam şi Codruţ Nicolae-Savu, apărută la Editura C.H. Beck în anul 2006, pag. 418-420 op. cit.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs SC B.G.I. SRL, înregistrat la data de 10 aprilie 2014.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurenta a fost înştiinţată să achite în contul bugetului local al unităţii administrativ - teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, debitorul, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunea şi cererile introduse la instanţa judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice şi ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit înştiinţării transmise la data de 20.06.2014 (f.16), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi 0,3 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, instanţa de judecată urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum şi O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Deliberând asupra recursului exercitat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA curtea reţine următoarele :
Conform art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile legii insolvenţei se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.
Prin dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă, legiuitorul a înţeles să permită repunerea în termen în situaţia în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură, doar în acele situaţii în care dovedeşte că a fost împiedicată să îndeplinească respectivul act printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Din interpretarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 a rezultat că decăderea nu operează decât atunci când notificarea de deschidere a procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din lege.
Potrivit art. 61 alin. 1, administratorului judiciar/lichidatorului îi revine obligaţia de a trimite notificări doar creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor.
Legiuitorul, în cuprinsul legii insolvenţei, a cuprins reguli care să conducă la desfăşurarea procedurii cu celeritate, printre care şi publicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În speţă, notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu respectarea art. 7 din lege, respectiv prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Creditorii au obligaţia de a urmări realizarea creanţelor pe care le deţin, cu respectarea prevederilor legii speciale. Fiind publicată notificarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, nu se poate afirma că s-au încălcat prevederile art. 7 din legea insolvenţei şi nu poate fi reţinută ca o împrejurare mai presus de voinţa creditoarei, care să justifice repunerea sa în termenul de declarare a creanţei, împrejurarea că, în calitate de creditor al unei societăţi comerciale, recurenta nu a depus diligenţe în sensul consultării Buletinului procedurilor de insolvenţă.
Drept urmare, în mod corect a apreciat judecatorul sindic ca, creditoarei îi sunt aplicabile prevederile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Pe cale de consecinţă, publicitatea privind deschiderea procedurii fiind realizată, notificările prevăzute de art.61 fiind publicate prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi printr-un ziar de largă circulaţie, există prezumţia că toţi creditorii debitoarei au luat cunoştinţă cu privire la termenele stabilite de judecătorul sindic în vederea depunerii declaraţiilor de creanţă şi întocmirea tabelului definitiv, orice declaraţie de creanţă depusă după acest termen fiind tardivă.
Neevidenţierea creanţei invocate de recurenta creditoare în listele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenţei, nu este de natură să justifice repunerea creditoarei în termenul pentru formularea declaraţiei de creanţă.
Accesul la justiţie poate fi suferi limitări, restricţiile aflate în raport cu instituirea unor termene procedurale, fiind în strânsă corelaţie cu principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice.
Principiile care guvernează procedura insolvenţei se definesc prin raportare la caracterul colectiv al acestei procedurii .
Prin urmare, standardul unei proceduri echitabile este atins doar atunci măsura procesuală asigură un echilibru în raport de toate interesele care există în cauză şi nu în ultimul rând cu scopul acestei proceduri.
În vederea asigurării dezideratului referitor la acoperirea celeritate a pasivului, drepturile procesuale ale creditorilor priviţi în mod individual pot suferi acele limitări care pun bazele unei proceduri echitabile în funcţie de interesele tuturor participanţilor la proces .
Limitările se justifică tocmai prin caracterul incompatibil al unor norme de procedură civilă care, în alt context procesual, le-ar asigura o protecţie eficientă, dar care nu pot fi aplicate (invocate )datorită caracterului lor incompatibil cu o procedură colectivă, fie datorită particularităţilor pricinii generate de statul şi conduita părţilor.
Măsura comunicării notificării prin BPI şi într-un ziar de largă răspândire ,erau singurele remedii pentru asigurarea standardelor pe care le presupune un proces echitabil.
Conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, recurentei nu i se poate îngădui să acuze practicianul în insolvenţă că nu a epuizat toate acţiunile ce ar fi fost necesare pentru a face posibilă notificarea individuală , câtă vreme, ţinând seama de statutul creditoarei sarcina de urmări îndeaproape situaţia juridică a debitorului îi revenea acesteia din urmă.
În raport de aceste considerente, momentul publicării hotărârii recurate în BPI este singurul care poate şi trebuie să constituie punctul de plecare pentru calculul termenului de formulare a declaraţiei de creanţă. Reaua-credinţă a debitoarei nu a fost dovedită în cauză ,atâta vreme cât la data deschiderii procedurii existau proceduri judiciare în derulare prin care legalitatea titlurilor de creanţă invocate de creditoarea recurentă era contestată.
Aşa fiind , în baza art. 312 C.proc.civ Curtea va respinge respinge recursul declarat de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. 4439 din 28.06.2013 a Tribunalului Maramureş, pe care o va menţine în întregime.
| ← Insolvenţă. Angajarea răspunderii personale a... | Contestaţie la tabelul creanţelor. Creditor cu sediul într-un... → |
|---|
