Decizia nr. 10467/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10467/2012
Ședința de la 11 D. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC G. 2. S. PRIN LICHIDATOR J. C. S. N. împotriva sentinței civile nr. 3538 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC G. 2. S., având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.538 din 28 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., s-a respins cererea formulată de debitoarea S. G. 2. S. C.-N., prin lichidator judiciar C. S. N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.3 alin.1 pct.1 din L. nr.85/2006 definesc insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, insolvența fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor (lit.a) și iminenta atunci cand se dovedește ca debitorul nu va putea plati la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadenței (lit.b). Din înscrisurile depuse în probațiune rezultă existența doar a unei datorii de 1.074 lei a debitoarei față de A. F. P. a municipiului C.-N., sumă în raport de care, având în vedere cuantumul redus al acesteia, nu se poate reține existența stării de insolvență a debitoarei, nefiind făcută dovada imposibilității debitoarei de a face plata unei sume modice, cum este cea în cauză. Raportat la dispozițiile art. 1169 Cod civ., conform cărora cel care face o propunere în fața judecății, trebuie să o dovedească, judecătorul sindic a reținut că debitoarea prin lichidatorul desemnat în condițiile Legii nr. 3., ca titulară a cererii introductive, avea obligația de a face dovada stării de insolvență în ce o privește, respectiv dovada faptului că nu deține fonduri bănești disponibile cu ajutorul cărora să fie în măsură să asigure recuperarea unor creanțe pretinse de creditori, certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile. A., nu s-a făcut dovada faptului că debitoarea nudeține resurse financiare disponibile care să poată fi utilizate în scopul acoperirii creanțelor scadente, certe și lichide, pretinse de creditori. L. a depus la dosar copia adresei nr. 233777/ 496/(...) emisă de M. C.-N. - D. de I. și T. L., din care reiese că societatea debitoare nu figurează în evidențele sale cu bunuri impozabile. Înscrisul depus la dosar nu este însă suficient pentru a proba împrejurarea că debitoarea se află în stare de insolvență, în condițiile în care lichidatorul a arătat prin chiar cererea introductiva ca fostul administrator statutar al debitoarei a încercat sa achite debitele restante către AFP C.. Judecătorul sindic a mai reținut că lichidarea societăților comerciale trebuie realizată în principiu conform normelor generale în materie, cuprinse în titlul VII al Legii nr. 3., și doar în situația de excepție în care societatea comercială este în stare de insolvență, lichidarea acesteia se face conform prevederilor Legii nr. 85/2006, ce reprezintă norma specială în materie. În acest sens, dispozițiile art. 260 alin. 4 din L. nr.3. prevăd că în termen de 60 zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului un raport privind situația economică a societății, iar dacă potrivit raportului debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului. Or, anterior promovării unei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru a lămuri situația economică a debitorului supus lichidării, să facă inventarul prin care să constate situația exactă a activului și a pasivului, să identifice bunurile acestuia și să procedeze la identificarea creditorilor și numai în ipoteza în care constată că disponibilul bănesc și bunurile debitorului sunt insuficiente pentru plata datoriilor către creditori să solicite deschiderea procedurii insolvenței față de acesta. De altfel, raportat la cuantumul modic al datoriei debitoarei invocate de către lichidator, judecătorul sindic a reținut că nici sub aspectul oportunității, nu s-ar justifica deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, pretinsa datorie a creditorului fiind mult inferioară onorariului maxim prevăzut pentru practicienii în insolvență, de O. A. nr. 2., pentru instrumentarea procedurilor în care nu există bunuri sau sume de bani în patrimoniul debitoarei. Față de considerentele mai sus expuse, apreciind că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. art.27 și 32 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoarea S. G. 2. S., prin lichidator C. S. N., ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, C. I. DE I. S. N. - C.-N., în calitate de lichidator al debitoarei S. G. 2. S. C.-N. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței a debitoarei. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3299-316 C.pr.civ., recurentul a susținut că în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond că raportat la cuantumul creanței debitoarei în sumă de 1.074 lei, nu s-ar justifica deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. În cazul de față, a susținut recurentul, cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului a fost introdusă de către lichidator în numele societății debitoare, iar datorită acestui aspect, cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului intră sub incidența art. 3 alin. 1 din L. nr. 85/2006, în ceea ce privește validare insolvenței, respectiv după 90 de zile de la scadență în care nu s-a plătit datoria de către debitoare, fiind admisibilă indiferent de cuantumul acestei. Apoi, potrivit ultimului bilanț, aceasta nu are disponibilități în conturi, iar inventarul faptic nu conține nimic, decât zero la toate pozițiile, iar la datorii, până în prezent doar datoria către A.N.A.F. În final, recurentul a susținut că oportunitatea deschiderii procedurii insolvenței pentru suma de 1.074 lei raportat la onorariul lichidatorului este fără temei întrucâtacest fond de lichidare are ca scop plata cheltuielilor în cazul expres al lipsei de disponibilități în contul debitoarei. În plus, alimentarea acestui fond se face și prin aplicarea unui procent de 50 % la taxele achitate către O., conform Legii nr. 169/2010, iar astfel de taxe a achitat și lichidatorul pentru această debitoare cu ocazia înregistrării mențiunilor obligatorii la O. Intimata S. G. 2. S. C.-N., deși legal citată nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Analiza condițiilor limitativ reglementate pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului relevă faptul că aceste condiții nu sunt îndeplinite. În opinia instanței de recurs, o singură creanță certă într-un cuantum infim de 1074 lei nu justifică o pretinsă stare de insolvență a debitoarei S. G. 2. S., iar solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței exclusiv în baza acestei creanțe reprezintă un abuz de drept în accepțiunea art. 723 alin. 1 C.p.c. conform căruia ,,drepturile procedurale trebuiau exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege,,. Trebuie precizat în acest context faptul că nu se poate face nici o diferențiere din punct de vedere procedural prin prisma incidenței art. 27 alin. 1 și 2 din L. 85/2006 între o cerere făcută de către un debitor ,,în funcțiune,, și un debitor dizolvat și față de care a fost numit un lichidator în condițiile Legii 3., lichidator care într-adevăr este unicul îndreptățit să reprezinte societatea comercială într-un astfel de demers. C. formulată de către lichidatorul desemnat la O. în condițiile Legii 3. este tot o cerere formulată de debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvență, situație în care admisibilitatea și temeinicia acesteia vor fi apreciate riguros prin raportare la dispozițiile art. 28 din L. 85/2006. Scopul procedurii insolvenței constă în acoperirea pasivului, însă pentru a acoperi o singură creanță certă de 1074 RON costurile ar fi substanțial mai mari. În realitate, instanța a apreciat că singurul scop al demarării de către lichidatorul judiciar numit prin încheierea judecătorului delegat la oficiul R. C. a prezentului demers dedus judecății a constat în obținerea unui onorariu substanțial mai mare decât cel stabilit prin încheierea judecătorului delegat ci nu recuperarea unei creanțe al cărei cuantum nu poate justifica într-o manieră logică existența unei stări de insolvență a debitoarei. M. optimă de cenzurare a exercitării abuzive a dreptului de către debitor prin lichidator constă în respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței ca neîntemeiată, deoarece starea de insolvabilitate a debitorului nu a fost dovedită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din L. nr. 3.. Se mai susține prin motivele de recurs faptul că lichidatorul este obligat să formuleze o astfel de cerere prin prisma dispozițiilor art. 270 indice 1 din L. 3.. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență deoarece obligația lichidatorului de a formula o astfel de cerere nu împiedică instanța să analizeze temeinicia acestei cereri și să aprecieze cu privire la starea de insolvență a debitoarei. Or, o astfel de analiză în cazul concret dedus judecății impune concluzia fermă că un cuantum al creanțelor certe, lichide și exigibile de 1074 lei nu justifică starea de insolvență. Este real faptul că în cazul cererilor formulate de către debitor, așa cum este și în cazul concret analizat, L. nr. 85/2006 nu reglementează o valoare prag minimă a creanței așa cum este reglementată în cazul cererilor formulate de către creditor potrivit art. 3 punctul 12 din L. nr. 85/2006 (45.000 lei). Cu toate acestea, starea de insolvență a unui debitor nu se poate raporta la o creanță în cuantum infim, iar demararea unei proceduri judiciare complexe presupune un cuantum al creanțelor care să justifice seriozitatea demersului. În caz contrar, procedura reglementată de L. 3. oferă posibilitatea reală de întreprindere a tuturor demersurilor necesare pentru lichidareadebitorului dizolvat. Mai mult, în aplicarea acestui principiu al consistenței creanțelor nu se poate face nici o distincție între o societate comercială în funcțiune și una dizolvată. În acest context, referirile lichidatorului la cuantumul salariului minim pe economie sunt irelevante, acest reper nefiind unul incident în cazul concret analizat. Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 312 (1) C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3.538 din 28 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de C. I. DE I. S. N. împotriva sentinței civile nr. 3.538 din 28 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.C.Botiș.
| ← Decizia nr. 4973/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9864/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
