Decizia nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D. CIVILĂ Nr. 14/2012

Ședința publică de la 24 F. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M.-I. I.

Judecător G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Grefier A. B.

{ F. | }

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul N. D. V. împotriva deciziei civile nr. 4583/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., privind și pe intimat I&O I. S. în reprezentarea intereselor debitoarei SC S. S. SRL, creditor S. P. L. R. IFN S., intimat O. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, creditor D. S., creditor S. COM D. A. S., creditor S. D. COM S., creditor P., creditor B. - G. S. S., creditor B. R. DE M. - T. C., creditor B. SA AG. J., creditor S. G. ROM T. S., creditor S. M. T. S., creditor S. R. D. S., creditor S. G. T. S., creditor SC E. SA, creditor A. S., creditor SC E. SA F. DE F. A E. E. AG. Z., creditor C. DE C. J., debitor S. S. S. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul N. D. V. personal, asistat de avocat P. A. V. în substituirea avocatului titular N. V., lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Se mai învederează faptul că la data de 16 februarie 2012 s-a înregistrat la dosar o completare a contestației în anulare.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 317 și urm., art. 320

C.pr.civ.

Reprezentantul contestatorului depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și arată că, completarea depusă la dosar reprezintă o dezvoltare a motivelor contestației în anulare.

Totodată, acesta învederează instanței că va depune până la sfârșitul dezbaterilor dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scriptul depus la dosar. În principal, arată că hotărârea atacată este rezultatul unor greșeli materiale și a omiterii cercetării tuturor motivelor de recurs.

Curtea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }

I.

Prin decizia civilă nr.4583 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C. s-a respins recursul declarat de pârâtul N. D. V. împotriva sentinței civile 591 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime

Pentru a hotărî astfel, Curtea de A. a reținut următoarele:

Ca primă critică adusă sentinței recurate, pârâtul a invocat faptul că dreptul lichidatorului la acțiune este prescris, raportat la termenul de doi ani prevăzut de art.139 din L. 85/2006, procedura insolvenței debitoarei fiind deschisă la data de (...) prin sentința civilă nr.2290/2007.

Curtea a observat, însă, că însuși textul legal invocat de recurent a stabilit natura juridică a termenului de doi ani ca fiind termenul - limită maxim de la care poate începe să curgă termenul de prescripție de trei ani pentru introducerea acțiunii întemeiate pe art.138 din lege. În concret, acțiunea în răspundere putea fi introdusă într-un termen de prescripție de trei ani, care putea începe să curgă cel mai târziu după trecerea unui termen de doi ani de la data deschiderii procedurii debitoarei, (...) - acesta fiind sensul textului legal și nu acela pe care îl susține recurentul în argumentarea tezei sale conform căreia dreptul la acțiune s-a prescris la data de (...).

Prin urmare, curtea a apreciat că dreptul lichidatorului la acțiune nu esteprescris.

Mai departe, curtea a analizat distinct apărările formulate de recurent cu privire la fiecare sumă de bani imputată acestuia, astfel:

Cu privire la suma de 10.100 lei reprezentând avans nedecontat la data de (...), recurentul a susținut că nu este un factor cauzator al stării de încetare de plăți care preexista acestui moment, însă instanța a reținut faptul că pârâtul a fost notificat să justifice sau să explice acest avans, fără rezultat, astfel că în mod temeinic lichidatorul a prezumat că această sumă a fostfolosită în interesul personal al administratorului. Acesta a susținut, suplimentar, faptul că starea de sănătate l-a împiedicat să se ocupe de societate și că administrarea faptică era realizată de ceilalți asociați, însă fără a aduce probe în acest sens. Singurele probe propuse și administrate au fost înscrisuri medicale, din care rezultă că recurentul a fost internat în cursul anului 2007 pe perioade relativ scurte de timp, fără a se dovedi și celelalte aspecte invocate. De altfel, singurul administrator care este înscris la O. registrului comerțului este recurentul.

De asemenea, cauzele necontestate ale intrării în stare de insolvență, potrivit raportului lichidatorului, sunt conducerea neglijentă a evidenței contabile ca urmare a unui mod defectuos de circulație a documentelor, care a generat situații ireale referitoare la soldurile înregistrate către furnizori și beneficiari ca urmare a nepredării către compartimentul contabil a documentelor de plată și încasare; lipsa din partea administratorului a unui control al gestiunilor firmei, deși acestea au făcut obiectul unor repetate note interne al administratorului judiciar care n-au fost aduse la îndeplinire, aspecte care au favorizat celelalte elemente. Or, rezultă că aceste deficiențe au persistat în timp, nefiind numai temporare, în perioada în care recurentul a fost internat, acesta nefăcând nici dovada că a încercat remedierea de îndată ce starea de sănătate i-a permis și nici nu a exercitat controlul de gestiune.

Mai mult, faptul că suma de 10.100 lei apare în balanța contabilă la data de (...) nu înseamnă că aceasta este data la care avansul nedecontat afost ridicat, ci faptul că acesta este soldul contului 542 la acel moment, sumele ridicate în perioada 2008 - 2009 fiind decontate numai parțial, până la concurența sumei în discuție, potrivit verificărilor lichidatorului. I., acest aspect a contribuit la starea de insolvență a debitoarei, împreună cu alte deficiențe constatate.

Cu privire la stocul de 74.450 lei, recurentul a invocat răspundereagestionarilor debitoarei, coroborat cu faptul că s-a făcut și o sesizare a organelor de poliție pentru cercetarea unei eventuale infracțiuni de furt, însă instanța observă că stocurile constate lipsă nu se reduc numai la autovehiculul sau materialul lemnos pretins furate, ci cuprind mai multe bunuri, unele care nu au fost recuperate, iar altele descompletate și vândute la prețuri modice în cadrul procedurii, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de lichidator. Î. răspundere pentru nepredarea acestor stocuri revine administratorului statutar al debitoarei, care avea și obligația controlului de gestiune, astfel cum s-a reținut anterior; mai mult, art.138 alin.2 din L.

85/2006 permite cumularea răspunderii antrenate conform alin.1 cu răspunderea penală pentru faptele care constituie, în același, timp, și infracțiuni.

Referitor la suma de 12.500 lei, reprezentând diferența dintre prețul evaluat și prețul încasat efectiv prin vânzarea unui tractor U650, curtea reține că acesta trebuie recuperat ca urmare a valorificării tractorului în starea în care a fost inventariat, respectiv descompletat chiar de către administratorul debitoarei, afirmațiile acestuia conform cărora vânzarea pe componente este mai profitabilă fiind simple speculații.

De asemenea, întrucât a fost anulat transferul patrimonial având ca obiect remorca Krone, dovedindu-se caracterul vădit disproporționat al prestațiilor părților implicate, prejudicierea debitoarei cu suma reprezentând diferența de valoare a cauzat starea de insolvență, împreună cu prejudiciul produs prin restul faptelor reținute în sarcina administratorului.

Suma de 16.446,91 lei trebuie recuperată de la recurent, fiind parte a pasivului înregistrat în cursul procedurii ca urmare a încasării ca salariucuvenit administratorului special cu încălcarea prevederilor art.18 alin.1 din lege.

Recurentul a contestat și faptele reținute în sarcina sa și încadrate la art.138 lit.d, dar argumentele sale referitoare la votarea planului de reorganizare și la nedovedirea intenției sale de a aduce debitoarea în stare de insolvență nu sunt pertinente, întrucât angajarea răspunderii pe tărâmul art.138 nu presupune dovedirea intenției persoanei răspunzătoare, iar recurentul nu a putut face dovada contrară celor constatate în raportul lichidatorului judiciar în sensul ținerii unei contabilități neglijente, defectuoase, neconforme cu legea (teza finală a lit.d).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 C.proc.civ., curtea a respins recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.

Împotriva Deciziei civile 4583 pronuntata la data de (...), de catre

Curtea de A. C., a formulat contestație în anulare pârâtul N. D. V.solicitând schimbarea in tot a hotararii atacate si trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare.

Prin contestația în anulare pârâtul invederează următoarele:

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatorul a solicitat retractarea deciziei pronunțată de Curtea de A. C. 4583 pronunțata la data de (...), susținând că dezlegarea dată în recurs raportului juridic litigios este rezultatul unei greșeli materiale, pe de o parte, iar pe de altă parte, a imputat Curții faptul că a omis să cerceteze toate motivele de casare.

1.Lichidatorul judiciar a motivat faptul ca in balanta contabila la (...)figureaza un sold de avansuri nedecontate pe numele N. V., in cuantum de

10.100 lei. De mentionat legat de acest aspect este faptul ca in pofidanedecontarii acestei sume, aceasta suma nu poate face obiectul unei actiuni prevazute de art.138 alin. 1 deoarece nu acesta a fost factorul cauzator al starii de incetare de plati, al starii de insolventa, neexistand sub acest aspect un raport de cauzalitate dovedit, incetarea de plati, si implicit starea de insolventa vadita fiind instaurata cu mult timp fata de acel moment. In consecinta, aceasta suma de 10.100 lei nu se putea imputa administratorului statutar N. V., in sensul art.138 alin.l din L. nr.85/2006. Cu toate ca prin recursul promovat a precizat netemeinicia invocata la acest motiv de angajare a raspunderii, instanta de recurs omite luarea in considerare a acestui motiv necauzator al starii de faliment al debitoarei.

2.Lichidatorul judiciar a motivat faptul ca in balanta contabila la (...) figureaza un stoc de marfa nejustificat de catre administratorul statutar in suma de 74.450 lei, stoc pentru care administratorul statutar N. V. a sesizat organele de cercetare in vederea constatarii unui furt, aspect dovedit si retinut de catre lichidator. R. de acest stoc sunt gestionarii debitoarei (care sunt si asociati ai falitei): L. V. si Dale Gavril care aveau obligatia de a se ingriji de acesta, administratorul judicar - lichidatorul neefectuand nici un demers in obligarea acestora in suportarea prejudiciului adus prin aceasta lipsa, contestatorul fiind cel care a sesizat politia in vederea constatarii furtului. Prin urmare nu sunt intrunite conditiile raspunderii delictuale sub aspectul existenței raportului de cauzalitate. Prin omiterea verificarii acestui aspect extrem de grav, instanta de recurs valideaza practic atat fapte ilegale ale gestionarilor L. si Dale, cat si superficialitatea administratorului sau lichidatorului judiciar.

3.Imputarea diferentei de pret intre valoarea estimata a tractorului si pretul efectiv incasat, nu are nici un temei legal, pretul unui bun fiind cel pe care il ofera piata la un moment dat, pretul stabilit de evaluator fiind doar o opinie a unui specialist la un moment dat, in anumite conditii cum ar fi starea tehnica, cererea-oferta, uzura morala etc. Lichidatorul judiciar in cererea initiala motiveaza faptul ca de pe acest tractor au fost demontate unele componente in vederea repararii, de catre administratorul statutar, si ca valorificarea s-a facut fara aceste componente. Menționează că lichidatorul judiciar a facut denunt penal impotriva administratorului statutar legat de aceste componente demontate, care au fost puse la dispozitia procedurii, asa cum rezulta din Ordonanta din (...) a P. de pe langa J. J., prejudiciul fiind recuperat in intregime iar N. V. sanctionat conform legii pentru fapta sa cu amenda administrativa.

Prin cererea tip nr.20/(...) contestatorul s-a adresat P. de pe langa T. S. fiindu-i eliberată dovada de primire care atesta predarea a o serie de bunuri de catre organul de cercetare penala Bunurile predate în custodia lui L. V. sunt urmatoarele: Troliu TL2 cu telecomanda; sapa tractor forestier cu lanturi si falci; pompa injectie; cauciuc fata tractor; pompa de apa tractor; 4 buc. Injectoare; placi troliu; compresor aer si butelie; lant troliu; toba esapament; pinion troliu; alternator. Din documentele prezentate (pv predare si dovada predare) rezulta fara echivoc faptul ca in (...), aceste bunuri au fost predate decatre organul de cercetare penala custodelui L. V. si lichidatorul nu s-a preocupat sa le valorifice pentru a diminua pasivul imputabil, ceea ce a condus din informatiile pe care le avem la valorificarea acestora de catre F. P. S. creditor al debitoarei. D. lichidatorul ar fi procedat corect, ar fi valorificat aceste bunuri si ar fi diminuat probabil tot creanta DGFP cu valoarea obtinuta. Consideră ca nici sub acest aspect nu sunt intrunite conditiile raspunderii delictuale, raportul de cauzalitate neexistand. Cu toate ca prin recursul promovat am precizat netemeinicia invocata la acest motiv de angajare a raspunderii, instanta de recurs a omis luarea in considerare a acestui motiv necauzator al starii de faliment al debitoarei.

4.Consideră faptul că prin anularea transferului in cadrul procedurii de faliment si prin valorificarea acestui bun in cadrul procedurii, nu exista nici sub acest aspect intrunite conditiile raspunderii delictuale, solicitarea antrenarii raspunderii pentru aceasta suma fiind neintemeiata juridic si nicidecum nu poate fi imputata administratorului statutar prin angajarea raspunderii cat timp a facut obiectul valorificarii de catre I. in cadrul procedurii.

5.Drepturile salariale au fost aprobate de catre creditorii debitoarei nefiind o suma necuvenita, aprobare data o data cu aprobarea onorariului dministratorului judiciar.

6.Lichidatorul judiciar imputa administratorul statutar tinerea unei contabilitati in neconformitate cu legea, motiv pentru care nu s-ar fi putut incasa creante ale debitoarei in suma de 61.257 lei. Lichidatorul judiciar nu poate motiva sustinerile privind tinerea unei contabilitati fictive in sensul prevazut de art.138, lit.d din L. nr.85/2006. Documentele debitoarei au fost predate in intergime administratorului judicar si e lesne de inteles acest lucru din moment ce s-a putut concluziona reorganizarea societatii, avand plan votat.Consideră faptul ca lipsesc elementele raspunderii delictuale, aceasta suma neputand fi imputata in sarcina administratorului statutar in sensul descris de art.138 alin.1 lit.d din legea nr.85/2006.

7.Mentionează ca lichidatorul nu a constatat existenta unei intentii din partea administratorului debitoarei de a determina ajungerea in stare de insolventa a debitoarei si, de asemenea, nici existenta unui raport de cauzalitate intre faptele administratorului si ajungerea debitoarei in stare de insolventa. C. fictiva si existenta unei contabilitati tinute defectuos nu este acelasi lucru, contabilitatea fictiva fiind caracterizata de aspectul volitional spre deosebire de cea tinuta defectuos. Faptul ca societatea debitoare are clienti si debitori neincasati, stocuri aflate la terti, nu semnifica deficiente neaparat in conducerea contabilitatii, acestea fiind evidentiate in contabilitate atat in bilanturile contabile, cat si in evidenta analitica si nu poate sta la baza angajarii raspunderii administratorului statutar .

8.Arată că instanta de recurs a realizat o grava eroare neluand in considerare faptul ca administrarea in fapt incepand din februarie 2007, asa cum rezulta din documetele medicale care se regasesc in dosarul cauzei.

Deliberând asupra contestației în anulare, Curtea rețineurmătoarele:

Art.318 C.proc.civ. prevede două motive pentru admisibilitatea unei contestații: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale; când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, fiind vorba numai de stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța derecurs. L. are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății. Textul în discuție nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica „netemeinicia hotărârii"; nu însă o greșeală materială de natură să justifice contestația în anulare.

Greșeala materială la care se referă art.318 C.proc.civ., nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită, la judecarea încă o dată al aceluiași recurs.

Cercetând motivele invocate de contestator, Curtea a apreciat că acestea nu se încadrează în categoria greșelilor materiale la care se referă disp.art.318

C.proc.civ. Greșeala materială la care se referă contestatorul este în realitate rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze și să raporteze starea de fapt la dispozițiile legale incidente în materia analizată. În realitate, contestatorul solicită prin demersul său o reapreciere a probelor, și o nouă judecată a cererii de recurs, ceea ce nu este admisibil.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare și nu de reformare.

Analizând considerentele deciziei civile pronunțată la (...) de către

Curtea de A. C. în dosarul civil nr.(...) Curtea a reținut că instanța de recurs a răspuns în mod distinct tuturor apărărilor formulate de recurent cu privire la fiecare sumă de bani imputată acestuia.

Cu privire la suma de 10.100 lei reprezentând avans decontat la (...) instanța de recurs a înlăturat atât apărările referitoare la existența unei administrări de fapt și a validat, considerând întrunită cerința referitoare la existența raportului de cauzalitate. I. de recurs, a reținut că pârâtul a fost notificat să justifice și să explice acest avans, refuzul acestuia de a oferi explicații pertinente constituind în accepțiune ainstanței un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția de vinovăție a acestuia cu privire la faptul că suma ar fi fost folosită în interesuul său personal.

În ceea ce privește existența unei administrări de fapt Curtea a arătat că probațiunea administrată în acest sens, nu a fost relevantă, calitatea recurentului de administrator statutar fiind hotărâtoare în adoptarea deciziei de angajare a răspunderii.

În ceea ce privește conducerea neglijentă a evidenței contabile , instanța de recurs a reținut că aceste deficiențe au persistat în timp nefiind numai temporare, în perioada în care recurentul a fost internat, acesta nefăcând dovada că ar fi încercat remedierea lor de îndată ce starea de sănătate i-a permis. I. de recurs a relevat că în mod incontestabil aceste deficiențe au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Curtea a mai statuat că întreaga răspundere pentru nepredarea stocului de 74.450 lei revine administratorului statutar al debitoarei care avea și obligația controlului de gestiune. D. s-a fundamentat pe dispozițiile art.38 alin.2 din L. 85/2006 care reglementează cumulul răspunderii speciale cu răspunderea penală.

Afirmațiile recurentului potrivit cărora vânzarea pe componente a tractorului U 650 ar fi fost mai profitabilă, au fost calificate de instanța de recurs, drept simple speculații. Anularea transferului patrimonial având ca obiect remorca KRONE și disproporția vădită dintre prestațiile părților implicate în această operațiune a fost socotită de instanța de recurs drept odovadă a prejudiciului care i s-a cauzat debitoarei și a relației dintre această faptă prejudiciabilă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Curtea s-a pronunțat că asupra împrejurării că suma de 16.446,91 lei trebuie recuperată de la recurent din partea pasivului înregistrat în cursul procedurii ca urmare a încasării ca salariu cuvenit administratorului special cu încălcarea prev.art.18 alin.1 din lege. Toate argumentele aduse de recurent prin care acesta a contestat faptele reținute în sarcina sa, au fost apreciate drept nepertinente.

Analiza acestor considerente, relevă faptul că instanța de recurs a analizat toate motivele cererii de reformare și s-a pronunțat asupra incidenței tuturor condițiilor de fond și de formă care pot justifica angajarea răspunderii pentru acoperirea pasivului.

Așa fiind, întemeiat pe dispozițiile art. 318 C.proc.civ contestația în anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge contestația în anulare declarată de N. D. V. împotriva deciziei civile nr. 4583/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. I. I. G. A. N. S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.c.

2 ex. - (...)jud.recurs S. M.; P. C.; C. A.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)