Decizia nr. 2447/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2447/2012
Ședința de la 27 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul T. B. V. împotriva sentinței civile nr. 7063 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș în contradictoriu cu intimatul SC L. T. A. G. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C u r t e a , Prin sentința civilă nr. 7063 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș s-a admis cererea formulată de reclamantul C. B. L., în calitate de lichidator al debitoarei SC T. A. G. S. - în faliment, împotriva pârâtului T. B. V. A fost obligat pârâtul să suporte pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 1.903 lei. În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul C. I. DE I. B. L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. A. G. S., a solicitat obligarea pârâtului T. B. V. la suportarea din averea sa personală a pasivului debitoarei în sumă de 1.903 lei. Reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 4669 din data de (...) a T.ui Maramureș pronunțată în dosar nr. (...) a fost dispusă deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și intrarea în faliment a debitoarei SC T. A. G. S. Prin aceeași sentință a fost numit în calitate de lichidator C. I. DE I. B. L. Având în vedere dispozițiile legale în materia falimentului, lichidatorul judiciar numit în cauză a realizat demersurile necesare pentru preluarea bunurilor, actelor și documentelor contabile ale debitoarei. Î. notificarea trimisă pe adresa societății a fost returnată s-au făcut demersuri pentru notificarea asociaților și administratorilor societății debitoare. P. extrasului de pe R. on - line, asociat și administrator unic al societății este T. B. V. Acesta a fost notificat la adresa indicată de către S. de E. I. a P. și indicată în petitul acțiunii, în vederea predării actelor. Notificările trimise au fost primite, administratorul statutar s-a prezentat la sediul lichidatorului arătând faptul că documentele societății nu mai există, neindicând și neprezentând vreun document în acest sens. P. ultimului bilanț contabil depus la organele fiscale pe anul 2004, societatea deține active imobilizate în sumă de 4720 lei și stocuri de 11.543 lei. acest lucru i-a fost adus la cunoștință administratorului, solicitându-i-se predarea acestora, acesta arătând că nu mai există, dar, așa cum s-a arătat mai sus, nu a predat nici un document de casare, distrugere, etc. În acest context se prezumă că prin neprezentarea documentelor solicitate și bunurilor identificate scriptic, administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și ascunde activul societății debitoare, fapte de natura celor prevăzute de art. 138 al. 1 lit. d și e din L. nr. 85/2006. Prin urmare, a solicităt admiterea cererii și pe cale de consecință obligarea pârâtului T. B. V. la suportarea din averea personală a pasivului debitoarei în sumă de 1.903 lei. Prin sentința civilă nr. 4669 din data de (...), pronunțată de judecătorul sindic din cadrul T.ui Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC T. A. G. S. În raportul privind cauzele intrării în insolvență nr. 56/(...), lichidatorul a menționat că va solicita atragerea răspunderii administratorului statutar T. B. V. motivat de nepredarea evidenței contabile ce a dus la imposibilitatea identificării eventualelor fapte ce au condus la apariția insolvenței (f. 13 - 14). Judecătorul sindic a reținut incidența cazului de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006. Astfel, pârâtul în calitate de administrator statutar nu a depus la dosarul cauzei actele și înscrisurile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 85/2006. Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestora ori a faptului că administratorul statutar nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În schimb, judecătorul sindic a apreciat că nu este incident cazul prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. e reclamantul nedovedind că pârâtul a deturnat o parte din activul debitoarei (această din urmă faptă nu se poate stabili doar pe baza unui bilanț contabil din anul 2004 depus la organul fiscal). Pasivul debitoarei aflată în insolvență este de 1.903 lei, acela care rezultă din tabelul definitiv. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis acțiunea. Împotriva sentinței a declarat recurs T. B. - V., solicitând modificarea sentintei si redjudecand cauza pe fond respingerea cerererii deantrenare a raspunderii personale a administratorului debitoarei S. T. A. G. S.. În motivarea recursului arată că întregul rationament al instantei de fond se bazeaza pe doua idei principale care, din punctul său de vedere, sunt eronate; acestea fiind rezultatul unor interpretari gresite atat a probelor existente la dosarul cauzei cat si a textelor de lege amintite de instanta de fond. Prima idee se referea la faptul ca instanta de fond retine ca ar fi incidente prevederile art.28, alin. 1 din L. 85/2006. In primul rand acest articol se refra la acele situatii in care deschiderea procedurii de faliment are loc la cererea debitorului. C. daca in alte articole din lege se face referire si la acest articol 28, alin. 1 , acesta nu poate fi interpretat decat prin prisma caracterului enuntiativ al actelor care trebuie predate lichidatorului, la inceputul procedurii. Considera ca acea enumerare de acte nu poate avea decat un caracter strict enuntiativ deoarece sunt situatii (cum este si cea de fata) in care parte din acest documente nu pot fi depuse pentru ca realitatea este de alta natura decat cea prezumata de legiuitor. Cu titlu exemplificativ arata ca sunt situatii in care societatea nu are bunuri proprii si, chiar si conturile din banci au fost inchise pe motivul ca nu au existat operatiuni bancare prin conturile societatii. De asemenea sunt situatii in care nu au fost operate plati si transferuri patrimoniale in perioada cuprinsa in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii sau nu poate fi creat contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii. In situatia de față, recurentul a aratat ca nu a desfasurat activitate absolut deloc, achizitia de produse perisabile pentru a putea desfasura o activitate de inlocuire a parbrizelor sparte nu a reprezentat altceva decat o cheltuiala total inutila pentru simplul motiv ca nu a inlocuit nici macar un parbriz. Societatea a fost infiintata in anul 2004, si de la infiintare nu a desfasurat nici o activitate. A doua idee care sta la baza rationamentului instantei de fond se bazeaza pe prezumtia inexistentei documentelor contabile, aparute din faptul nepredarii acestora lichidatorului. Asa cum a aratat mai sus sunt situatii in care nu toate documentele prvazute la art.28, alin.l din L. 85/2006, pot fi create. Aceasta pentru simplul motiv ca nu a existat starea de fapt generatoare a unor astfel de documente. Considera ca se impune a fi facuta o precizare: nu toate documentele prevazute in art.28, alin 1. din L. 85/2006 sunt documente contabile. A cosiderat necesara aceasta precizare deoarece instanta de fond face afirmatii contrare in fraze alaturate. In primul rand arata ca nu s-au depus documentele contabile, pentru ca la cateva randuri departare recunoaste existenta unui bilant contabil din anul 2004 depus la organul fiscal. Acest act este, in realitate, singurul act contabil veritabil in adevaratul sens al expresiei. Toate celelalte documente prevazute de art.28, alin. l Din L. 85/2006 nu sunt documente contabile. Pentru a se putea dispune atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii ar fi trebuit sa fie analizate si elementele generale esentiale ale raspunderii civile contractuale sau delictuale. Nu mai poate fi retinuta ca fapta culpabila producatoare de prejudiciu nedepunerea documentelor contabile sau a celorlalte docuente prevazute de art. 28, alin.1 din L. 85/2006. Nu se poate retine nici existenta unui raport de cauzalitate intre o fapta culpabila si un eventual prejudiciu adus statului. Analizând recursul pârâtului, curtea reține următoarele: Demersul judiciar al lichidatorului judiciar în prezenta cauză a urmărit antrenarea răspunderii pârâtului, instanța reținând în acest sens dispozițiile art. 138(1) lit. d din L. nr. 85/2006. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006. ea putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs pentru faptele săvârșite prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorilor se apreciază după tipul abstract culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-ne în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Conform art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Pârâtului recurent îi revenea obligația în calitate de administrator statutar de a aduce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat administratorului, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 3., precum și dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. nr. 3.. Totodată, conform prevederilor art. 10 alin. 1 din L. nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidențele contabile nu au fost ținute sau nu au fost ținute în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, ținerea registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru evidența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea deficiențelor cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar putea fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorului să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Din scriptul depus la dosar de către recurent (fila 6), rezultă că deținea bunuri și acte pe care nu le poate prezenta, deoarece nu mai există. Instanța reține însă că acesta nu a prezentat nici un act de casare sau distrugere a mărfurilor sau a documentelor pe care le deținea și despre care susține că avea termenul de valabilitate expirat. Din actele de la dosar rezultă că pârâtul se face vinovat de fapta prevăzută la art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, astfel că în baza art. 312 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de T. B. V. împotriva sentinței civile nr. 7063 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 T.ui Maramureș pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de T. B. V. împotriva sentinței civile nr. 7063 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: S. A.
| ← Decizia nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1945/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
