Decizia nr. 3142/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3142/2012
Ședința de la 24 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul P. M. R. împotriva sentinței comerciale nr. 1166 din 16 septembrie 2011 pronunțată de către T. B. N. în contradictoriu cu intimații C. Ș. S. - LICHIDATOR J. AL D. S. F. S. B., S. F. S. B., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citat recurentul ( fila 39)cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării căii de atac nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. C U R T E A , Prin sentința comercială nr. 1166 din 16 septembrie 2011 pronunțată de către T. B. N. s-a admis ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar C. I. de I. Ș. S., împotriva pârâtului P. M. R., în calitate de administrator statutar al SC F. S. B. - în faliment, și în consecință: - pârâtul a fost obligaat să plătească în favoarea debitoarei SC F. S. B. - în faliment, suma de 383.078,11 lei, reprezentând pasivul societății comerciale debitoare. Administratorul statutar nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din L.85/2006, însă pe baza documentelor și a evidenței contabile s-a identificat faptul că debitoarea, prin administratorul statutar, a angajat un credit de 235.000 lei, în vederea achiziționării unui autotractor marca Volvo și a garantat creditul acordat cu utilajul achiziționat. Cu toate acestea, pârâtul a înstrăinat acest utilaj și și-a însușit valoarea acestuia în scop personal, împrejurare ce rezultă din datele cuprinse în bilanțul contabil pe anul 2007, publicat pe site-ul M. F. P., potrivit căruia societatea nu a desfășurat în acel an vreo activitate, iar la finele anului 2007, în bilanț nu mai apare mijlocul de transport achiziționat prin CEC B., de unde rezultă că acesta a fost înstrăinat imediat după achiziționare. In această situație, este evident că răspunderea pentru dispariția bunurilor societății evidențiate scriptic, aparține administratorului statutar P. M. R., care va fi obligat să plătească în favoarea societății debitoare pasivul acesteia, în sumă totală de 383.078,11 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M., solicitând admiterea prezentului recurs, modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii în răspunderea administratorului formulată împotriva recurentului. În motivare se arată că hotărârea este ne temeinică și nelegală, fiind dată de instanță în baza unor informații eronate și neadevărate. În legătură cu creditul menționat și achiziționarea autotractorului Volvo, societatea administrată de recurent a fost victima unei infracțiuni de înșelăciune, fiind înșelat de către numiții P. I. și P. I. J., care prin intermediul firmei S. pe care o administrau, l-au lăsat și fără bani și fără autotractor, fapt pentru care a depus plângere penală încă din data de (...), care se află în prezent în cercetări. În calitate de administrator al S., recurentul a intenționat să achiziționeze un autotractor pentru a desfășura activități de transport. În acest sens, inițial a luat legătura cu SCPatru Frați S. Lechința, de la care a intenționat să achiziționeze acest autotractor, pe care urma să-l achite prin contractarea unui credit de la CEC (actualmente CEC B.). Între timp, numitul Pap I. J., care este reprezentantul legal al SC Jolyss S. C.-Napoca, cu sediul în C.-Napoca, str. Gorunului, nr. 2, ap. 67, i- a făcut o ofertă pentru un astfel de autotractor, marca Volvo, la un preț mai bun. Recurentul a fost de acord să achiziționeze acest autotractor de la firma reprezentată legal de Pap I. J. Numitul Pap I. J. a susținut că societatea administrată de el este proprietara Autotractorului Volvo, cu nr. de identificare Y., bun pe care susținea că l-a obținut în baza facturii proforma nr. 1/(...), acte pe care i le-a prezentat. Prețul de vânzare stabilit a fost de 277.0000 lei, care a fost facturat către recurentă cu factura nr. 6882768/(...). Recurenta a efectuat demersurile pentru obținerea creditului, semnând cu CEC contractul de credit nr. 100/(...), intenționând ca din exploatarea bunului cumpărat să achit ratele aferente acestui credit și să obțină și un profit, din care intenționa să-l cumpere și un teren pentru construirea unui sediu. Creditul ce i-a fost acordat a fost în sumă de 235.000 lei, reprezentând parte din contravaloarea autotractorului (diferența fiind achitată de recurentă), iar la data de (...) suma de 277.000 lei reprezentând întregul preț al autotractorului au fost virați în contul vânzătoarei SC Jolyss S. C.-Napoca, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la dosarul penal. Cu toate acestea, bunul nu i-a fost livrat niciodată, ba mai mult, a aflat că acesta nu a existat niciodată în patrimoniul vânzătoarei. La data la care a contractat creditul, acesta a fost garantat cu o garanție imobiliară - contractul de ipotecă nr. 1490/(...), precum și cu un contract de garanție mobiliară, încheiat cu privire la autotractorul pe care urma să-l achiziționeze, fără deposedare, având nr. 64/(...), cu înscrierea bunului în arhiva electronică de garanții reale mobiliare. Urmare a faptului că nu i s-a livrat bunul cumpărat, nu a putut să-l exploateze și prin urmare nu a avut posibilitatea să achite ratele de rambursare ale creditului conform contractului și scadențarului, motiv pentru care i s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 11/2008 și a fost somat de către executorul bancar Ianculescu Gerorge să pună la dispoziție autotractorul în vederea aplicării sechestrului asupra acestuia. Recurenta nu a avut posibilitatea să pună la dispoziția executorului bancar autotractorul deoarece nu-l primise de la vânzătoare în posesie și folosintă, aspect retinut de către executorul bancar în procesul-verbal de sechestru din data de (...). Mai mult, vânzătoarea a emis o factură de stornare a mărfii, având nr. 1000150 din data de (...), prin care s-a descărcat de autotractor din contabilitate. În perioada cuprinsă Între virarea către vânzătoare a prețului și data scadenței primei rate, a efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia autotractorului cumpărat, care au rămas însă fără obiect. Motivul pentru care a ajuns în această situație este faptul că a fost înșelat de către reprezentanții societății împotriva căreia a formulat plângerea penală, care i-au luat toți banii obținuți prin credit și nu i-au livrat bunul pe care vroia să-l cumpere. Examinând recursul, instanța reține următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de P. M. R. împotriva sentinței civile nr. 1166 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. B. N. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: U. I.
| ← Decizia nr. 8385/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10239/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
