Decizia nr. 3815/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3815/2012
Ședința din data de 14 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC K. O. S. prin lichidator judiciar C. B. I. S. împotriva sentinței civile nr.4322 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata
SC E. S., având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat F. M. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 10 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei SC E. S.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada ce atestă achitarea onorariului avocațial. În susținere arată că lichidatorul judiciar nu face altceva decât copie paste la acțiunea introductivă, nu invocă nici un motiv de nelegalitate ci doar reiterează aspectele invocate în fața instanței de fond. Se arată că se susține că societatea a contactat un credit bancar pentru achiziționarea unui autoturism cu o sumă de 15.000 euro, un autoturism uzat, de aproximativ 3 ani, fiind revândută la o sumă mai mică. Arată că în speță nu poate fi reținută existența unui dezechilibru al prestațiilor întrucât, așa cum rezultă și din declarația martorului află la fila 52 din dosarul de fond, societatea a primat suma de 10.000 - 11.000 euro, în contract fiind trecută o sumă mai mare iar intimata a achitat aproximativ suma de 7.000 euro și prin urmare nu există o contraprestație. La solicitarea instanței de a prezenta originalul chitanței ce atestă achitarea onorariului avocațial, întrucât copia prezintă unele modificări, reprezentantul recurentei arată că este la societate, însă o poate trimite pe fax, că s-a achitat în data de 11. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.4322 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul B. I. S., în calitate de lichidator judiciar al SC K. O. S., în contradictoriu cu pârâta SC E. S. și a fost obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată depus la fila 5 din dosar, debitoarea SC K. O. S. a cumpărat autovehiculul marca Ford Tranzit de la vânzătorul R. Ș., la data de (...), cu prețul de 53.250 lei. Martorul R. Ș., audiat în instanță, a confirmat actul vânzării, a precizat că a cumpărat mașina personal din Spania și a vândut-o după circa 2 ani de la achiziționare, dar nu-și mai amintește prețul exact, acesta putând fi în jur de 10 - 11.000 Euro. Potrivit facturii fiscal Kely15/(...), debitoarea SC K. O. S. a vândut autovehiculul pârâtei SC E. S. cu suma de 25.999,99 lei (circa 6.000 Euro). Potrivit unor evaluări de piață pentru autovehicule similar, prețul actual de piață variază în jurul sumelor de 6 - 10.000 Euro. Față de aceste date, având în vedere și depoziția martorului K. G. M., administrator statutar al debitoarei, care a declarat că, practic, cu acest act de vânzare-cumpărare a ". un împrumut de 11.000 Euro luat de la patronul pârâtei, judecătorul sindic reține că nu este îndeplinită condiția unui dezechilibru vădit și major între prestația debitoarei (prețul achitat), condiție esențială pentru admisibilitatea unei acțiuni în anulare întemeiată pe prevederile art. 80, al. 1, lit. b, din Legea nr. 85/206. Chiar dacă între prețul de achiziție și cel de vânzare apare o disproporție semnificativă, trebuie admis că și prețul de achiziție a putut fi unul disproporționat, reperul urmând a fi dat de prețul real de piață al unui asemenea autovehicul, situat între cele două limite, așa cum rezultă din datele de la dosar. De altfel, faptul în sine al disproporției dintre prestații nu este suficient pentru anularea unei tranzacții în baza art. 80 din Legea nr. 85/2006, fiind necesar ca și pe plan subiectiv să poată fi dovedită o intenție de eludare a creditorilor prin diminuarea forțată a masei credale, analiză în cadrul căreia un aspect esențial îl constituie evaluarea bunei-credințe a beneficiarului tranzacției. Pentru aceste considerente reținând acțiunea ca neîntemeiată, judecătorul sindic a dispus în consecință. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC K. O. S. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea vânzării autovehiculului marca Ford Connect, cu nr.de identificare W., serie motor 5B18850, înmatriculat cu nr.(...), în temeiul art.80 lit.b, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, respectiv restituirea autovehiculului în patrimonial debitoarei-recurente, potrivit art.83 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. În motivele de recurs se arată că prin acțiunea introductivă, debitoarea a solicitat anularea vânzării autovehiculului marca Ford Connect, cu nr.de identificare W., serie motor 5B18850, înmatriculat cu nr.(...), în temeiul art.80 lit.b, învederând faptul că recurenta a achiziționat la data de (...) autovehiculul de la o persoană fizică, R. Ș., la prețul de 53.250 lei, iar la data de (...) (aprox. 3 luni), autovehiculul este vândut către pârâta SC E. S. cu prețul de 25.999,99 lei, prin factura nr. K. 15/(...). Raportat la probele administrate în prezenta cauză, rezultă cu certitudine că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 80 lit. b) respectiv prețul obținutdin vânzare a anulabilă reprezintă sub 1/2 din valoarea de achiziție a bunului, valoare diminuată care nu poate fi justificată în nici un fel de factori obiectivi cum ar fi deprecierea bunului în timp, deoarece vânzarea a avut loc la aproximativ 3 luni de la data achiziției. Din depoziția martorului K. G.-M., rezultă că vânzarea bunului către SC E. S. a fost una forțată de împrejurări, determinată de unele relații anterioare acestei operațiuni, respectiv împrumutarea de la pârâtă a unor sume de bani pentru desfășurarea activității debitoarei, sub condiția transferului autoturismului în cauză, transfer care a și fost consfințit prin semnarea contractului de vânzare cumpărare a autoturismului, litigiul între SC K. O. S. și SC E. S. și emiterea facturii împreună cu chitanța de plată. Susținerile martorei K. G.-M., nu au fost combătute în nici un fel și cu nici un alt mijloc de probă. Menționează că din depoziția martorului R. Ș., a rezultat că autoturismul a fost cumpărat de SC K. O. S., la prețul convenit în contract, întrucât autoturismul se afla într-o stare foarte bună, având o vechime de aproape trei ani, iar uzurile erau minime întrucât era utilizat sub limita de 50.000 km. Totodată s-a mai specificat că din prețul solicitat s-a negociat foarte puțin, raportat la starea bună în care se afla autoturismul, iar prețul a fost încasat în întregime prin transfer bancar, astfel că nu se poate prezuma că prețul de achiziție a fost unul disproporționat de mare. Consideră că pentru a fi îndeplinite condițiile art. 80 lit. b) este necesară dovedirea diferenței nejustificat de mare dintre valoarea reală de circulație a bunului și prestația primită efectiv, fapt ce a generat implicit eludarea intereselor creditorilor și diminuarea forțată a masei credale. De altfel, din probatoriul administrat, se poate concluziona că transferul anulabil a fost efectuat sub o anume constrângere, raportat la susținerile martorei K. G.-M., potrivit cărora actul de vânzare cumpărare a fost întocmit în scopul acordării unui împrumut de către SC E. S. Din acest considerent, buna credință a beneficiarului tranzacției este înlăturată, atât timp cât scopul real al contractului era acela de garantare a restituirii împrumutului și nu evidențierea prețului corect și echitabil al vânzării autoutilitarei în cauză. Recurentul arată că instanța a calificat în mod greșit faptul că nu este îndeplinită condiția unui dezechilibru vădit și major între prestația debitoarei și cea primită, având în vedere faptul că tranzacția încheiată nu s-a raportat la valoarea de circulație a bunului, ci la restituirea împrumutului . . "., Eludarea gajului general al creditorilor este implicită prin diminuarea forțată a activului debitoarei, valorificat la un preț net diminuat, nu în scopul unei vânzări libere ci în scopul restituirii unui împrumut. Astfel, evaluarea bunei-credințe a beneficiarului tranzacției, nu poate fi una pozitivă raportat la obiectul acesteia, atât timp cât scopul vânzării a fost de restituire a unui împrumut, fără a ține seama de valoarea reală a bunului care a făcut obiectul vânzării. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Prin motivele de recurs, se arată că în mod greșit judecătorul sindic a statuat că aceste texte legale nu ar fi incidente în cauză întrucât nu a fost probată intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor precum și frauda subdobânditorului. În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene. Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit . c din lege, a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Textul normativ la care am făcut referire conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 din vechiul C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat pe temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fi provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general. Acțiunea revocatorie este una personală, admiterea acesteia putând conduce la desființarea, fie totală, fie parțială a actului atacat, în măsura necesară asigurării realizării creanței de care creditorul petent se prevalează în susținerea demersului judiciar. Ea se fundamentează din perspectiva creditorului pe dreptul său de gaj general asupra patrimoniului debitoarei și pe săvârșirea de către debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat. De aceea, pentru admisibilitatea ei, este necesară îndeplinirea condiției fraudei debitorului și a complicității terțului dobânditor, în cazul actelor juridice cu titlu oneros. În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile. Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos. Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale. Art. 80 din lege nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea și pentru obținerea unui profit pentru debitor sau altă persoană. Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei. Scopul mediat, adică motivul determinant al perfectării actului juridic, se circumscrie intenției părților de a vida averea debitorului de o parte din activele sale, micșorând astfel gajul general al creditorilor. C. lezării drepturilor creditorilor în această situație este evident împlinită. O astfel de nulitate absolută nu va fi susceptibilă de confirmare și ea va conduce sub aspectul restabilirii situației anterioare la regulile aplicabile în materia plății nedatorate. În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia și co-contractantului său revenindu- le sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice. Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea contractului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente. Prin urmare, numai prin elemente conexe, care se regăsesc în condițiile cumulative mai sus prezentate și enumerate de art. 80 se poate demonstra intenția de fraudare a debitorului. D. în cadrul unor relații comerciale care exced cadrului insolvenței astfel de tranzacții sunt perfect legale, din momentul în care se deschide procedura insolvenței, orice transferuri trebuie supuse unei verificări riguroase. Ar fi imposibilă de dovedit intenția frauduloasă în lipsa unor prezumții. În ceea ce privește condiția referitoare la momentul încheierii actelor, nu s-a contestat faptul că actul a fost încheiat în intervalul instituit de legiuitor. În plus, condițiile suspecte în care a fost încheiat contractul, contrar susținerilor recurenților, sunt deduse și din faptul că prețul de vânzare al bunului este stabilit la un nivel mult inferior prețului său real. Se susține că actele nu au un caracter fraudulos, deoarece nu au fost încheiate în frauda creditorilor. Pentru a avea caracter fraudulos, actele împotriva cărora s-a formulat acțiunea în anulare trebuie sa aibă o cauza ilicita. Cu privire la aceste apărări, Curtea va reține că este de notorietate faptul ca orice comerciant urmărește realizarea de profit, activitățile comerciale fiind prin esența lor activități speculative în sensul pozitiv, nu peiorativ al termenului. Întrucât din efectuarea tranzacțiilor a căror anulare se solicită nu rezultă că debitoarea a obținut un profit se poate susține că interesul real al acestei operațiuni poate fi justificat doar prin intenția de a diminua activele debitoarei, acestea transferându-se în patrimoniul paratului. Mai mult, nu se poate susține că actele de înstrăinare efectuate de către debitoare se circumscriu sferei activităților curente. Curtea reține, de asemenea, că probele testimoniale administrate în cauză evidențiază existența unei disproporții de valoare în operațiunea derulată, bunul obiect al tranzacției fiind vândut la doar trei luni de la cumpărare la nici jumătate din prețul de achiziție, iar bunul nu a fost avariat sau degradat. Se poate susține, prin urmare, că sunt întrunite astfel premisele anulării actului de transfer patrimonial, care se dovedește a fi lezionar din perspectiva dezechilibrului vădit între prestația debitorului și prestația corelativă a terțului dobânditor. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legeanr.85/2006, îl va admite, va modifica în întregime hotărârea recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de debitoare, va anula vânzarea autovehiculului marca Ford Connect, cu nr. de identificare W., serie motor 5B18850, înmatriculat cu nr.(...), și va dispune repunerea părților în situația anterioară. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de SC K. O. S. prin lichidator judiciar împotriva sentinței civile nr.4322 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș pe care o modifică în sensul că admite acțiunea, dispune anularea vânzării autovehiculului Ford Connect și repunerea părțile în situația anterioară. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. P. AUGUST AM. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.C. E.
| ← Decizia nr. 844/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9394/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
