Decizia nr. 3838/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3838/2012
Ședința de la 15 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarei S. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4763 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. în contradictoriu cu intimata C. R. S. prin administrator judiciar P. G. I., C. R. S. prin ADMINISTRATOR J. P. I. I., C. R. S., având ca obiect procedura insolvenței ridicare pirită auriferă .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, C. R. SA prin administrator special - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4.763 din 12 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de către pârâta C. R. S. S-a respins ca fără obiect excepția vizând suspendarea de drept a acțiunii în baza art. 36 din L. nr.8. modificată. S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta S. „. R. S. B. S., în contradictoriu cu pârâta C. R. S. B. M., având ca obiect obligația de a face. S-au disjuns petitele vizând: - constatarea unui drept de retenție al reclamantei asupra depozitului de pirită auriferă până la eliberarea terenului; - ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din L. nr. 8. și constatarea unui drept de creanță al reclamantei de 116.200 EUR pentru folosința terenului pentru perioada (...)-(...); - constatarea unei creanțe lunare de 8.300 Euro în favoarea reclamantei, după deschiderea procedurii de insolvență față de pârâtă, pentru folosința terenului pentru depozitarea piritei aurifere, până la eliberarea acestuia; - cheltuielile de judecată și s-a dispus înregistrarea sub un număr separat de dosar. P.cedând în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă judecătorul sindic a analizat cu prioritate excepțiile invocate și puse în discuția părților. A., conform relațiilor furnizate de A.- S. R. M. S. este deținătoarea licenței de concesiune pentru exploatare nr.1/1998, aceasta fiindu-i transmisă de fostul titular al licenței S. „. S.,societate ale cărei bunuri au fost cumpărate în bloc, ca ansamblu funcțional este S. „. M.. S. „. este societatea cu care reclamanta a avut relații contractuale în acest sens fiind contractul de locațiune nr. 2139/(...) încheiat de parte (fila 6-9 dosar fond). Potrivit prevederilor art.1 din L. nr.85/2003 L. minelor, Resursele minerale situate pe teritoriul și în subsolul țării și al platoului continental în zona economică a României din M.a Neagră ..... fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român, A. fiind autoritatea competentă, care reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale, potrivit art.3 pct.4 din L. nr.85/2003. Printre resursele minerale se includ în sensul dispozițiilor art.2 din L. nr. 85/2003 și produsul rezidual miner din holdele și iazurile de decantare, cum este cazul în prezența speță. Ca atare iazul de decantare F. C. constituie un depozit de zăcământ, fiind astfel proprietatea Statului român sub administrarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. Chiar dacă terenul în suprafață de 559.879 m.p. situat în intravilanul localității S. Nou de Sus, identificat prin C. T. de Sus sub nr.top. 727/20, 727/24, 727/26/1, 728/1/1/1, 728/1/1/2, 729/2/1 și nr.top. 729/3/4/1 este proprietatea reclamantei, acesta este afectat în întregime activității de exploatare minieră, constituind perimetru de exploatare pentru care proprietara reclamantă S. „. R. S. și-a dat acordul pentru obținerea de către S. „. a autorizației de construire nr.82/2004, recunoscând un drept de folosință titularului licenței de concesiune pentru exploatare. Întrucât în prezent deținător al acestei licențe este S. „. M. S., potrivit relațiilor comunicate de autoritatea competentă A., aceasta este cea față de care reclamanta ar pute să își îndrepte pretențiile. De altfel, pe rolul T. M. există un litigiu între reclamanta S. „. R. S. și S. „. M. S. înregistrat sub dosar nr. (...) având ca obiect constatarea unui drept de servitute al S. „. M. S. pe terenul ce reprezintă perimetrul de exploatare minieră. Prin urmare, reclamanta din prezenta cauză cunoaște faptul că o altă societate decât C. R. S. deține licența de exploatare pentru produsele reziduale miniere din iazul F. C. identificat cu C. nr. 905 T. de Sus nr. top 727/20, 727/22, 727/24, 727/26/1, 728/1//1, 728/1/1/2, 729/2/1 și 729/3/4/1, societate căreia îi revine și obligația, potrivit aceleiași licențe de concesiune pentru exploatare nr. 1/1998 să predea terenul în stare ecologizată la finalizarea lucrărilor de exploatare. Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca întemeiată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei C. R. S. sens în care a admits excepția invocată de aceasta. În consecință, suspendarea de drept în temeiul art. 36 din L. nr.8. modificată a fost apreciată ca rămasă fără obiect și a fost respinsă, conform dispozitivului. Împotriva acestei sentințe, creditoarea S. C. R. S. B. S. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei la instanța competentă pentru a se pronunța asupra fondului cauzei. În motivarea recursului, creditoarea a arătat că prin sentința recurată, judecătorul sindic a dispus disjungerea petitelor din acțiunea sa principală, în prezenta cauză urmând a se soluționa cererea sa privind obligarea pârâtei în insolvență C. R. S. de a-și ridice pirita auriferă depozitată pe terenul proprietatea societății reclamante în suprafață de 559.879 m.p., situat în extravilanul localității S. Nou de Sus, identificat prin C. 905 T. de Sus sub nr.topo.727/20, 727/22, 727/24, 727/26/1, 728/1//1, 728/1/1/2, 729/2/1 și 729/3/4/1. Urmare a acestei disjungeri, obiectul cererii creditoarea era o obligație de a face, restul petitelor urmând să facă obiectul unui alt dosar. În opinia creditoare, ca urmare a disjungerii petitelor, judecătorul sindic avea obligația de a-și verifica competența de soluționare a cererii sale prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2 din L. nr. 8., potrivit cărora atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Față de aceste dispoziții legale, creditoarea apreciază că acțiunea sa care avea drept obiect obligația de a face în sarcina pârâtei, nu poate fi catalogată între acțiunile aferente procedurii insolvenței, situație în care judecătorul sindic nu era competent să pronunțe o soluție în prezenta cauză. Intimata C. R. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditoare și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Recursul declarat vizează un singur motiv și anume necompetența judecătorului sindic de a soluționa cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei în insolvență C. R. S. de a-și ridica pirita auriferă depozitată pe terenul proprietatea societății reclamante în suprafață de 559.879 m.p., situat în extravilanul localității S. Nou de Sus, prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2 din L. 8.. P.blema competenței judecătorului sindic este incomplet reglementată de L. 8., așa încât aplicarea dispozițiilor art. 11 din L. 8. a dat naștere unei practici diverse, deorece textul poate fi interpretat atât într-o manieră restrictivă, limitată doar la cererile de chemare în judecată întemeiate în drept pe dispozițiile L. 8. cât și într-o manieră foarte extinsă potrivit căreia judecătorul sindic are competența de a soluționa toate cererile de chemare în judecată formulate de către lichidatorul judiciar sau împotriva debitoarei reprezentată de către practicianul în insolvență, competență justificată prin prisma scopului de maximizare a averii debitorului. Confruntată cu o sesizare în vederea unificării practicii judiciare prin intermediul unei decizii pronunțate în materia recursului în interesul legii în această materie, Î. Curte de C. a pronunțat decizia numărul 5. la sesizarea colegiului de conducere al C. de A. C. prin care a respins sesizarea pentru argumente de ordin procedural. În considerentele deciziei însă Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat problema de drept iar aceste considerente pot constitui un reper de unificare a practicii în aplicarea acestei probleme de drept. A., în considerentele deciziei enunțate se reține că ,,Având în vedere multitudinea activităților specifice procedurii insolvenței, este imposibilă stabilirea concretă a tuturor operațiunilor ce au loc pe parcursul desfășurării insolvenței, întrucât acestea variază de la o situație juridică la alta sau de la un debitor la altul. A., soluția aleasă de legiuitor este pe de o parte exhaustivă în sensul că nu limitează atribuțiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege ci, are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii precum și litigiile, procesele și cererile ce au legătură directă cu insolvența și sunt prevăzute de L. nr. 8.. În același timp, însă, a cea stă so luț ie leg isla tivă e ste și rest rictivă în sen su l că jud e căto rul sind ic n u a re a trib uții în so luțio na rea un e i ce reri o ri a cțiu n i ce tra n sced e proce d u rii inso lven țe i, resp e ctiv rea li za rea u n u i d rep t, o p rete n ție, so ma ție d e p lată , o ri recu pe r a rea u ne i crean țe , o pe rațiun i ca re nu sun t p revă zu te în mo d e xp res d e L . nr. 8 ., fiind reg leme n ta te p rin d ispo ziți ile d rep tu lu i co mu n și a p a rținâ n d co mp e te nței jud e căto rulu i d e fo n d. O calificare corectă a unei astfel de acțiuni sau operațiuni are importanță specială în primul rând pentru stabilirea căii de atac, în caz contrar părțile putând fi private de dublu grad de jurisdicție pentru cauzele în care hotărârile sunt susceptibile de apel și recurs sau să fie supuse rigorilor specifice procedurii insolvenței…….,, Rezultă astfel cu claritate că potrivit acestui punct de vedere pe care îl îmbrățișează și instanța de recurs doar acțiunile reglementate și întemeiate în drept pe dispozițiile L. 8. sunt de competența judecătorului sindic. În caz contrar, cererile de chemare în judecată formulate de către lichidatorul judiciar sau îndreptate împotriva debitorului aflat în insolvență, așa cum este și cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată sunt de competența jurisdicției de drept comun. T.precizat în aceste context faptul că cererea având ca obiect obligarea debitoarei de a-și ridica pirita auriferă depozitată pe terenul proprietatea societății reclamante în suprafață de 559.879 m.p. nu este reglementată de dispozițiile L. 8., reprezentând o acțiune comercială neevaluabilă în bani având ca obiect o obligația de a face. Competența unei astfel de cereri de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 1 punctul 1 lit. a C.p.c. este atribuită tribunalului. Mai mult, trebuie enunțat și faptul că cererea de chemare în judecată este introdusă la data de (...), anterior modificărilor introduse prin L. 2., mai exact art. 159 indice 1 alin. 2 C.p.c. potrivit căruia necompetența trebuie invocată chiar din oficiu de către instanță la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii. În consecință, în prezenta cauză instanța de recurs încă poate constata din oficiu necompetența judecătorului sindic chiar dacă acest aspect nu a fost pus în discuție de către părți sau din oficiu în fața primei instanțe, în termenul reglementat de textul procedural enunțat. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 3 si art. 312 alin. 6 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de S. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4.763 din 12 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o va casa și va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță, în favoarea T. M. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, complet de drept comun. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Admite recursul declarat de S. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4.763 din 12 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o casează și stabilește competența soluționării cauzei în primă instanță, în favoarea T. M. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Decizia este irevocabilă. P.nunțată în ședința publică din 15 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S. O.. G., M. N. ȚAR
| ← Decizia nr. 9860/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4049/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
