Decizia nr. 5474/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1.1
DECIZIE CIVILĂ NR. 5474/2012
Ședința din data de 18 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
G. : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta SC C. P. S. prin lichidator judiciar LG I. S. împotriva sentinței civile nr.7105 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1.1 al T.ui M., în contradictoriu cu intimații J. B. și N. L., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.7105 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)/a1.1, a fost respinsă acțiunea promovată de lichidatorul judiciar LG I. S., în contradictoriu cu pârâții: J. B. și N. L.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin S. civilă nr. 3150/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență privind pe debitoarea SC C. P. S., a fost numit administrator judiciar, iar prin S. civilă nr. 4911/(...) s-a dispus intrarea în faliment, a fost numit lichidator judiciar.
La masa credală s-a înscris creditoarea D. G. a F. P. M., creanța acesteia fiind în sumă de 148.783 lei.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr.
85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolvență a debitorului prin faptele expre și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibilepentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvență.
Așa cum am mai precizat, prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect în patrimoniul creditorilor acestuia și constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care ar fi putut favoriza apariția insolvenței, cum ar fi în situația de față acumularea unor datorii anterioare înlocuirii administratorilor statutari și cesiunii părților sociale, raportat la această stare de fapt neputându-se aprecia că ar opera prezumția potrivit căreia bunurile persoanei juridic ar fi fost folosite în interes propriu, nedovedindu-se această stare de fapt.
Astfel, s-a apreciat că aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului persoană juridică în interesul propriu sau al unei alte persoane, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. b era necesar a se face dovada faptului că pârâta a săvârșit fapte de comerț în interes personal însă prin intermediul persoanei juridice pe care a interpus-o în această activitate pentru a masca faptul că operațiunile comerciale în cauză au fost făcute în interes propriu, or în situația de față nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din faptele prevăzute de textele de lege menționate.
Pentru considerentele sus menționate apreciem că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și b din Legea
85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. C. P. S. prin care a solicitat admiterea recursului modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă cu consecința obligării numiților J. B. și N. L. la suportarea întregului pasiv al debitoarei în cuantum de
148.783 lei.
În motivare se arată că din analiza documentelor justificative anexate declarației de creantă a D. G. a F. P. A. rezultă faptul că în data de (...)) a fost comunicat debitoarei la adresa A. str. A1cea Parcului. bloc
M. sc. 3. al!. 12. jud. A.. raportul de inspectie fiscală nr. 632/(...), potrivit căruia societatea înregistra datorii aferente impozitului pe profit și T.
Din informatiile din Monitorul Olicial rezultă că în data de (...) socictatea și-a schimbat denumirea. R.-se din functia de administrator N. L. și J. B. numindu-se în aceasta functie S. ONL BUGLT S. în data de (...) societatea își schimbă sediul din A. str. Aleea Parcului. bloc M. sc. 3. ap.
12. jud. A.. în B. M. b-duI Unirii. nr. 40. Ilala. Hala 4, Ferma 14 jud. M..
In sentința civilă nr. 7..12.20 II judecătorul sindic apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. a și b din Legea
85/2006.
Din cele prezentare mai sus, rezultă că datoriile societății suntanterioare înlocuirii administratorilor statutari și cesiunii părților sociale. aceasta acumulând datoriile in timpul administrării de către N. L. și J. B. și nemaidesfăsurând activitate comercială după acest moment.
Starea de insolventă constatată de către instantă se datorează faptului Că debitoarea a ajuns în imposibilitate de a-și plăti obligațiile acumulate anterior cesiunii.
Este evident că cesiunea părților sociale având un caracter strict formal. a urmărit descărcarea de gestiune a foștilor administratori în scopul evitării răspunderii pentru activitatea desfășurată. Relevant în acest context este faptul că după momentul cesiunii nu există indicii că debitoarea ar mai fi desfășurat activitate comercială.
După cum s-a statuat în practica judiciară în domeniu în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăți nu se poate pretinde să se facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârșirea faptei și ajungerea în stare de insolventă.
De vreme ce societatea înregistrează în ultimul bilanț active care nu au putut fi identificate consideră că respectivele bunuri au fost utilizate de pârâți fie în interes personal, fie în cel al altei persoane.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea precizată înregistrată sub număr de mai sus, lichidatorul judiciar LG I. S. solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtei pârâților J. B. și N. L. de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 148.783 lei.
În motivarea acțiunii se arată că prin S. civilă nr. 3150/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a dispus deschiderea procedurii generale, iar prin S. civilă nr. (...)11 s-a dispus intrarea în faliment împotriva debitoarei SC C. P. S.
Se susține că notificarea privind deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență și presă, a fost comunicată creditorilor bugetari și debitoarei. N. trimisă la sediul debitoarei a fost returnată cu mențiunea „expirat termen de păstrare";.
Se arată că potrivit ultimului bilanț publicat aferent anului 2009, debitoarea înregistra active circulante 13.633 lei, din care creanțe 8.896 lei, casă și conturi la bănci 4.737 lei, totalul datoriilor fiind de 3.181 lei.
Se menționează că din informațiile din Monitorul Oficial rezultă că în data de (...) societatea și-a schimbat denumirea, retrăgându-se din funcția de administrator N. L. și jurca bujor, numindu-se în această funcție SC One Guget S. În data de (...) societatea și-a schimbat sediul din
A. Aleea Parcului bloc M, sc. 3, ap. 12, județul A. în B. M., B-dul Unirii nr.
40, Hala 4, Ferma 14, județul M..
Având în vedere prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar consideră că sunt întrunite în cauză cerințele acestei norme legale, astfel încât se poate atrage răspunderea materială a administratorului care a folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta culpabilă a administratorului constă în nepredarea bunurilor și a fondurilor bănești ale debitoarei, prejudiciul constă în masa pasivă a debitoarei în sumă de 40.005 lei, conform tabelului creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Referitor la raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu lichidatorul judiciar a arătat că dacă mărfurile ar fi existat ar fi fost valorificate și din sumele obținute s-ar fi achitat obligațiile, fiind acoperite integral debitele și acestea nu ar fi generat dobânzi, penalizări sau majorări de întârziere, valoarea mărfurilor și a sumelor de bani existente la 31 decembrie 2005 în patrimoniul debitoarei fiind mai mare decât datoriile societății înscrise în tabel în care au fost cuprinse și accesoriile.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Judecătorul sindic a apreciat în mod greșit că este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care ar fi putut favoriza apariția insolvenței,
Acumularea unor datorii anterioare înlocuirii administratorilor statutari și cesiunii părților sociale, raportat la această stare de fapt coroborat cu nepredarea bunurilor din patrimoniu nici administratorului judiciar și nici celui statutar confirmă că bunurile persoanei juridice au fost folosite în interes propriu.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternativesubsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale , al cărei cuantum nu a fost contestat în speță , mai mult fiind formulate angajamente de plată de către pârât .
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile pârâților că fapta ilicită nu există nu au acoperire , fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a , respectiv împrejurarea că potrivit ultimului bilanț publicat aferent anului 2009, anterior cesiunii , debitoarea înregistra active circulante 13.633 lei, din care creanțe 8.896 lei, casă și conturi la bănci 4.737 lei, totalul datoriilor fiind de 3.181 lei, coroborat cu lipsa acestora din patrimoniu relevând prezența faptei invocate .
Răspunderea administratorului fiind una convențională , culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i .
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile pârâtului că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa sumelor și bunurilor ,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este fondat și în consecință în temeiul art 309 pct 9 , reținând că pronunțarea sentinței s-a realizat urmare a interpretări greșite a legii , și art 312 C pr civ , Curtea va admite recursul declarat de lichidatorul judiciar al debitoarei S. C. P. S. împotriva sentinței civile nr.7105 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1.1 al T.ui M. pe care o modifică în sensul că va admite acțiunea formulată și în consecință: va obliga pârâții la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 1. lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar al debitoarei
S. C. P. S. împotriva sentinței civile nr.7105 din (...), pronunțată îndosarul nr.(...)/a1.1 al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată și în consecință: obligă pârâții J. B. și N. L. la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 1. lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2012
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
G.
L. F.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. P.
| ← Decizia nr. 9378/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1465/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
