Decizia nr. 8045/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8045/2012
Ședința publică de la 12 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. L. M. împotriva sentinței civile nr.39 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat S. O. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. M. C., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 8. (...) dos.antr.rasp.- depus de T. C. IN D. (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
M. P. în susținerea intereselor recurentei și practician în insolvență Borșa D.
Cristine în reprezentarea intereselor lichidatorului judiciar.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 8 octombrie 2012 recurenta a depus la dosar un set de acte în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei învederează că a comunicat un exemplar din actele depuse la dosar și cu intimata, fapt confirmat de reprezentanta acesteia.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Recurenta, prin reprezentanta convențional, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, conform actelor justificative pe care le depune la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, pentru argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării și al concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
C.ea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.39 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. s-a admis în parte cererea formulata de lichidatorul judiciar C. T. M. C. în contradictoriu cu pârâta R. L. M., și în consecință, a fost obligată pârâta R. L. M. la plata sumei de 19.489,86 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC O. S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență întrucât prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale s-au acumulat majorări și dobânzi penalizatoare.
Pârâta nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. L. M. solicitândreformarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii .
În esență, s-a susținut că judecătorul sindic a realizat o greșităaplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată,condițiile de fond ale răspunderii pentru acoperirea pasivului nefiindîntrunite în cauză.
Recurenta susține că titularul cererii nu a dovedit nicivinovăția pârâtei, nici existența raportului de cauzalitate dintrefapta imputată acesteia și ajungerea entității în stare de insolvență .
Recurenta a mai relevat că valoarea insuficienței activului se datorează conduitei culpabile a lichidatorului care nu a luat măsurieficiente pentru reîntregirea activului nerecuperând creanțele pe care debitoare la deținea în patrimoniu.
Intimatul s-a opus admiterii recursului. Deliberând C.e reține următoarele:
În cadrul procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a solicitat condamnarea pârâtei la suportarea pasivului societății debitoare în sumă de
19889,86 lei . Greșeala de gestiune imputată pârâtei a fost cea reglementatăde art .138 lit.a din L. nr. 8..
În esență lichidatorul a susținut ca pârâta a utilizat în interes personallichiditățile existente în casieria societății.
Pârâta a justificat lipsa acestor lichidități, relevând că datoriile reciproce ale părților s-au stins prin compensare, întrucât la data deschiderii procedurii deținea la rândul său o creanță față de debitoarea falită, creanță reprezentând sumele cu care a creditat anterior societatea.
L. insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate
(imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie- activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator , transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei . În speță este vorba de sumele care figurează înscrise în contul „casa în lei";, sume care nu au fost predate lichidatorului ulterior deschiderii procedurii.
Lipsa lichidităților din contul" Casa in lei" nu a fost justificată printr-o operațiune de compensare anterior deschiderii procedurii.
Stingerea datoriilor reciproce prin efectul compensării nu a fost reflectată în evidențele contabile până la momentul deschiderii procedurii, dovada existenței unei compensații convenționale nefiind făcută în cauză de titularul acestei apărări.
Recurenta nu a înteles sa uzeze nici de dreptul conferit de legea insolventei in sensul formularii unei cereri de admitere a creantei pentru sumele imprumutate societatii. Or, efectele compensației legale prevăzute de dreptul comun trebuie analizate în raport de natura procedurii reglementate de L. nr. 8..
Momentul invocării și compatibilitatea acestei modalități de stingere a obligațiilor cu procedura insolvenței depind de stadiul în care aceasta se află, de drepturile câștigate ori dimpotrivă neconservate de părți până la data la care se tinde la valorificarea efectivă a acestei apărări.
În acest context, invocarea apărării referitoare la stingerea datoriilor reciproce prin compensare nu poate fi validată de C.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit, dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Abuzul de bunurile sau creditul societății s-a realizat, în speță, prin acte pozitive ce îmbracă forma unor acte de dispoziție materială.
Nepredarea sumei de 19889,86 lei ,care figurează înscrise în contul
„casa în lei";, constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâta a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justificăobligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului , prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Din postura de creanțier intern al societății pârâtul , cunoscând faptul că entitatea nu onorase la scadență obligațiile sale fiscale , nu putea să-și valorifice cu prioritate propria-i creanță . Acționând în această manieră a subordonat interesul social față de interesul său personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Pârâtul se face astfel vinovat de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal. Titularul cererii a făcut dovada faptului că administratorul societății, prin politica degestiune promovată, nu a urmărit protejarea interesului social și că acesta a săvârșit acte de dispoziție materială asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societar.
Indiciul ce rezultă din încheierea unor acte susceptibile de cenzură pe calea acțiunii în anulare nu poate fi ignorat, valorizarea forței sale probante fiind nu numai posibilă dar și necesară. Organul executiv al debitorului nu este îndreptățit să-i favorizeze nici pe acționari, nici pe creditori. E. administratorului de a identifica și elimina acel gen de riscuri pe care creditorii nu vor ca debitorii lor să și le asume trebuie să fie real. Nesocotirea acestor riscuri cu bună știință creează premisele răspunderii administratorului care a autorizat o operațiune de genul celei evocate în art. 138. Opțiunea administratorului de rea-credință pentru acțiuni neprotective față de capitalul destinat plății tuturor datoriilor este un semn revelator al fraudei incriminate de articolul mai sus citat. Dacă societatea a sfârșit prin a intra în insolvență imediat după această tranzacție, este justificată concluzia că anterior ea se afla în „pericol";. În cele din urmă, faptul poate constitui indiciul unei prezumții simple de vinovăție, ori indiciul prezumției privitoare la raportul de cauzalitate dintre plata preferențială și apariția stării de insolvență.
Pentru aceste considerente ,în baza prevederilor art. 312 C.proc.civ
C.ea va respinge recursul declarat de pârâta R. L. M. împotriva sentinței civile nr.39 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat
C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta R. L. M. împotriva sentinței civile nr.39 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. AL H. G. A. N. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Ivănescu S.
| ← Decizia nr. 8046/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8938/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
