Decizia nr. 8582/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8582/2012
Ședința din data de 29 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. M C. S. lichidator al SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 1261 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al
T.ui S. C., cauza privind și pe intimata SC E. S., având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă din partea lichidatorului, avocat P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-au depus la dosar înscrisuri din partea lichidatorului și dovada achitării taxelor de timbru datorate pentru recurs ( f. 14).
C.ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentanta recurentei arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea hotărârii în sensul deschiderii procedurii insolvenței, întrucât au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri pe care instanța nu le-a avut în vedere, fiind obținute după pronunțarea hotărârii. Lichidatorul a făcut o serie de demersuri, a purtat corespondență cu Primăria F., însă nu poate fi făcut răspunzător de lipsa răspunsului de la autorității. La data prezentei societatea se află în stare de încetare de plăți. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1261 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii falimentului în forma simplificată față de debitoarea SC E. S. cerere formulată de P. M C. S. lichidator desemnat în condițiile prevăzute de legea nr.31/1990. Pentru a pronunța această soluție instanța analizând cererea formulată de practicianul în insolvență în numele debitoarei, a apreciat că se impune a fi analizate în cauză condițiile prevăzute și reglementate de legiuitor în cuprinsul art.1 alin.2 din L. nr.85/2006, atâta timp cât se solicită trecerea debitoarei în faliment procedura simplificată, susținându-se că debitoarea s-ar încadra în una din aceste situații, precum și împrejurarea dacă debitoarea este în stare de insolvență. Conform art.1 alin.2 din L. nr.85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență care se încadrează în una din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege. Din economia acestui text de lege rezultă în mod clar și fără dubiu împrejurarea că deschiderea procedurii insolvenței, a procedurii simplificate, este condiționată de starea de insolvență a debitoarei, stare de insolvență care, în conformitate cu prev. art.3 pct.1, este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. În cuprinsul motivelor invocate în cererea introductivă lichidatorul susține că debitoarea are datorii certe, lichide și exigibile cu o vechime mai mare de 90 de zile în valoare de 4.978 lei, datorii ce ar fi menționate în cuprinsul anexei 4 și datorii către furnizori în cuantum de 734,28 lei. Analizând cele două anexe invocate de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut împrejurarea că în ceea ce privește datoriile către furnizori, acestea reprezintă sume care sunt prescrise și că existența acestei pretinse creanțe în cuantum de 734,28 lei nu poate fi luată în considerare pentru a dovedi starea de insolvență, ca urmare a faptului că dreptul la acțiune, astfel cum este reglementat de disp. art.3 din Decretul-Lege nr.167/1958, act normativ în vigoare la data nașterii raportului dintre debitoare și pretinșii furnizori, nu mai poate fi exercitat ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani. În ceea ce privește anexa nr.4 depusă la dosar de către practicianul în insolvență, judecătorul sindic apreciază că aceasta nu este opozabilă debitoarei și că fișa sintetică totală nu poate face dovada faptului că debitoarea datorează bugetului de stat o creanță pretinsă de către lichidator ca fiind în cuantum de 4.978 lei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada faptului că practicianul în insolvență, în cadrul atribuțiilor ce-i reveneau în cadrul procedurii de lichidare reglementată de dispozițiile L. societăților comerciale, a efectuat demersuri pentru a identifica potențialii creditori, nefiind dovedită nici împrejurarea că debitoarea nu deține bunuri ori că actele constitutive și documentele contabile ale acesteia nu pot fi identificate. Afirmarea de către lichidatorul judiciar a acestor aspecte nu a fost în nici un fel dovedită, nefiind întocmit în cadrul procedurii lichidării reglementată de L. nr.31/1990 un raport de activitate depus la registrul comerțului, care să dovedească împrejurarea că debitoarea este în stare de insolvență și că nu deține bunuri pentru acoperirea unui potențial pasiv. Cererea adresată de către lichidatorul judiciar P. F. - S. T. și I. L. prin care se solicita furnizarea de informații referitoare la debitoare, respectiv împrejurarea dacă aceasta deține sau nu bunuri impozabile, depusă la dosar la fila 9, nu face dovada lipsei bunurilor, cu atât mai mult cu cât un răspuns la această cerere nu a fost adresat lichidatorului, susținerile acestuia conform cărora i s-ar fi comunicat faptul că debitoarea nu are bunuri nefiind dovedite, fiind simple afirmații. Simple afirmații nedovedite sunt și cele referitoare la faptul că administratorul statutar al debitoarei, domnul Șuta I., a fost notificat ladomiciliul său și că acesta nu s-a prezentat la sediul lichidatorului și nu a fost posibil de găsit, ca de altfel și susținerile conform cărora actele constitutive și documentele contabile nu mai pot fi găsite. Împrejurarea că debitoarea a fost dizolvată anterior formulării cererii introductive este, într-adevăr, un motiv pentru deschiderea procedurii simplificate împotriva persoanei juridice, însă nu o condiție de admisibilitate a acestei cereri, astfel cum este reglementată de disp. art.1 alin.2 din L. nr.85/2006. Raportat la considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciaat că practicianul în insolvență nu a făcut dovada stării de insolvență a debitoarei și nici dovada faptului că se impune deschiderea procedurii insolvenței în vederea realizării scopului L. nr.85/2006, care îl constituie instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență. Drept urmare, cererea formulată de debitoare prin lichidatorul judiciar desemnat în condițiile prevăzute de L. nr.31/1990 se impune a fi respinsă ca nefondată, nefiind făcută dovada faptului că debitoarea se află în stare de încetare de plăți pentru a fi deschisă procedura falimentului în formă simplificată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs lichidatorul judiciar S. E. S.solicitând modificarea sentinței în temeiul disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. arătând că judecătorul sindic a apreciat în mod eronat că o creanță în cuantum de 4978 lei este nesemnificativă în raport cu cheltuielile ocazionate cu procedura prin raportare la prev. art.3 pct.12 însă în cazul de față cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de lichidator în numele societății debitoare astfel că nu devin incidente disp. art.3 din L. nr.85/2006. Recurenta apreciază ca fiind oportună deschiderea procedurii pentru a identifica eventualii creditori cu debite care nu apar menționate în bilanț. Analizând recursul declarat C.ea reține următoarele: Lichidatorul judiciar S. E. S. prin cererea înregistrată sub număr de mai sus, a solicitat admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate și intrarea în faliment împotriva debitoarei . Potrivit art.3 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…). C.ea observă că în speță recurenta nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe și exigibile a cărei neplată să justifice susținerea unei insolvențe prezumate sau iminente a debitoarei. După cum corect a reținut judecătorul sindic, lichidatorul debitoarei nu a depus înscrisuri care să confirme existența unor creanțe ce să îndeplinească cerințele art.379 C.pr.civ. astfel că în mod corect a respins cererea formulată. Contrar celor evidențiate de recurentă , judecătorul sindic a apreciat în mod corect că în ceea ce privește datoriile către furnizori, acestea reprezintă sume care sunt prescrise și că existența acestei pretinse creanțe în cuantum de 734,28 lei nu poate fi luată în considerare pentru a dovedi starea de insolvență, ca urmare a faptului că dreptul la acțiune, astfel cum este reglementat de disp. art.3 din Decretul-Lege nr.167/1958, act normativ în vigoare la data nașteriiraportului dintre debitoare și pretinșii furnizori, nu mai poate fi exercitat ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani. Recurenta a mai susținut caracterul cert al unor obligați fiscale însă contrar celor afirmate de acesta documentele depuse la dosar de către practicianul în insolvență respectiv fișa sintetică totală nu poate face dovada faptului că debitoarea datorează bugetului de stat 4.978 lei, întrucât dovada emiterii titlurilor de creanță nu a fost realizată . Mai mult, afirmarea unor creanțe ale debitoarei nu pot justifica starea de insolvență a debitoarei astfel cum este ea definită prin art.3 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006, ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Susținerile recurentei referitoare la identificarea ipoteticilor creditori ulterior deschiderii procedurii confirmă în fapt cele reținute de judecătorul sindic că la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii nu există înregistrate creanțe într-un cuantum care să justifice starea de insolvență care să determine deschiderea procedurii distinct valoarea prag indicată. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat de către recurentă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de lichidatorul SC E. S. împotriva sentinței civile nr.1261 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. P. A. M. C. M. S. GREFIER V. D. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. C. C.
| ← Decizia nr. 1480/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9239/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
