Decizia nr. 9740/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9740/2012
Ședința publică de la 23 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC M. SA PRIN LICHIDATOR J. P. I. I. împotriva sentinței civile nr. 3847 din (...) pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe curator M. E. - curator al SC M. SA, intimat SC M. H. S., având ca obiect acțiune în anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P.cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 16 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3847 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC M. SA invocată de pârâta SC M. H. S. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA - în faliment - prin lichidator judiciar P. I. I. în contradictoriu cu pârâta SC M. H. S. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei invocată de către pârâtă, se constată că este neîntemeiată în raport de disp.art. 79 din Legea nr. 85/2006, modificată și de împrejurarea că în speță, exercitarea debitoarei se află în procedura falimentului, aceasta putând fi reprezentată doar de lichidatorul judiciar, care poate formula acțiuni în anulare a actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna creditorilor. Pe fondul cauzei acțiunea este nefondată din următoarele considerente: Acțiunea reclamantei se întemeiază pe disp.art. 80 alin.1 lit.b) și c) din Legea 85/2006 modificată. Motivele invocate în susținerea acțiunii au constat în faptul că SC M. SA a vândut la data de (...), construcții în suprafață totală de 413 mp (atelier mecanic) și teren aferent în suprafață totală de 1289 mp (compus din mai multe parcele ) pentru suma de 38.000 euro, echivalent în lei a 137.408 lei către societatea pârâtă în contextul în care printr-un alt contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un alt cumpărător, societatea a vândut un grajd în suprafață construită de 430 mp și teren aferent în suprafață totală de 648 mp pentru suma de 47.500 euro, echivalent în lei a 171.822 lei. Reținând cele de mai sus, din coroborarea probelor administrate în cauză, judecătorul sindic a constatat că referitor la neseriozitatea prețului reclamanta nu a dovedit disproporția vădită dintre prestațiile părților din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), autentificat sub nr. 2385 de notarul public N. C. ci se bazează pe compararea prețului din contract cu alte înscrisuri: un contract de vânzare-cumpărare datat (...) în care prețul convenit de părți ar fi fost de 55.000 euro, deci cu 17.000 euro în plus față de prețul consemnat în contractul autentic de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat și contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1289/(...) intervenit între SC M. SA și SC T. T.&CAR S. cu prețul de 47.000 euro. Faptul că reclamanta a vândut un alt imobil cu un preț mai mare nu constituie o dovadă că, în cazul actului atacat, prețul a fost neserios. Supraedificatele vândute prin contractul luat drept comparație de către reclamantă au fost într-o stare incomparabil mai bună decât supraedificatele vândute pârâtei. P. vânzării a fost determinat de starea tehnică precară în care se găseau supraedificatele și de raportul cerere ofertă privind complexul imobiliar care a făcut obiectul vânzării. Cu declarația martorului P. S. R. și cu procesul verbal de constatare a stării construcțiilor cumpărate încheiat la data de (...) pârâta a dovedit faptul că supraedificatele cumpărate erau complet devastate iar cu adresa din (...) intitulată „raport de evaluare imobiliară ";Iaka"; S., pârâta a dovedit faptul că prețul achitat a fost un preț normal pentru un imobil în zonă. Sub un alt aspect, reclamanta nu a dovedit reaua-credință a pârâtei și conivența între părțile contractului în vederea sustragerii bunurilor de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice fel drepturile acesteia. Astfel, cum rezultă din procesul verbal al consiliului de administrație al debitoarei încheiat la data de (...) înstrăinarea s-a făcut anume pentru a diminua datoriile bănești ale societății. Pentru toate considerentele de drept și de fapt expuse, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC M. SA prin lichidator judiciar P. I. I. solicitând ca prin hotărârea ce se va da în cauză să se admită recursul, să se modifice sentința și să se dispună anularea contractului de vânzare- cumpărare și restabilirea situației anterioare, cu revenirea imobilelor înscrise în CF 14543 B. M. în patrimoniul vânzătoarei S. M. S.A. și rectificarea corespunzătoare a CF nr. 14.543 În motivare s-a arătat că: Pentru a demonstra că drepturile creditorilor au fost lezate este suficient a reține disproportia vădită de valoare dintre cele două imobile învecinate și valorificate în aceeiași perioadă. Raportat la acest aspect, solicită a observa faptul că și în declarația martorului P. S. el fost subliniat faptul că, în aceeași zonă aufost valorificate și alte spații. S-a menționat faptul că aceste spații erau într-o stare deplorabilă și au necesitat multe îmbunătățiri. Solicită a se reține faptul că prin actiunea formulată s-a reclamat prețul derizoriu, raportat la alte vânzări în aceeași zonă, astfel cum reiese și din declarația martorului mai sus menționat, unde se poate observa faptul că și societatea administrată de acesta împreună cu tatăl său a cumpărat, cam în aceeași perioadă în care s-a perfectat contractul de vânzare atacat, un spațiu de aproximativ 200 m.p. la prețul de aproximativ 30.000 Euro. Este facil de observat diferența de suprafață din Contractul de vânzare atacat, respectiv, 413 mp atelier mecanic și 1.289 mp teren la prețul de 38.000 Euro. Acceptarea, atât de către vânzătoare cât și de cumpărătoare, a prețului derizoriu pentru terenul tranzactionat, constituie dovada faptului că părțile implicate în tranzacție au avut intenția de a sustrage acest bun de la urmărirea de către creditorii societății, și pe cale de consecință. de a le leza drepturile și de a le aduce grave prejudicii. Revine și la ideea că prezumția de fraudă în dauna creditorilor este dovedită cu tranzactiile făcute de către debitoarea falită în aceeași perioadă, în aceeași zonă, când vinde o suprafață de teren mai mică, în speță, 430 mp construcții, în speță grajd și teren in suprafață de 684 m.p., cu prețul de 47.500 euro față de 38.000 euro pentru 413 mp atelier mecanic și 1.289 mp teren. Astfel, reclamantul nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicita textul art, 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea contractului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente. În speță, aceste fapte sunt dovedite, condițiile cumulative prevăzute de lege fiind îndeplinite, fapt pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod proc.civ., Legea 85/2006. Pârâta intimată S. „. H. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitatrespingerea recursului. A fost invocată și excepția tardivității recursului, care va fi însă respinsă de către Curte, în considerarea înscrisului atașat la fila 6 din recurs, care atestă depunerea acestuia, conform prev. art. 104 C.pr.civ., la data de (...), respectiv în termenul legal. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) din (...), SC M. SA în faliment reprezentată prin lichidator judiciar P. I. I. B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M. H. S., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2385/0(...) de B. N. C. încheiat între SC M. SA, în calitate de vânzătoare și SC M. H. S., în calitate de cumpărătoare, restabilirea situației anterioare, cu revenirea imobilelor înscrise în CF 14543 B. M. în patrimoniul vânzătoarei SC M. SA și rectificarea corespunzătoare a CF nr. 14543 B. M. În motivarea acțiunii s-a relevat că împotriva debitoarei SC M. SA s-a dispus deschiderea procedurii prev.de Legea nr. 85/2006 prin sentința civilă nr. 71 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) a T.ui Maramureș, iar prin sentința civilă nr. 947 din (...) a aceleiași instanțe s-a dispus începerea procedurii de faliment și a fost numit în calitate de lichidator judiciar P. I. I. B. M. Analizând actele și documentele societății falite s-a constatat că SC M. SA a vândut, în data de 0(...), construcții în suprafață de 413 mp (atelier mecanic) și teren aferent în suprafață totală de 1.289 mp (compus din mai multe parcele) pentru suma de 38.000 euro echivalent în lei a 137.408 lei, preț neserios în contextul în care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1289/(...) BNP Vladimir Mircea Bal (la nici două luni diferență) SC M. SA vindecumpărătoarei SC T. TEC&CAR S. un grajd în suprafață construită de 430 mp și teren aferent în suprafață totală de numai 684 mp (compus din două parcele) pentru suma de 47.500 euro echivalent în lei a 171.822 lei. Mai mult, contractul de vânzare-cumpărare a cărei anulare s-a solicitat a avut la bază antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de (...) între aceleași părți și privind aceleași imobile, prin care se stipulează prețul imobilelor tranzacționate la suma de 55.000 euro, diferența de 17.000 euro nemairegăsindu-se în contractul de vânzare-cumpărare a cărei anulare s-a cerut. Comparând imobilele vândute de SC M. SA către cele două cumpărătoare și prețurile obținute din vânzare, precum și diferența de preț de 17.000 euro între prețul stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare și prețul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare s-a constatat că prețul plătit de cumpărătoarea SC M. H. S. pentru imobilele cumpărate este de circa 2 ori mai mic decât prețul real al pieții, fiind în acest context derizoriu. Concluzionând, prestația vânzătoarei SC M. SA (în contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a cerut) depășește vădit pe cea primită de la cumpărătoarea SC M. H. S. S-a considerat că prețul disproporționat de mic acceptat atât de vânzătoare cât și de cumpărătoare pentru imobilul tranzacționat constituie dovada faptului că părțile implicate în tranzacție au avut intenția de a sustrage acest bun de la urmărirea de către creditori, și pe cale de consecință, de a le leza drepturile. În drept s-au invocat prev.art. 79 și art. 80 alin.(1) lit.b) și c) din Legea nr. 85/2006. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, apreciindu-se că nu este relevantă raportarea prețului obținut la cel încasat pentru imobile învecinate, fiind dovedită starea avansată de degradare a celui ce face obiectul contractului în litigiu și nefiind dovedită conivența frauduloasă între părțile contractante. Lichidatorul judiciar critică aceste statuări, apreciind că există o disproporția vădită de valoare dintre prestații care atestă, implicit, intenția părților de a sustrage acest bun de la urmărirea de către creditori. Fiind astfel sesizată, Curtea constată că lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 80 literele b și c din Legea 85/2006, susținând că atât societatea vânzatoare, cât si cea cumpărătoare au încheiat contractul in dauna drepturilor creditorilor. Conform art. 80 al. 1 lit. b si c din Legea 85/2006: ,,Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor părților implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile";. În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene. Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit. c din lege, respectiv a promovării acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Textul normativ la care s-a făcut referire conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat de temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fi provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general. Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale. Art. 80 din lege nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea și pentru obținerea unui profit pentru debitor sau altă persoană. Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor, actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei. În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia revenindu-i sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice. Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să probeze cumulativ încheierea contractului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care excedează activităților curente. Numai prin elemente conexe, care se regăsesc în condițiile cumulative mai sus prezentate și enumerate de art. 80 se poate demonstra intenția de fraudare a debitorului. D. în cadrul unor relații comerciale care excedează cadrului insolvenței astfel de tranzacții sunt perfect legale, din momentul în care se deschide procedura insolvenței, orice transferuri trebuie supuse unei verificări riguroase, fiind imposibil de dovedit intenția frauduloasă în lipsa unor prezumții. Aplicând aceste considerații teoretice în prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce privește condiția referitoare la momentul încheierii actului, nu s-a contestat faptul că cel în litigiu a fost încheiat în intervalul instituit de legiuitor. Aceasta nu înseamnă însă că ar fi îndeplinită și cea de-a doua cerință, referitoare la semnarea lui în condiții suspecte, care excedează activităților curente, din moment ce a fost dovedită prin probațiunea administrată realitatea apărărilor conform cărora în acest caz nu poate fi validată o prezumție de fraudă, câtă vreme vânzarea imobilelor a survenit în condițiile în care debitoarea a luat decizia lichidării parțiale a activelor deținute, pentru acoperirea debitelor scadente, astfel cum rezultă din procesul verbal al Consiliului de administrație al debitoarei încheiat la data de (...), iar obiectul înstrăinării îl constituie un bun în stare de neîntrebuințare, de care debitoarea se putea dispensa, fără a externaliza fraudulos sau prin mijloace ruinătoare activele de care dispune. Ca atare, referitor la neseriozitatea prețului, vor fi validate susținerile legatede faptul că recurentul nu a dovedit disproporția vădită dintre prestațiile părților din contractul de vânzare cumpărare, bazându-se pe compararea prețului din contract, în special, cu contractul autentic de vânzare cumpărare nr.1289/(...)intervenit între reclamantă și S. T. T. & Car S., intervenit cu privire la un imobil cu o suprafață mai mică decât cea în litigiu, pentru prețul de 47.500 euro. Or, intimata relevă corect că faptul că reclamanta a vândut un alt imobil cu un preț mai mare nu este o dovadă prin ea însăși a împrejurării că, în cazul actului atacat, prețul a fost neserios. Supraedificatele vândute prin contractul oferit drept comparație de către reclamantă au fost într-o stare incomparabil mai bună decât supraedificatele vândute pârâtei. P. stabilit de părți nu poate fi considerat nici derizoriu și nici neserios dacă, acesta reprezintă, în accepțiunea vânzătoarei, o cauză suficientă pentru a contracta. Ca atare, sunt reale apărările conform cărora prețul vânzării a fost determinat de starea tehnică proastă în care se găseau supraedificatele și de raportul cerere ofertă privind complexul imobiliar care a făcut obiectul vânzării, aspecte dovedite cu declarația martorului P. S. R. și cu procesul verbal de constatare a stării construcțiilor cumpărate, încheiat la data de (...). Din conținutul acestora rezultă că supraedificatele cumpărate erau complet devastate și că în condiții tehnice similare, reclamanta a vândut societății al cărei administrator este martorul, supraedificate și o porțiune de teren cu o sumă de aproximativ 30.000 euro. De asemenea, conform adresei din data de (...) intitulate raport de evaluare- comparare, emanând de la A. imobiliară Iaka S., rezultă că prețul achitat a fost unul normal pentru un imobil situat în acea zonă. T., s-a depus de către pârâtă contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1629/(...) intervenit între reclamantă și S. F. H. S., prin care s-a vândut suprafața de 1361 m.p.teren + garaj și atelier mecanic, cu suma de 44.000 euro. Acest înscris a fost considerat relevant deoarece este din aceeași epocă cu contractul atacat, iar prețul este comparabil cu cel achitat de pârâtă, atestându- se astfel că acesta nu reprezintă o operațiune singulară, prin care să fi fost lezate drepturile creditorilor si să se fi obținut astfel un folos material pentru intimată. Potrivit art.1303 C.civ. prețul trebuie să fie serios, el fiind serios dacă nu este disproporționat de mic în raport de bunul vândut, astfel încât acesta să nu poată constitui cauza vânzării. Chiar dacă s-ar accepta că prețul stabilit de părți ar fi inferior valorii de piață a unui astfel de bun, raportat la condițiile specifice de încheiere a contractului, constând în decizia de lichidare a activelor, pentru obținerea de lichidități necesare plății datoriilor, văzând și starea bunurilor de la momentul vânzării, nu se poate susține cu temei că suntem în prezența unei disproporții vădite de valoare. Ca atare, în cauză nu sunt incidente prev. art. 80 alin. 1 lit. b din lege, prețul încasat fiind expresia condițiilor obiective mai sus prezentate, iar disproporția de valoare, chiar dacă există, nefiind vădită și fiind, într-o mare măsură, justificată. Starea avansată de degradare a construcțiilor vândute nu este atestată numai de procesul-verbal din (...), ci și de atitudinea ulterioară a intimatei, care le-a adus modificări substanțiale. Astfel, a fost demolat atelierul electric, de sudură, bobinaj, mecanic, magazie și în loc s-a construit o hală de reparații. T., s-au consolidat, recompartimentat și mansardat atelierul metrologic, tâmplăria, atelierul și vestiarul, care s-au transformat în atelier de reparații, iar la mansardă s-au amenajat birouri și o magazie. Ca atare, acțiunea in anulare nu poate fi primită, pentru ca actul de vânzare-cumpărare nu disimulează o fraudă față de creditori. Prin urmare, nu este necesară restabilirea echilibrului șanselor creditorilor înscriși la masa credală, pentru ca actul nu a fost făcut cu intenția de a frauda si nici îndetrimentul creditorilor actuali ai falitei, ale căror creanțe au fost acceptate în tabelul definitiv consolidat. Cerințele impuse de textul art. 80 din lege trebuie urmărite cu rigoare, o altă modalitate de aplicare a lui fiind de natură să pună în pericol securitatea circuitului civil, aducând atingere dreptului de proprietate al terțului, dobândit în condiții de legalitate. Achiesând și susținerilor conform cărora, în cazul prevăzut de art. 80 al. 1 lit. c din Legea 85/2006, trebuie probată și complicitatea terțului contractant la fraudă, ca o condiție pentru admiterea acțiunii, Curtea va valida sentința dată de către judecătorul sindic, nefiind făcută dovada contrarie apărărilor conform cărora pârâta a fost de bună credință, fără nici un fel de implicare în activitatea financiar contabilă a vânzătoarei. Astfel, complicitatea terțului la fraudă presupune intenția acestuia de a prejudicia creditorii în înțelegere cu debitoarea iar conivența frauduloasă trebuie dovedită, nemaifiind prezumată. Or, în speță, lichidatorul nu a făcut dovada intenției debitoarei și pârâtei de a sustrage bunurile înstrăinate de la urmărirea de către creditori, în condițiile în care, societatea, în perioada în care încă își desfășura activitatea, a încercat să-și achite datoriile acumulate, prin vânzarea unor active, în mod corect fiind relevată incidența tezei finale a prev. art. 85 alin. 3 din lege. Așa fiind, în baza prev. art. 312 C.pr.civ., art. 8 din Legea nr. 85/2006, recursul declarat va fi respins, iar conform prev. art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC M. H. S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de SC M. SA prin lichidator judiciar P. I. I. împotriva sentinței civile nr. 3847 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatei SC M. H. S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. P.nunțată în ședința publică din (...).{ F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M. B. Judecător, G.-A. N. G., A. B. } Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: N. B.
| ← Decizia nr. 1254/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9744/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
