Decizia civilă nr. 10002/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10002/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul E. K. Z. împotriva sentinței civile nr. 4479 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC D. SS PRIN LICHIDATOR J. CII B. L. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. P. Alexandru I. în reprezentarea intereselor recurentului cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentului care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. În susținere se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a antama fondul cauzei, fără a se face o mențiune cu privire la proba cu interogatoriul. Rapoartele sunt anterioare datei de depunere a actelor solicitate. În conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 din C.pr. civilă instanța avea obligația administrării probațiunii. Nu au fost produse probe în ceea ce privește legătura între antrenare răspunderii și starea de insolvență a recurentului. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 4479 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș a fost admisă acțiunea formulată de către C.
I. de I. B. L.,
lichidator al debitoarei SC D. SS
în contradictoriu cu pârâtul E. K. Z.,
și, în consecință:
A fost obligat pârâtul E. K. Z., să suporte cu averea personală parte din pasivul societății, până la concurența sumei de 16.539 lei.
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, lichidatorul C. I. de I. B. L. , desemnat în dosarul de faliment al debitoarei SC D. SS , a chemat în judecată pârâtul E. K.
Z.
solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului societății debitoare.
Pârâtul, deși a fost notificat în acest sens, nu a furnizat documentele și informațiile cerute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, societatea debitoare nu are depuse la organele fiscale documentele contabile, ceea ce creează prezumția prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.
85/2006.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probelor de la dosar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5057/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a deschis procedura simplificată și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC D. SS , numindu-se lichidator judiciar în persoana reclamantă C. I. de I. B. L. .
Prin aceeași sentință, instanța a dispus ca debitoarea să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru ca lichidatorul judiciar să poată întocmi un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Debitoarea a fost notificată de către lichidatorul judiciar la sediul societății specificat în istoricul de la ORC pe de lângă Tribunalul Maramureș, însă reprezentanta acesteia nu a înțeles să furnizeze documentele solicitate.
Din perspectiva celor de mai sus, instanța a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, existând prezumția legală, neinfirmată de către pârâtă, că neprezentarea documentelor cerute de art. 28 din lege se datorează ținerii unor contabilități fictive ori neținerii contabilității în conformitate cu legea, sau pentru că au făcut să dispară unele documente contabile.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva sentinței a formulat recurs E. K. Z.
, solicitând admiterea recursului si in principal, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar in subsidiar, modificarea hotărârii in sensul respingerii acțiunii formulata de reclamant cu consecința obligării
acestuia la plata cheltuielilor de judecata in recurs, in cuantumul ce-l va preciza odată cu dezbaterea in fond a cauzei.
În motivarea recursului arată că în ceea ce privește solicitarea privind casarea hotărârii, arată că prima instanța, nu a intrat in cercetarea fondului cauzei fiind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) Cod proc. civ.
In concret, prin cererea reclamantului s-a solicitat atragerea răspunderii recurentului in calitate de administrator al S.C. "DS " S.R.L., invocând in acest sens dispozițiile art. 138 lit "d"din Legea 85/2006 respectiv faptul ca ar fi "ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".In cauza au fost acordate 3 termene de judecata care s-au desfășurat astfel:
Conform încheierii data in ședința publica din_ s-a dispus amânarea cauzei raportat la cererea de angajare a unui apărător formulata de recurent si depusa prin serviciul registratura.
Totodată instanța a pus in discuția pârtilor necesitatea administrării probei cu interogatoriul recurentului, ce a fost si admisa, fiind astfel citat sub sancțiunea prevederilor art 225 Cod proc. civ., cu mențiunea "personal la interogatoriu" conform înscrisului aflat la fila 15 din dosarul instanței.
Potrivit incheierii data in ședința publica din data de_ s-a dispus amânarea cauzei raportat la solicitarea reprezentantului reclamantului de a verifica actele predate de către recurent intre cele doua termene de judecata, privind situația financiara si contabila a societății falite.
Asa cum reiese din aceeași incheiere de ședința, precum si din dovada de indeplinire a procedurii de citare (fila 18 din dosarul de fond), instanța a omis citarea in continuare a subsemnatului cu mențiunea "personal la interogatoriu".
In fine, asa cum reiese din încheierea data in ședința publica din _
, instanța a soluționat cauza în fond, nefacandu-se insa nicio mențiune cu privire la proba cu interogatoriul dispusa din oficiu, nu s-a depus vreo lista de intrebari formulate in acest sens si nici nu ș-au solicitat lămuriri cu privire la actele depuse de către recurent direct lichidatorului.
Or, asa cum reiese din procesul verbal întocmit la_ de către reclamant, recurentul a depus sub semnătura actele solicitate de către lichidator in vederea soluționării cauzei înregistrate in dosarul de fond nr._ privind falimentul S.C. "DS " S.R.L.
Astfel, arată că instanța nu a analizat pe fond cauza, intrucat desi a avut inițiativa procedurala de a pune in discuția pârtilor legal citate, necesitatea administrării probei cu interogatoriul, aceasta proba nu a fost administrata si nici nu a fost formulata in acest sens o lista de intrebari, demers fata de care instanța ar fi fost eventual îndrituita a face aplicarea prevederilor art. 225 Cod. proc. civ. Ca nu s-a intamplat astfel, reiese din chiar considerentele hotărârii atacate, unde instanța nu face vorbire de vreo sancțiune fata de prevederile art. 225 Cod proc. civ.
Pe de alta parte, instanța a amânat cauza la al doilea termen de judecata fara a mai dispune citarea cu mențiunea "personal la interogatoriu", sens in care sancțiunea prevăzuta de art. 225 Cod proc. civ., nu putea opera fata de motivul amânării de Ia al doilea termen de judecata si obligațiile procedurale pe care le avea instanța.
Demersul recurentului nu a mai fost continuat, intrucat, in urma consultării unui avocat a fost îndrumat sa depună direct lichidatorului actele solicitate de către acesta, fapt realizat, asa cum a arătat, la data de_ si anterior la_ .
De altfel cauza a suferit amânare la al doilea termen de judecata tocmai raportat la împrejurarea invederata de reprezentantul reclamantului, de a studia actele depuse de subsemnatul intre termene.
In mod paradoxal, la ultimul termen de judecata instanța a considerat lămurită cauza, desi pe de o parte nu se administrase nicio proba in susținerea acțiunii reclamantului (exceptând un istoric ai societății falite), iar pe de alta parte nu s-au solicitat lămuriri cu privire la actele depuse de către recurent si de care reclamantul a făcut vorbire in ședința publica din_ . Situația a fost generata probabil de faptul ca la ultimul termen de judecata s-a prezentat un alt reprezentant legal al reclamantului, iar instanța a omis a mai cerceta încheierile anterioare de ședința.
Drept urmare, hotărârea atacata este vădit nelegala, atât timp cat nu s-a cercetat prin probe concludente si utile a fondului cererii reclamantului respectiv a temeiniciei solicitării acestuia.
Asa cum se poate observa din procesul verbal intocmit la_ . recurentul a depus lichidatorului acte contabile, declarații fiscale, jurnale, state de plata, registrul unic de control si alte acte aferente perioadei fiscale 2007 - 2009. Toate actele depuse se încadrează întocmai celor prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006. F. a de acest demers, lichidatorul era dator sa întocmească un raport in conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) lit "a" din Legea 85/2006, obligație neindeplinita insa de către acesta.
Nu in ultimul rand prima instanța avea obligația potrivit art. 129 alin.
(5) Cod proc. civ., de a pune in discuția pârtilor necesitatea administrării si a altor probe ce puteau duce la dezlegarea in mod legal a pricinii, respectiv, probe testimoniale prin audierea contabilului societății sau intocmirea unei adrese către recurent pentru a depune actele de care a făcut vorbire tocmai reclamantul in ședința publica din_ si bineînțeles a interogatoriului.
Drept urmare, soluționarea cauzei s-a făcut in lipsa de orice proba concludenta si utila, mai mult, incalcandu-se formele de procedura privind soluționarea cauzei, sens in care hotărârea atacata este vădit nelegala, impunandu-se astfel casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In ceea ce privește modificarea hotărârii, arată că prima instanța a făcut o greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit "d" din Legea 85/2006, intrucat niciunul din motivele prevăzute de norma incriminatoare nu sunt incidente in cauza.
Actele solicitate de către lichidator au fost depuse conform proceselor verbale din_ si respectiv_, motiv pentru care acțiunea reclamantului este neîntemeiata.
Atragerea răspunderii administratorului nu putea opera astfel in lipsa unui temei legal in acest sens. Or, atat timp cat au fost depuse actele prevăzute de art 28 din Legea 85/2006, nu se poate retine in sarcina rcurentului vreunul din temeiurile prevăzute de art 138 alin. [1) lit "d" din același act normativ.
Pe de alta parte, activitatea S.C. "DS " S.R.L. a fost suspendata pe o perioada de 3 ani de zile începând cu luna septembrie 2009.
Astfel fata de netemeinicia acțiunii reclamantului, aceasta se impune a fi respinsa insa, raportat la motivele de casare ce impun trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea administrării de noi probe, considera ca aceasta soluție se impune a fi imbratisata de instanța de control judiciar.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispoziției legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
In speță, în calitatea lui de administrator, paratul si-a îndeplinit obligația prevăzuta de Legea nr.85/2006, in sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art.35 din lege.
În acest sens sunt procesul verbal încheiat la data de_ (fila 6) și_ (f.8), întocmit ca urmare a predării documentelor de către pârât lichidatorului.
Pârâtul și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și predarea actelor contabile în conformitate cu legislația în vigoare, nefiind culpabil de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 312 (1), curtea va admite recursul declarat de E. K. Z. împotriva sentinței civile nr. 4475 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod proc.civ., va obliga debitoarea SC D. SS PRIN LICHIDATOR J. CII B. L. la plata sumei de 2060 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de E. K. Z. împotriva sentinței civile nr. 4475 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea SC D. SS la plata sumei de 2060 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
DP C. | I. | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 3 ex/_
Jud.primă instanță: V. F.
| ← Sentința civilă nr. 2942/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 128/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
