Decizia civilă nr. 128/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 128/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I. Judecător M. D. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta B. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2095 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC U. C. S. PRIN LICHIDATOR
J. C. C. - C. I. DE I., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006. Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 2RI se face prin participarea d-nei judecător M. D., aflată pe programarea de permanență din data de_, ca urmare a împrejurării că d-na judecător P. D. se află în concediu.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurenta personal.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La solicitarea instanței recurenta arată că nu a predat actele contabile deoarece nu le avea în integralitate, de abia după termenul de la instanța de fond a intrat în posesia acestora. Mai arată că a formulat recurs pentru a-i putea preda actele lichidatorului cu care a încercat să ia legătura dar nu i-a răspuns la telefon.
Tot la solicitarea instanței arată că a fost notificată de lichidator pentru a preda actele contabile. Solicită amânarea judecării cauzei pentru a-i fi comunicate lichidatorului actele. C. ea, după deliberare respinge cererea de amânare reținând în motivare că încă din anul 2011 față de debitoare a fost deschisă procedura insolvenței, sentința recurată a fost pronunțată de către instanța de fond în luna mai 2012, recurenta fiind notificată în vederea predării actelor contabile în nenumărate rânduri. Astfel că, recurenta avea timp mai mult decât suficient pentru a preda actele contabile, cauzele având acest obiect trebuind a fi soluționate de urgență și cu precădere. Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului, relevând instanței că nu se consideră vinovată pentru nepredarea actelor și neîntocmirea corectă a actelor.
C. ea reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.095 din 03 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea de chemare în judecată completată, formulată de reclamantul C. UL I. DE I. C. C., având ca obiect
antrenarea răspunderii pârâtei B. A. L., iar pârâta a fost obligată la suportarea pasivului debitoarei SC U. C. S. în cuantum 15.928 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Judecătorul sindic a apreciat că faptele pârâtei se încadrează în prev. art. 138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu și nu au condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitoarea figurează cu stocuri, in valoare de 53.192 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar (f.33), iar lipsa lor nu a putut fi justificată de către pârâtă. De altfel, prin răspunsul la întrebarea nr.7 din interogatoriu, aceasta a precizat că debitoarea nu mai are bunuri, precum și faptul că nu a mai întocmit situațiile financiare aferente anilor 2008-2010 (f.26). Astfel, față de situația relevată, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat active, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în interes personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr.
85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în
conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu a mai ținut contabilitatea din anul 2007, așa cum a recunoscut la interogatoriu (răspuns întrebarea nr.10). Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității.
În acest context, judecătorul sindic a considerat că pârâtei îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea lor, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile acestora reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c din Legea nr. 31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Astfel, judecătorul sindic a reținut în sarcina pârâtei și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtei sunt în strânsă legătură întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei ulterior anului 2007, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic detunată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată. Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la suportarea pasivului debitoarei SC U. C.
S. în cuantum de 15.928 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta B. A. L. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de intimatul C.I.I.C. C., având ca obiect antrenarea răspunderii sale patrimoniale privind pasivul debitoarei S.C. U. C. S.R.L, aflată în procedura simplificată a insolvenței și fixarea unei date la care să poată preda actele contabile ale societății din perioada 1998 - 2007 lichidatorului judiciar.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că pentru perioada 1993 - 2007, perioadă în care a funcționat societatea, toate situațiile financiar-contabile au fost întocmite și depuse la timp, conform Legii contabilității nr. 82/1991.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că în ceea ce o privește nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d și a din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Instanța de recurs reține că soluția pronunțată de către judecătorul sindic este pe deplin legală și temeinică, conformă cu starea de fapt. Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor
condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Contrar celor susținute de către recurentă instanța reține că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, în mod pe deplin întemeiat judecătorul sindic a reținut că pârâta B. A. L. a deținut funcția de administrator la debitoarea S.C. U. C. S.R.L. Lichidatorul judiciar a susținut că din faptul nepredării documentelor contabile de către administratorul statutar B. A.
L. se prezumă că aceștia nu au condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce a determinat starea de insolvență a debitoarei și prejudicierea creditorilor. Nu pot fi reținute argumentele recurentei potrivit cărora nu a avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru a preda actele contabile. Dimpotrivă, procedura de insolvență a debitoarei s-a derulat pe un interval de doi ani iar pârâta recurentă a fost notificată pentru predarea actelor contabile, iar cererea de angajare a răspunderii a fost înregistrată la data de_ (f. 2 dosar de fond), pârâta recurentă fiind citată pentru soluționarea cererii. Acordarea de către instanța de recurs a unui nou termen pentru predarea actelor contabile nu ar avea nici o justificare în aceste condiții.
Dacă actele contabile ar fi existat, nu exista nici un motiv justificativ pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile întrunește și elementele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementată de art. 147 din Legea 85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statutar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumarea limitativă de la art. 138 din Legea 85/2006.
În evidențele Registrului Comerțului care fac deplină dovadă față de terți recurenta deține calitatea de administrator. Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului
Răspunderea patrimonială a administratorului statutar al debitoarei poate fi antrenată în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 dacă acesta a comis una din faptele enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, faptă care să fi condus debitoarea în stare de insolvență și să prejudicieze creditorii acesteia. Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza dedusă judecății, judecătorul sindic a constatat că aceste cerințe sunt îndeplinite în mod cumulativ în privința pârâtei recurente B. A. L. . Astfel, cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea în care se află aceștia de a-și încasa creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. În cauza de față prejudiciul adus creditorilor este de 15.928 lei, fiind reflectat în tabelul definitiv al creanțelor.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii,
nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta B. A. L. împotriva sentinței civile nr. 2.095 din 03 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. I. C. I. M. D.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N. Koșa.
| ← Decizia civilă nr. 10002/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2987/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
