Decizia civilă nr. 10186/2013. Alte cereri. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 10186/2013
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C.
G.: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul B. G., împotriva sentinței civile nr. 1385 pronunțate la data de_, în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimații SC N. C. S.
, SC L. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. CII B. L., având ca obiect
contestație la tabel preliminar.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei
judiciare de timbru de 60 de lei și timbru judiciar de 0,15 lei, solicitând totodată judecarea cauzei și in lipsa părților.
La data de_, în cursul ședinței de judecată, s-a transmis la dosar, prin fax, întâmpinare din partea intimatei SC L. C. S., prin lichidator, prin care a solicitat respingerea recursului declarat in cauză.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de lipsa părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1385 din 5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a1, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea SC N. C. S., prin administrator special Săsăran V. M., în contradictoriu cu intimatul C. DE I. B. L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC L. C. S. .
S-a înscris în tot în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei SC L. C.
S. creanța chirografară a contestatoarei SC N. C. S. în cuantum de 432.280 lei.
A fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de contestatorul B.
G. .
A fost respinsă contestația la tabelul de creanțe formulată de contestatorul
G., în contradictoriu cu intimatul C. DE I. B. L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC L. C. S. .
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Cu privire la contestația SC N. C. S.
Conform contractului de prestări servicii din_ încheiat între SC N.
S. și debitoarea SC L. C. S., s-a convenit executarea tâmplăriei termopan din lemn stratificat de molid pentru ansamblul rezidențial de pe str. V. iei nr. 75 pentru suma de 100.000 euro (f. 6 dosar nr._ /a1) în condițiile și termenele prevăzute la art. 3.
În contract s-a mai stipulat că, pentru întârzierea lucrărilor, indiferent de motive, SC L. C. S. datorează penalități și dobânzi de 0,28% pe zi de întârziere față de termenele stabilite.
În contract s-a stipulat un termen final de montare a tuturor ușilor interioare până la data de_ .
În procesul - verbal de recepție parțială nr. 1 din_ s-a menționat că lucrările de tâmplărie au fost executate în proporție de 49,7% (f. 10 dosar _
/a1).
Debitoarea SC L. C. S. a emis facturile fiscale nr. 20/_, nr. 38 din_ și nr. 39 A din_ (f. 7-9 dosar nr._ /a1) în valoare totală de 407.241,8 lei.
Creditoarea SC N. C. S. a achitat debitoarei prețul total stipulat în contract ─ echivalent în lei a 100.000 de euro ─, așa cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosarul de insolvență, în sumă totală de 429.702 lei (f.216-222 dosar nr._ vol. II).
Executarea parțială a lucrărilor de către debitoare rezultă din procesul- verbal de recepție parțială nr.1 din_ (s-a constatat că lucrările de tâmplărie sunt executate în proporție de 49,7 %) confirmat de fostul diriginte de șantier ─ martorul Ciceo Teodor (f. 76 dosar_ /a1) ─ care se coroborează cu declarațiile martorilor A. Constantin I. (din depoziție rezultă că debitoarea nu și-a executat toate obligațiile în sensul că au rămas de montat ușile de la 38 de apartamente și ușile de la intrările din față și din spate a blocului său(f.97 dosar nr._ /a1) și Știru V. ─ reprezentantul antreprenorului general Marco & Condor S. ─ (din declarația căruia rezultă că SC L. C. S. era în întârziere cu predarea tâmplăriei, creditoarea SC N. C. S. fiind nevoită să apeleze pentru montarea restului de tâmplărie la o firmă din localitatea Tăuții Măgherăuș
- f.116 dosar_ /a1-).
Apărările făcute prin întâmpinare de către administratorul judiciar C. DE I. B. L. nu pot fi primite:
Contrar susținerii administratorului judiciar, contractul a fost semnat de către reprezentantul creditoarei; chiar dacă semnătura este mai puțin lizibilă, fiind aplicată pe ștampilă, totuși există o semnătură olografă (f.6 verso dosar nr._ /a1).
Obiectul contractului constă în rezultatul acestuia, ceea ce înseamnă operațiunea juridică prin care părțile dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice de obligații.
În schimb, obiectul obligației privită ca raport juridic desemnează prestația sau conduita pe care o poate pretinde creditorul și pe care debitorul este ținut să o îndeplinească.
Prin urmare, practic administratorul judiciar invocă faptul că obiectul obligației nu este determinat.
Însă, conform art. 964 cod civil de la 1865 - aplicabil speței -" obligația trebuie să aibă ca obiect un lucru determinat, cel puțin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necertă de este posibilă determinarea sa";.
Or, la art. 2 din contract s-a precizat clar în ce constă obiectul contractului, adică în executarea tâmplăriei termopan din lemn stratificat de molid pentru ansamblu rezidențial de pe strada V. iei, nr. 75 din B. M., respectiv montarea tuturor geamurilor și ușilor de intrare și montarea tuturor ușilor interioare.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție parțială, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu interogatoriul administratorului special al debitoarei (fostul administrator special
- f.103 dosar nr._ /a1), ansamblul rezidențial era format din două blocuri (unul vechi reamenajat cu 27 de apartamente și unul nou de 40 de apartamente).
Având în vedere că trebuiau montate toate geamurile și ușile de la intrare și toate ușile interioare, prestația debitoarei era determinabilă (fiind evident posibilă determinarea sa).
Așa fiind, apărarea intimatului este neîntemeiată câtă vreme se putea determina dacă debitoarea și-a executat obligația prin raportare la numărul total de geamuri și uși ce trebuiau montate la ansamblul rezidențial compus în total dintr-un număr de 67 de apartamente.
Rezultă că era posibilă determinarea proporției și măsurii executării prestației de către debitoare, împrejurare ce a fost constatată prin procesul-verbal de recepție parțială.
Pe de altă parte, faptul că nu s-a indicat valoarea TVA-ului aferent prețului de 100.000 euro nu afectează valabilitatea sa.
În plus, prin raportare la art. 1484 Cod civil de la 1865 este posibilă stabilirea unui preț forfetar.
Întrucât lucrarea a fost contractată pe un preț forfetar, global, debitoarea în calitate de antreprenor, în schimbul unei sume de bani dinainte determinată, era obligată să execute și să predea lucrarea în condițiile prevăzute în contract afară numai dacă dovedea acordul scris al clientului (beneficiarului) pentru modificările de plan și acordul lui expres pentru majorarea prețului.
Administratorul special al debitoarei a precizat în cadrul interogatoriului că a avut loc o majorare a prețului (f.103 prezentul dosar) fără însă să dovedească în vreun fel acordul expres al beneficiarului.
Părțile au inserat în contract un pact comisoriu de gradul III în favoarea beneficiarului lucrării potrivit căruia se poate rezilia contractul de plin drept cu daune interese printr-o simplă notificare dacă constată că cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligațiile (de precizat că este suficientă constatarea în considerente a
incidenței pactului comisoriu de gradul III, fără să fie necesară statuarea expresă în dispozitiv).
Punerea în întârziere a debitoarei de către creditoare rezultă din acțiunile judiciare introduse în fața instanțelor de judecată(dosar_, respectiv _
, f.223-224, dosar_ vol.II).
Prin urmare, intimatul C. DE I. B. L. se află în eroare când pretinde că pentru sumele solicitate de către creditoare nu au fost emise facturi fiscale, dreptul acesteia la despăgubiri născându-se din pactul comisoriu prevăzut în contract, care în mod corect a fost invocat de creditoare.
În fine, în mod corect creditoarea a calculat penalitățile de întârziere prin raportare la Legea nr. 469/2002 (aplicabilă contractului încheiat în anul 2008, chiar dacă este în prezent abrogată ─ tempus regit actum ─), câtă vreme nu s-a
inserat în contract o clauză potrivit căreia penalitățile de întârziere pot depăși capitalul.
Rezultă că excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes a creditoarei invocate de intimatul C. DE I. B. L. prin întâmpinare sunt vădit nefondate, raportul juridic comercial dintre SC N. C. S. și SC L.
C. S. fiind pe deplin conturat.
În raport de toate aceste considerente, judecătorul sindic va admite contestația și va înscrie în tot în tabelul definitiv al debitoarei creanța chirografară în cuantum de 432.280 lei.
II. Cu privire la contestația formulată de creditorul B. G.
Prin încheierea civilă nr. 2093 din_ pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul T. ui Maramureș în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC RODATERA S., fiind numit administrator judiciar C. Individual de I. B. L. (f. 35 - 36 dosar de insolvență vol. I).
Prin sentința de mai sus s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanțelor la data de_ .
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei a fost publicată în B.P.I. nr. 5.660 din data de_ (f. 43 dosar nr._ /a1).
Tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I. nr. 7.527 la data de_ (f. 14
- 16 dosar_ /a2).
Cererea creditorului de înscriere a creanței a fost depusă la dosar la data de_ (f. 1 dosar nr._ /a4).
Conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea părților precum și comunicarea oricărui alt act de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "Prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați în actele contabile, predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 art. 7 din Legea nr. 85/2006, procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență. În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență astfel încât, se constatată că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate.
Nu are relevanță juridică că cel care a formulat contestația nu a fost notificat potrivit dispozițiile 61 din Legea nr. 85/2006; astfel, de vreme ce nu s-a putut identifica creditorul în documentele societății este evident că nu putea fi citat sau notificat. Acesta, de vreme ce a contractat cu o societate comercială avea
obligația de a-și urmări creanțele cu atât mai mult cu cât contractul a fost încheiat în anul 2010 (f.4-5 dosar nr._ /a4 ).
Cu alte cuvinte, această prezumție împotriva creditorilor care nu au putut fi identificați nu este arbitrară ci se bazează și pe culpa creditorilor nediligenți care au rămas în pasivitate.
În condițiile în care, în cazul concret dedus judecății, reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile și nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvență în vederea depunerii declarațiilor de creanță, în conformitate cu textul legal anterior enunțat.
În această situație, repunerea în termenul de declarare a creanțelor pentru înlăturarea sancțiunii decăderii poate fi dispusă doar în condițiile art. 103 Cod procedură civilă, prin dovedirea incidenței unei situații care mai presus de voința creditorului l-a împiedicat să respecte termenul comunicat prin notificare în BPI.
În speță, creditorul nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința părții, care să o fi pus în imposibilitatea obiectivă de a-și declara creanța.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 73 alin.2 respectiv,
76 din Legea nr. 85/2006. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile.
Într-o astfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor trei texte de lege (art. 73, art. 76 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 Cod procedură civilă), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și aceasta împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
În plus, Curtea Constituțională a statuat, spre exemplu, prin Decizia nr.149/2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin.3 și art.76 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvențe că: "
ul liber la justiție și exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar. În mod evident, aceste condiționări trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menționate.
Citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor ";.
În raport de aceste considerente, judecătorul sindic va respinge cererea de repunere în termenul de contestația și va respinge în consecință cererea de admitere a creanței asupra averii debitoarei formulată de către creditor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. G.
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile atacate iar în subsidiar, pe cale de consecință înscrierea recurentului în tabelul definitiv de creanțe înregistrate împotriva debitoarei S.C. L. Construct S. a creanței în sumă de 2400 euro.
În motivare se arată că sentința civila nr. 1385/2013 este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii de repunere in termen formulata de mine in data de_ si a contestației mele ca fiind tardiv introduse.
Astfel, motivarea instanței de fond este faptul că recurentul nu a dovedit, in conformitate cu prevederile art 103 din Codul de procedura civila, o împrejurare mai presus de voința sa care sa îl împiedice sa depună declarația de creanța in termenul stabilit.
Totodată instanța de fond arata prevederile Legii nr. 85/2006 care stabilesc modalitățile de notificare si obligațiile administratorului judiciar si a crediiorilor in privința întocmirii notificărilor si a declarațiilor de creanțe.
Astfel, instanța retine in considerente faptul ca administratorul statutar ai debitoarei nu a predat lista creditorilor si documentele contabile, astfel incat obligația de notificare care incumba administratorului judiciar se realizează prin Buletinul procedurilor de insolventa, fiind opozabila tuturor.
De asemenea, instanța considera fara relevanta juridica faptul ca recurentul nu a fost notificat potrivit dispozițiilor art, 61 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, instanța a reținut obligația acestuia de a urmări contractai semnat cu debitoarea, având in vedere faptul ca acesta a fost semnat in anul 2010.
F. a de aceste considerente, arată că prevederile exprese ale Legii nr. 85/2006, prevăd obligația administratorului judiciar de a intocrni sau reconstituii documentele prevăzute la art. 28 din legeainsolventei, in cazul in care debitoarea nu isi -respecta obligația de predare a acestora.
Desigur, aceasta prevedere este intodusa de legiuitor tocmai pentru protecția creditorilor, care, in marea lor majoritate, nu au acces la Buletinul procedurilor de insolventa, asigurând astfel notificarea acestora dupa identificare. Marginalizand, astfel procedura, prin aplicarea excesiva a articolelor menționate, se produce un abuz de drept, prin reducerea datoriilor debitoarei, tabelul de creanțe cuprinzând doar creanțele care au putut fi declarate in termen,
un termen si asa destul de restrictiv.
Mai mult, instanța de fond a înlăturat in totalitate motivele pentru care recurentul a solicitat repunerea in termenul de declarare si înscrierea creanței in tabelul definitiv, netinand seama, nici un moment, de faptul ca acesta este plecat din tara, la munca, in Republica Cehă.
Faptul ca este plecat din tara, neavand posibilitatea urmăririi directe a executării contractului, l-a impiedicat sa cunoască situația reala, bazandu-se exclusiv pe convorbirile telefonice cu debitoarea, care in permanenta l-au convins ca lucrarea comandata se va efectua.
Consideră de asememenea ca acest motiv, al lipsei din tara, este unul justificat in temeiul art. 103 Cod. Proc. Civ, fiind un motiv mai presus de voința sa, si impiedicandu-l sa cunoască situația desfășurării contractului in mod real.
Aresta este motivul pentru care a solicitat repunerea- in-termenul de declarare si înscrierea creanței mele in suma de 2400 de euro în tabelul de creanțe, motiv respins fara temei de instanța de fond, care abia amintește, in considerente, apărarea sa in acest sens.
Faptul ca timp de 2 ani nu a controlat modul de desfășurare a contractului încheiat cu debitoarea nu are relevanta deoarece, asa cum a arătat, fiind plecat din tara, s-a bazat exclusiv pe convorbiri telefonice care l-au convins ca lucrarea se va executa, eu necunoscand realitatea si situația debitoarei, respectiv deschiderea procedurii insolventei împotriva sa.
Prin întâmpinarea formulată C. Individual de însolvență B. L.
, a solicitat respinge recursului cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
În motivare se arată că prin încheierea civilă nr. 2093/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva debitoarei S.C. L. C. S.R.L. și s-a numit în calitate de administrator judiciar C. ul Individual de Î. B. L. ; Ca urmare a deschiderii procedurii de insolventa, debitoarea a procedat la preluarea actelor și listelor prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind insolventa, în acest sens notificând administratorul statutar în vederea
depunerii documentelor solicitate;
Administratorul statutar a pus la dispoziția subscrisei lista prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. c). din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, debitoarea notificând deschiderea procedurii insolvenței, prin scrisoare recomandată, către toți creditorii înscriși în lista menționată mai sus, reclamantul nefiind înscris în această listă. Afirmația debitoarei este susținută și de documentele existente la dosarul de insolvența, administratorul statutar atașând cererii introductive de instanță lista creditorilor.
Procedura de notificare a deschiderii procedurii de insolvența s-a realizat, de asemenea, prin publicarea în Buletinul Procedurilor de I. nr. 5660/_ a notificării nr. 1275/_ ;
Administratorul judiciar s-a aflat în imposibilitate de a proceda la notificarea reclamantului conform codului de procedură civilă, acesta nefiind înscris în lista prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. c). al Legii nr. 85/2006 privind insolvența, iar raportat la publicarea în Buletinul Procedurilor de I. a notificării privind deschiderea procedurii de insolvența, apreciază cererea de creanță a reclamantului ca fiind depusă tardiv.
Având în vedere situația de fapt prezentată mai sus, își menține poziția procesuală exprimată la instanța de fond, în sensul că, raportat la actele de procedură realizată de debitoarea, declarația de creanță a fost depusă tardiv, iar recursul trebuie respins.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006 cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7 titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art.62 alin.1 lit.b este decăzut cât privește creanțele respective din dreptul de a participa și a vota în cadrul adunării generale a creditorilor de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului și din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare.
Scopul procedurii fiind derularea acesteia în vederea acoperirii pasivului pentru toți creditorii îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, legiuitorul a instituit o situație de excepție, în care persoana care se consideră a fi
îndreptățită să participe la procedură, însă, nu a avut cunoștință de existența procedurii, să nu fie decăzută din drepturile enumerate de art.76 alin.1 pct.1-3 din Legea nr.85/2006.
Determinarea situațiilor de excepție s-a realizat de legiuitor prin trimiterea la dispozițiile art.7 din Legea privind procedura insolvenței, dispoziții care au instituit regula în ceea ce privește citarea părților și comunicarea actelor de procedură a convocării și a notificării prin buletinul procedurilor de insolvență în privința tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate .
Excepția de la regula notificării prin BPI este instituită de art.61 care statuează că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitori în
conformitate cu prev. art.28 alin.1 lit.c, debitorului, Oficiului Registrului C. erțului iar notificarea se va realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica totodată pe cheltuia averii debitorului într-un ziar de largă circulație și în BPI.
Legiuitorul a instituit așadar reguli de procedură pentru ca părțile implicate să se bucure de o informare corectă pentru a-și putea exercita drepturile instituite în favoarea lor în cadrul procedurii cu respectarea însă a principiului celerității.
Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art.7 alin.1 în raport de numărul mare al părților participante la procedură și la numărul mare de acte de procedură pentru asigurarea celerității procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.
Legiuitorul a instituit o excepție în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură și a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificării prevăzute la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.
Textele legale enunțate relevă că s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația notificării în modalități care nu se aplică alternativ ci cumulativ cu consecința restrângerii aplicării dispozițiilor de excepție doar la creditorii menționați în lista depusă în conformitate cu prev. art.28 alin.1 lit.c .
Notificarea creditorilor în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă nu poate fi limitată doar la creditorii cuprinși în lista prev. de art.28 alin.1 lit.c având în vedere și conținutul dispozițiilor art.20 alin.1 lit.c care statuează că administratorul judiciar are obligația de a întocmi actele prevăzut la art.28 alin.1 în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective când acestea au fost prezentate de debitori, ceea ce în speță nu s-a realizat nefiind predată nici o listă a creditorilor și nici documentele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006.
Dispozițiile de excepție din art.7 alin.3 teza a-II-a din Legea nr.85/2006 vizează în consecință creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 indiferent de modalitatea de întocmire a acestei liste, de către debitoare ori de către administratorul judiciar în condițiile art.20 alin.1 lit.c din același act normativ.
Concluzia judecătorului sindic că în absența unei liste a creditorilor depusă la dosarul cauzei de către debitoare practicianul în insolvență trebuie să procedeze la notificarea tuturor creditorilor în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.3 teză finală având în vedere că aceste dispoziții reglementează procedura notificării pentru acei creditori care nu au fost identificați în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 este corectă și conformă cu analiza realizată textului legal anterior întrucât în condițiile în care lista nu a fost depusă.
Instituirea unei prezumții că toți creditorii debitoarei au luat cunoștință de termenele stabilite de judecătorul sindic prin publicarea notificării în BPI este fundamentată pe textele legale enunțate anterior fiind o măsură proporțională cu scopul urmărit.
Judecătorul sindic în concluzie a reținut în mod corect că efectuarea sau neefectuarea de către lichidator a notificării celorlalți creditori conform Codului de procedură civilă nu profită și nu dăunează creditorului notificat în nici un fel iar omisiunea notificării în condițiile C.pr.civ. s-a realizat faptului că această
creditoare nu a fost cunoscută lichidatorului judiciar distinct de existența sau inexistența unei liste a creditorilor.
În mod corect s-a reținut că în ceea ce privește incidența dispozițiilor Deciziei nr.1137/2007 a Curții Constituționale, se are în vedere doar citarea obligatorie pentru prima dată potrivit C.pr.civ. doar în ceea ce privește persoanele împotriva cărora a fost formulată o cerere în baza Legii nr.85/2006 ori recurenta este titulara unei cereri astfel că nu îi sunt aplicabile ipotezele analizate în textul indicat.
Raportat la cele evidențiate în mod corect s-a stabilit că doar în ipoteza repunerii în termenele determinate conform celor anterior evidențiate se pot valorifica susținerile recurentului .
Corect s-a apreciat omisiunea justificării unor împrejurări mai presus de voința acestuia care să permită repunerea în termen astfel că aplicarea prevederilor art.103 C.pr.civ. a fost judicioasă, astfel că susținerile recurentului
G. apar ca nefiind întemeiate.
Raportat la considerentele evidențiate anterior se rețin că nu sunt incidente dispozițiile invocate de recurentă întrucât judecătorul sindic a aplicat și interpretat corect normele legale incidente iar formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității nu au fost încălcate fiind respectate în tocmai dispozițiile legale determinate ca aplicabile, și în consecință în baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul B. G. împotriva sentinței civile nr. 1385 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o menține in întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
G.
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
J. fond. A. S
| ← Sentința civilă nr. 397/2013. Alte cereri. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 3562/2013. Alte cereri. Faliment,... → |
|---|
