Decizia civilă nr. 11010/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11010/2013
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE :M. B.
JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul L. H. M., împotriva sentinței civile nr. 3993 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC N. L. M.
S. PRIN LICHIDATOR C. M. L. G., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat R. Rerțeg.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante.
Recursul promovat este legal timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea din partea practicianului în insolvență, prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f.12) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentul recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006. Constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii parțiale ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată formulate de lichidatorul desemnat în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei și pe cale de consecință respingerea parțială a cererii de obligare la suportarea pasivului debitoarei până la concurarea sumei de 60.459,21 lei, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, fără cheltuieli de judecată. S-a compensat parțial suma datorată, prin intermediul unor operațiuni efectuate de către doamna contabilă a societății, care nu a mai putu fi audiată pentru că a decedat, rămânând de achita o sumă de 3326,79 lei, acesta fiind considerentul pentru care s-a formulat prezentul recurs
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului arată că nu există nici o legătură de cauzalitate între sumele compensate și sumele înscrise în tabelul creditorilor. Societatea a avut doi asociați, recurentul fiind administrator, pentru 2006-2007 s-au depus declarații la finanțe pe "; 0 "; și nu au cerut să se reglementeze situația, au fost plătite penalități, urmare a sesizării gărzii financiare s-a constatat acel prejudiciu rezultat din acel raport din 2008, iar ulterior societatea nu a mai desfășurat nici o activitate. În dosarul penal plângerea s-a soluționat, s-a constatat că cel care se face vinovat este administratorul societății, iar cazul pe latura penală s-a închis.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.3993 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC N. L. M. S., CUI 18489245, C. G. M. L., în contradictoriu cu pârâtul L. H. M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul L. H. M., administratorul statutar al debitoarei SC N. L. M. S. să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC N. L. M. S., în cuantum de 63.786,00 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În ceea ce privește calitatea pârâtului, judecătorul sindic a reținut că acesta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Din coroborarea cererii de admitere a creanței depuse de pârât (f.7) cu tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei (f.3), cu fișa contului 461 (f.5) și cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu (f.33), judecătorul sindic a reținut că, într-adevăr, pârâtul a ridicat din casieria debitoarei suna de 642.059 lei, din care a achitat dividende în cuantum de 547.190 lei, rămânând nejustificat un rest de 94.869 lei.
Prin cererea de admitere a creanței, pârâtul, care a creditat societatea cu suma de 91.541,95 lei (conform susținerilor sale necontestate de lichidatorul judiciar), a solicitat înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei cu suma de 67.777,95 lei, invocând compensarea între sumele datorate de el societății și sumele pe care i le datora societatea debitoare doar în limita sumei de 23.764 lei. Cererea sa a fost admisă de lichidatorul judiciar, iar pârâtul a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei cu o creanță subordonată (art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006).
În conformitate cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Astfel cum rezultă din dispozițiile legale precitate, după deschiderea procedurii insolvenței, în relațiile dintre pârât și debitoare compensarea putea opera doar la cererea și în limita cererii pârâtului creditor.
Deși putea să invoce compensarea pentru întreaga sa creanță asupra debitoarei, în cuantum de 91.541,95 lei, în concurs cu creanța debitoarei împotriva sa, în cuantum de 94.869 lei, pârâtul a optat să invoce compensarea doar în limita sumei de 23.764 lei, rămânând cu o creanță chirografară subordonată împotriva debitoarei în cuantum de 67.777,95 lei. Corelativ, și debitoarea și-a păstrat împotriva pârâtului un drept de creanță în cuantum de
63.786 lei (94.869 lei minus 23.764 lei minus suma de 7.318 lei, recuperată prin operațiuni care nu s-au derulat prin casierie, conform poziției lichidatorului judiciar).
Optând să devină creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței debitoarei, cu creanța sa înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, pârâtul nu mai putea ulterior expirării termenului de declarare a creanțelor să invoce compensarea și pentru restul său de creanță în cuantum de 67.777,95 lei, cu care s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, deoarece o atare compensare ar constitui, pe de o parte, o dublă realizare a dreptului său (creanță înscrisă în tabel + compensare), respectiv pe de altă parte o stingere (plată) a dreptului său de creanță (înscris în tabelul definitiv) cu încălcarea ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 din Legea nr. 85/2006. Chiar și în ipoteza în care, odată cu compensarea solicitată de pârât, dreptul de creanță al pârâtului înscris în tabel s-ar stinge, o atare compensare ar fi nelegală, deoarece s-ar efectua ulterior definitivării tabelului, cu încălcarea ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, judecătorul sindic a reținut că debitoarea are împotriva pârâtului administrator statutar o creanță în cuantum de 63.786 lei, reprezentată de suma ridicată de pârât din casierie și nerestituită. Fapta pârâtului de a nu restitui suma respectivă întrunește condițiile de incidență ale art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, fiind vorba despre o folosire a disponibilităților bănești ale debitoarei în interes personal, faptă care atrage răspunderea pârâtului. Astfel, fapta ilicită constă în reținerea de către pârât fără temei a acestei sume de bani, în mod intenționat, prejudiciul cauzat creditorilor având o întindere egală cu suma reținută. În fine, raportul de cauzalitate între faptă și insolvența debitoarei constă în influența certă și determinantă pe care lipsirea debitoarei de disponibilitățile bănești (în ansamblu suma de 642.059 lei, din care fără justificare suma de 63.786 lei) a avut-o pentru ajungerea debitoarei în starea patrimonială de incapabilitate de a își achita datoriile certe, lichide și exigibile.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedită fapta ilicită a pârâtului, vinovăția sa sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv ajungerea debitoarei în stare de insolvență, conform art. 998 C.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. H. M.
solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile nr.3993/2012 a Tribunalului Specializat C. in sensul respingerii parțiale ca neîntemeiata a cererii de chemare in judecata formulata de CCI G. M. L.
, lichidator desemnat in cadrul procedurii de faliment pentru debitoarea SC N. L.
M. S., si pe cale de consecința respingerea parțiala a cererii de obligare la suportarea pasivului societății pana la concurenta sumei de 60.459,21 lei.
În motivarea recursului pârâtul a arătat următoarele:
Din probele administrate înscrisuri si interogatoriu, a rezultat ca recurentul a solicitat contabilei societății înainte de deschiderea procedurii sa faca compensarea sumelor cu care el creditase societatea cu sumele cu care apărea in contabilitate ca fiind ridicate. Dintr-o eroare recunoscuta de contabila societății dupa data deschiderii procedurii, acesta a compensat doar parțial
sumele ridicate de recurent cu cele cu care creditase societatea, fara a anunța in vreun fel administratorul societății despre aceasta situație.
De altfel, faptul ca a fost doar o eroarea făcuta de contabila societății, dna. lichidator desemnat in cauza a fost înștiințată si a si discutat acest aspect cu contabila societății, insa nu s-a mai ajuns la nici o finalitate intrucat contabila societății a decedat. Va depune copia certificatului de deces.
Consideră ca in mod greșit s-a apreciat ca recurentul ar fi folosit banii din casieria societății in mod personal, atâta timp cat, pentru bunul mers al societății, acesta a creditat societatea in perioada martie 2008 si pana la intrarea in insolventa cu suma de 91.541,95 lei.
Din răspunsul la interogatoriu a rezultat clar modul in care s-a făcut creditarea societății, cum s-au folosit banii societății si din ce motive nu s-au mai compensat inainte de deschiderea procedurii.
A arătat ca recurentul este de acord cu suportarea pasivului in suma de 3.326,79 lei suma ce ar ramane neacoperita dupa compensarea ce trebuia in fapt realizata inainte de deschiderea procedurii.
In măsura in care recurentul ar fi dorit sa ascundă situația societății nu si- ar fi dat concursul ca dupa intrarea in insolventa sa clarifice aspectelor legate de activitatea societății si recuperarea de la unul din asociați a actelor contabile pe care acesta le deținea, având in vedere ca soția acestuia, a ținut o buna perioada de timp contabilitatea societății.
In fapt nu exista o legatura de cauzalitate intre activitatea recurentului in calitatea lui de administrator si crearea unui prejudiciu, atâta timp cat, in fapt recurentul creditase societatea si sumele se impuneau a fi compensate.
Prin întâmpinarea formulată, G. M. -L., in calitate de lichidator judiciar desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC N. L.
M. S. C. -N.
a solicitat sa se respingă recursul, mentinandu-se sentința atacata ca fiind legala si temeinica.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
Prin sentința recurată, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de CCI M. L. G. si a fost obligat recurentul la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei NEX L. M. S., in suma de 63.786,00 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat ca pârâtul, in calitatea lui de administrator al societății debitoarei, a ridicat din casieria debitoarei suma de
642.059 lei, din care a achitat dividende în cuantum de 547.190 lei, rămânând nejustificat un rest de 94.869 lei. Întrucat nu a invocat compensarea pentru intreaga sa creanța asupra debitoarei si s-a limitat doar la o parte din suma, poate fi ținut răspunzător pentru o parte din sumele ridicate din societate. S-a mai relevat că, ulterior termenului de declarare al creanțelor, compensarea solicitata de recurent este nelegala, iar nerestituirea sumei respective conduce la incidența art.138 alin 1 lit a din Legea nr.85/2006.
Recurentul critica hotărârea, apreciind ca in mod eronat judecătorul sindic a reținut incidența prevederilor art 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006, în contextul utilizării banilor din casieria firmei in folos personal, deoarece a creditat debitoarea pana la intrarea in insolvență cu suma de 91.541,95 lei, întreaga situație datorându-se unei erori săvârșite de fosta contabilă a societății, care a decedat.
C. ea constată că sentința pronunțată este legală si temeinică, impunându-se respingerea recursului.
Astfel, chiar dacă intimatul nu contestă că este reală susținerea paratului recurent, conform căreia a creditat debitoarea cu suma mai sus menționată, nu este mai puțin adevărat că momentul până la care această situație putea fi
regularizată a fost acela al depunerii declarației de creanță a pârâtului, înscris prin intermediul căruia acesta a solicitat compensarea din creanța sa de 91.541,95 lei, doar in limita sumei de 23.764 lei, operațiune considerată legală și validată de către practicianul în insolvență, care a întocmit în mod corespunzător tabelul creanțelor, în acord cu prev. art. 52 din LPI.
Nu pot fi reținute criticile conform cărora ar trebui validate apărările legate de efectuarea compensării si cu suma de 63.786 lei, deoarece, dat fiind momentul la care a fost invocat acest incident, respectiv ulterior definitivării tabelului, s-ar încălca ordinea de prioritate prev. de art. 123 din lege, compensarea fiind astfel nelegală.
Ca atare, corect a reținut judecătorul sindic și împrejurarea că, optând să devină creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței debitoarei, cu creanța sa înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, pârâtul nu mai putea ulterior expirării termenului de declarare a creanțelor să invoce compensarea și pentru restul său de creanță, în cuantum de 67.777,95 lei, cu care s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, deoarece o atare compensare ar constitui, pe de o parte, o dublă realizare a dreptului său (creanță înscrisă în tabel + compensare), aspecte la care nu se face referire în recursul declarat.
În consecință, debitoarea are împotriva pârâtului administrator statutar o creanță în cuantum de 63.786 lei, reprezentată de suma ridicată de pârât din casierie și nerestituită. Fapta pârâtului de a nu restitui suma respectivă întrunește condițiile de incidență ale art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, fiind vorba despre o folosire a disponibilităților bănești ale debitoarei în interes personal, faptă care atrage răspunderea pârâtului.
Totodată, în mod întemeiat s-a apreciat că prejudiciul cauzat creditorilor are o întindere egală cu suma reținută, iar raportul de cauzalitate între faptă și insolvența debitoarei constă în influența certă și determinantă pe care lipsirea debitoarei de disponibilitățile bănești, în ansamblu suma de 642.059 lei, din care fără justificare suma de 63.786 lei, a avut-o pentru ajungerea debitoarei în starea patrimonială de incapacitate de a își achita datoriile certe, lichide și exigibile.
Așa fiind, în baza prev. art. 8 din LPI, art. 312 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul L. H. M. împotriva sentinței civile nr.3993 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. B. M. | -I. | I. | S. AL H. |
GREFIER,
V. D.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: F. -I. MOȚU
| ← Decizia civilă nr. 2544/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3729/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
