Decizia civilă nr. 2992/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2992/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. C. G., împotriva sentinței civile nr. 5351 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC F. S.
& C. S. PRIN LICHIDATOR J. R. LS, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării fila 11 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care C. ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului, iar cu privire la excepția invocată reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor în cauză, s-a prezentat pentru recurent avocat D. Jitaru, care a solicitat redeschiderea dezbaterilor, întrucât a avut de susținut cauză la altă sală și depune la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f.14).
C. ea, în raport de susținerile reprezentantului recurentului și de faptul că, acesta a depus la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate a procedat la redeschiderea dezbaterilor, în ceea ce privește excepția nelegalei timbrării, având în vedere că s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, respinge excepția nelegalei timbrării, reținând că, recursul este legal timbrat.
Reprezentantul recurentului a depus la dosarul cauzei în probațiune copia a două facturi cu privire la care urmează să facă referire pe fondul cauzei și arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C. ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Prima instanță a dat o hotărâre de angajare a răspunderii pe baza actelor existente la dosar. S-a cerut angajarea răspunderii, în primul rând, pentru faptul că nu și-a ținut
contabilitatea, iar în al doilea rând, pentru faptul că au existat bani în casă. În mai s-a solicitat predarea actelor contabile, nu au fost predate pentru că au fost la contabila societății care a refuzat să le predea, însă au fost predate în luna august, iar lichidatorul nu a venit în instanță să spună că i-au fost predate actele contabile cerute. Susține că, a depus azi la dosar două facturi din care reiese că, marfa a fost înstrăinată, dar plata nu s-a făcut, ceea ce s- a depus azi la dosar fiind copia facturilor, extrase din calculatorul recurentului, care au fost predate lichidatorului. Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât numai ținându-se seama de toate înscrisurile se va putea da o hotărârea temeinică. Nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii, pentru faptul că firma a dat faliment, neexistând nici o vinovăție care să după la antrenarea răspunderii personale a clientului său.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5351 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar R. L. IPURL având ca obiect antrenarea răspunderii pârâtului C. C. G. și a fost obligat pârâtul să suporte pasivul debitoarei SC F. S. & C. S. în cuantum de 53.786,81 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la
ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în folosul propriu și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată că susținerile lichidatorului sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a folosi bunurile proprietatea debitoarei înscrise în contabilitate generic ca fiind "active circulante"; precum și sumele de bani existente în contul debitoarei în folosul propriu, întrucât, așa după cum rezultă din bilanțul contabil afișat pe site-ul M.E.F.P. încheiat la_, în patrimoniul debitoarei existau active circulante în cuantum de 110.803 lei din care stocuri în valoare de 81.066 lei, solduri bănești în cuantum de 1.433 lei și creanțe neîncasate în sumă de 28.000 lei. Sumele de bani și bunurile aflate în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Neidentificarea acestor bunuri și disponibilități bănești în conturile debitoarei creează prezumția că acestea nu mai există, prezumție care nu a
fost răsturnată de către pârât.
Pârâtul a fost notificat de lichidatorul judiciar pentru a pune la dispoziția acestuia bunurile debitoarei și documentele contabile la data de 18 martie 2011 la domiciliul său, prin notificarea nr.1173 (f.8-12), precum și prin e-mail prin adresa nr.1519/17 mai 2011, pârâtul predând doar o parte din actele constitutive ale debitoarei, conform procesului-verbal de predare- primire încheiat la data de 23 mai 2011 depus la dosar la filele 12-13.
Totodată, practicianul în insolvență a procedat și la notificarea contabilului debitoarei, domnul D. Bagau (f.14-15), însă acesta nu a predat documentele contabile pe care pârâtul susținea că debitoarea le-a întocmit prin intermediul unei persoane de specialitate.
Omisiunea predării listei bunurilor și a bunurilor în materialitatea acestora duce la prezumția că acestea au fost utilizate în interes personal, în condițiile în care în bilanțul contabil aferent anului 2008, identificat pe site- ul M. ui Finanțelor P. e în patrimoniul debitoarei figurau active
imobilizate și stocuri neidentificate faptic.
Din analiza raportului întocmit de practicianul în insolvență, raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, a rezultat faptul că debitoarea nu a mai funcționat la sediul social și la punctul de lucru din luna august 2009, în condițiile în care activitatea desfășurată de debitoare a fost cea de distribuire a produselor de patiserie congelate.
Lichidatorul judiciar a arătat în cuprinsul acestui raport faptul că principala cauză care a condus debitoarea la starea de insolvență a
constituit-o abandonarea activității debitoarei aducătoare de venituri și lipsa de preocupare a pârâtului în ceea ce privește recuperarea datoriilor pe care terțe persoane fizice sau juridice le aveau față de debitoare.
În condițiile în care debitoarea nu i-a pus la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile care figurau înscrise în contabilitatea debitoarei, iar pârâtul nu a întreprins demersuri pentru recuperarea creanțelor, omițând, din culpă sau intenționat, să procedeze în acest scop, judecătorul sindic consideră că se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută de disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, nefiind predate nici disponibilitățile bănești ce figurau înscrise în conturile "casa";, din adresele pe care lichidatorul judiciar le-a întocmit către Volksbank SA, Banca Leumi România SA, Unicredit Tiriac Bank SA, Romanian International Bank SA, Raiffeisen Bank SA, CEC Bank SA și Trezoreria C., rezultând faptul că debitoarea nu are disponibilități în cont.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat administratorului judiciar/lichidatorul documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006, ultimul bilanț contabil depus de debitoare la organele fiscale fiind cel aferent anului 2008, deși debitoarea avea obligația de a depune anual aceste documente contabile la organele în drept, fapt care duce la concluzia că în ceea ce privește contabilitatea debitoarei, nu a fost ținută conform prevederilor legale.
Administratorul judiciar l-a notificat pe pârât care deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei, solicitându-i să-i predea toate documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, nefiindu-i predate administratorului judiciar și ulterior lichidatorului documentele solicitate pentru a se întocmi un raport complet asupra cauzelor și
împrejurărilor ce au condus debitoarea la starea de insolvență.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina
administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi
înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de practicianul în insolvență, astfel cum sunt prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementată de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că se impune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de 53.786,81 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. C. - Grigore solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței în totalitate.
In principal, solicită in baza art. 312 pct. 3 Cod proc. Civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la fond întrucât instanța nu a intrat in cercetarea fondului dat fiind faptul ca lichidatorul nu a pus la dispoziția acesteia actele contabile iar judecata s-a făcut cu ignorarea totala a cestor mijloace de proba; iar în subsidiar în baza art.312 C.proc.civ., a se reține cauza spre rejudecare si să pronunțați o soluție de respingere a cererii de angajare a răspunderii personale a subsemnatului formulata de către lichidatorul judiciar.
Susține că soluția pronunțata de către judecătorul sindic este rezultatul atât unor greșeli de interpretare a probatoriului administrat in cauza cât si a unor greșeli de interpretare a normei juridice aplicabile în speța.
Așa cum rezulta din textul legal, pentru a se putea angaja răspunderea administratorului in baza art. 138 li t. d din Legea 85/2006 trebuie sa fie întrunite cumulativ mai multe condiții:
să se fi ținut o contabilitate fictiva, sa fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu fi contabilitatea în conformitate cu legea .
fapta/faptele reținute la punctul 1 sa fi cauzat starea de insolventa Apreciază că nu cunoaște motivele pentru care lichidatorul judiciar a
omis sa menționeze ca in data de_ s-a pus la dispoziția acestuia toate actele contabile întocmite până in anul 2009. După acesta data nu au mai fost întocmite acte contabile întrucât firma nu a mai avut activitate. In acest sens depune odată cu prezentul recurs si procesul verbal întocmit la data de_ în care a predat respectivele acte contabile. In nici un script care emana de la lichidator nu se face vorbire de predarea, respectiv conținutul si interpretarea pe care acesta o da actelor contabile. Este perfect adevărat ca respectivele acte contabile au fost predate cu întârziere întrucât se aflau in posesia contabilului firmei care a condiționat înapoierea lor de plata unei sume de bani restanta. Este adevărat ca acțiunea lichidatorului in angajarea răspunderii personale a fost introdusa in data de_, deci anterior predării respectivelor acte insa este de observat ca termenul de judecata si depunerea raportului de activitate a avut loc in data de_, la mai bine de o luna de zile de la data la care a predat respectivele acte.
Prezumția ca daca nu pui la dispoziția lichidatorului judiciar actele firmei înseamnă ca nu le ai sau dorești să ascunzi anumite aspecte negative care ar reieși din respectivele acte, în măsura în care aceasta prezumție exista, este o prezumție simpla răsturnata de către probele aflate la dosar, respectiv procesul verbal mai sus amintit.
In ceea ce privește îndeplinirea celei de a doua condiții este necesar ca fapta reținuta să fi cauzat starea de insovabilitatea firmei. Judecătorul sindic ajunge la concluzia ca ar exista un raport de cauzalitate intre lipsa actelor contabile si insolventa firmei.
Arată că nu numai ca in textele legale aplicabile nu se regăsește prezumția legala absoluta enunțata, dar jurisprudența este unanima in a angaja răspunderea personala în măsura in care exista probe ca fapta administratorului a adus firma in stare de insolventa.
Astfel C. ea de Apel Paris a decis ca simpla omisiune a președintelui Consiliului de Administrație de a prezenta documentația contabila nu justifica obligarea acestuia la răspundere în absenta dovezii relației de cauzalitate cu insuficienta activului" (vezi Tratat de insolventa, editura CH Beck, editia 2006, Ion T., pag. 530).
Pe de alta parte faptele care au cauzat starea de insolvabilitate a firmei, așa cum reiese din raportul lichidatorului judiciar (fila 72 din dosar) se raportează exclusiv la perioada anterioara anului 2009.
In ceea ce privește alegația conform căreia as fi folosit bunurile societății in scop personal întrucât societatea ar fi avut active circulante reprezentând stocuri de marfa în valoare de 81.066 lei, acestea au fost înstrăinate de către firma către firma S.C. Termolnstal S.R.L. De altfel respectiva factura a fost predata lichidatorului si aceasta apare in documentele contabile.
Analizând recursul declarat de către pârâtul C. C. G. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C. ea l- a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC F. S. &C. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică,
ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C.
, pârâtul este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu a predat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea insolvenței .
Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorii debitoarei nu au pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata.
Având in vedere faptul că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 din vechiul cod civil potrivit cărora «mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului ».
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâților și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile Legii societăților comerciale sau Legea insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâții din cauză.
Rezultă, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea pârâtului la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că acesta urmează să răspundă în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actele financiar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului - respectiv bilanțul pe anul 2008 înregistrat la M. Finanțelor - active circulante, imobilizate, stocuri, sume de bani, etc. nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din Legea insolvenței.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul C. C. G. împotriva sentinței civile nr.5351 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. -_, jud.fond.C. C.
| ← Decizia civilă nr. 2559/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2069/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
