Sentința civilă nr. 131/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 131/2013
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. G.
S-a luat în examinare cererea de antrenare a răspunderii materiale personale formulată de către R. LS, în calitate de lichidator judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC I. 4 Y. S., împotriva pârâtei B. C. K. ( nume anterior G. ), în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei R. LS, practicianul în insolvență Pușcaș R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosarul cauzei un înscris prin care se dovedește faptul că pârâta a fost notificată la noul domiciliu de pe str. D., nr. 107, ap.6, județul C. .
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei, constând în suma de 304.766 lei, sumă care reprezintă datorii ale debitoarei către creditorii acesteia, conform tabelului definitiv de creanțe. Arată că pârâta, în calitate de administrator statutar al societății debitoare, nu a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea în scopul folosirii bunurilor și creditelor persoanei juridice, a debitoarei, în folosul propriu, elemente incidente prevederilor art. 138 aliniatul 1 litera a și d din Legea nr. 85/2006. Din situația indicatorilor financiari înscriși în Bilanț la_ și 2010 rezultă că debitoarea nu a deținut active imobilizate. Ținând seama de faptul că, administratorul statutar al debitoarei nu a predat documentele financiar contabile, prezumă faptul că creanțele au fost recuperate și au fost folosite în folosul propriu al acesteia. Activele circulante ar fi permis acoperirea datoriilor dacă ar fi fost valorificate la timp, fără a se calcula dobânzi și penalități la sumele datorate. Față de cele susținute solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei, constând în suma de 304.766 lei, sumă care reprezintă datorii ale debitoarei către creditorii acesteia, conform tabelului definitiv de creanțe.
De asemenea, solicită a se lua act de faptul că sediul lichidatorului judiciar Societatea
R. LS a fost schimbat în C. -N., str. C., nr. 31, județul C., unde solicită a i se comunica actele de procedură, depunând în acest sens certificatul de înregistrare.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra cererii de atragere a răspunderii formulată de către lichidatorul judiciar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus la data de 17 iulie 2012, reclamantul R. L. IPURL ZALĂU desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC I. 4 Y. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtei G. KATALIN și obligarea acesteia la plata sumei de 304.766 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei înscris în tabelul definitiv al creanțelor, motivat pe faptul că în sarcina acesteia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că din istoricul debitoarei obținut de pe site-ul Recom online rezultă că societatea debitoare a fost constituită în anul 2007 de către pârâtă, care deținea și calitatea de administrator statutar al debitoarei.
În urma deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, administratorul judiciar a arătat că a notificat-o pe debitoare prin actul nr.442/_ pentru a-i preda toate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006. Corespondența a fost returnată cu
mențiunea "destinatar mutat"; atât de la sediul persoanei juridice, cât și de la domiciliul administratorului statutar.
După comunicarea de către Direcția Evidenței Informatizate a Persoanelor a domiciliului administratorului statutar, acesta a fost din nou renotificat pentru a-i fi predate documentele financiar-contabile, nepredarea documentelor și faptul că debitoarea nu mai desfășura activitate la sediul social fiind avute în vedere de administrator la momentul la care s-a solicitat trecerea debitoarei în faliment în procedura simplificată, cerere soluționată în sensul admiterii de către instanță la data de 24 mai 2012.
In vederea analizării situației economico-financiare a societății debitoare și în condițiile nepredării documentelor prev. de art.28, lichidatorul judiciar a accesat site-ul M. ului Economiei și Finanțelor pentru a intra în posesia ultimului bilanț contabil, ocazie cu care a constatat că ultimul bilanț contabil depus de către debitoare la organele fiscale este cel aferent anului 2010, dată la care în patrimoniul debitoarei nu existau active imobilizate, existând însă active circulante în sumă de 299.937 lei constând în creanțe în cuantum de 299.000 lei și 937 lei în contul casa și conturi la bănci.
Lichidatorul judiciar a susținut că în sarcina pârâtei poate fi reținută prezumția că a utilizat creanțele recuperate și le-a folosit în interesul propriu, motiv pentru care ar fi incidente în cauză disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
S-a mai susținut că activele circulante ar fi permis acoperirea datoriilor dacă ar fi fost valorificate la timp, fără a se calcula penalități și dobânzi la sumele datorate.
În plus, din bilanțul aferent anului 2010, prin raportare la bilanțul aferent anului 2009 s-ar putea deduce că debitoarea nu a mai înregistrat cheltuieli decât modice, lucru care ar putea fi interpretat drept încetare a activității acesteia, fără clarificarea situației economice a persoanei juridice.
Lipsa unor bilanțuri ulterioare anului 2010 a fost invocată de lichidatorul judiciar ca temei al angajării răspunderii pârâtei în baza prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, în concret considerându-se că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în scopul folosirii disponibilităților bănești în folosul propriu al administratorului statutar, fapt ce a produs grave prejudicii în patrimoniul debitoarei.
Față de împrejurarea că în cadrul raportului întocmit în conformitate cu prev. art.59 din Legea insolvenței, a fost identificată persoana căreia îi este imputabilă starea de insolvență în persoana administratorului statutar, s-a solicitat obligarea acestuia la plata întregului pasiv astfel cum figurează înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
dosar.
Se impune a se preciza faptul că la data de 12 octombrie 2012 reclamantul a precizat
faptul că pârâta și-a schimbat numele din G. în BERTALAN C., aceasta schimbându-și și domiciliul, practicianul în insolvență procedând la notificarea pârâtei în vederea îndeplinirii obligațiilor pe care le avea de predare a documentelor prev. de art.28 și de la noul domiciliu.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea
răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea disponibilităților bănești existente în patrimoniul debitoarei înscrise în ultimul bilanț contabil aferent anului 2010, în cuantum de 937 lei în interes propriu, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată că susținerile lichidatorului sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a folosi sumele existente în contul casa și conturi la bănci în interesul său propriu, întrucât, aceasta deși a fost notificată de practicianul în insolvență cu solicitarea de a-i fi predată suma și, în condițiile în care această sumă nu mai exista, de a se justifica modul de utilizare, nu a răspuns notificării lichidatorului judiciar, suma nefiind pusă la dispoziția acestuia.
După cum rezultă din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, debitoarea și pârâta au fost notificate pentru a preda actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24 aprilie 2012 (f.11), administratorul statutar fiind și renotificat la data de
18 octombrie 2012 la noul domiciliu (f.35), notificările fiind restituite cu mențiunea că destinatarul nu a fost găsit.
Din cuprinsul aceluiași raport rezultă faptul că în urma analizării cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență, practicianul a constatat faptul că datoriile curente ale debitoarei nu au fost achitate la termen, astfel încât au fost percepute penalități de întârziere și majorări, persoana juridică înregistrând valori negative la indicatorul
"lichiditate curentă"; și că, cu toate acestea, disponibilitățile bănești care figurau scriptic în soldul din casierie nu au fost identificate.
În ceea ce privește susținerile lichidatorului judiciar conform cărora creanțele în cuantum de 299.000 lei au fost recuperate și au fost utilizate în interesul propriu al pârâtei se impun a fi înlăturate, întrucât o astfel de dovadă nu s-a făcut.
Este reală, însă, împrejurarea că recuperarea acestor creanțe în cuantum de 299.000 lei, sumă care figura în bilanțul contabil încheiat la sfârșitul anului 2010, ar fi permis acoperirea în bună parte a pasivului, judecătorul sindic apreciind că poate fi reținută în sarcina pârâtei faptul că ar fi folosit bunurile, privite în sens larg, categorie în care se includ și creanțele de recuperat, în interesul unei alte persoane juridice, faptă ce se încadrează în categoria celor reglementate de dispă. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Această prezumție nu a fost răsturnată de pârâtă, în condițiile în care i s-a solicitat punerea la dispoziția practicianului în insolvență a tuturor documentelor contabile cu scopul de a fi derulate demersuri pentru o eventuală recuperare a creanțelor de la terți.
În condițiile în care pârâta nu a pus la dispoziția practicianului în insolvență lichiditățile ce figurau scriptic în patrimoniul persoanei juridice și nu a făcut nici dovada demersurilor întreprinse pentru recuperarea creanțelor, se face vinovată de săvârșirea faptei reglementate de norma legală invocată, putându-se reține intenția pârâtei de a săvârși această faptă, existând și un raport de cauzalitate îmntre aceasta și prejudiciul produs creditorilor, respectiv creanțele înscrise în tabelul definitiv.
Pârâta are calitatea de administrator statutar al debitoarei, calitate care îi conferă atributele de decizie și administrare în ceea ce privește modul în care bunurile proprietatea persoanei juridice sunt folosite, ori aceste atribute trebuie să fie exercitate în conformitate cu scopul social pentru care a fost înființată societatea comercială. Bunurile aparținând persoanei juridice sunt proprietatea acesteia, patrimoniul asociaților sau cel al administratorilor statutari neputându-se confunda cu cel al societății comerciale constituite prin voința asociaților.
Drept urmare, în sarcina pârâtei, care deține calitatea de administrator statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de pe site-ul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, poate fi reținută fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În cazul în speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu i-a predat administratorului judiciar/lichidatorului documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a notificat-o pe pârâtă care deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei, invitând-o și la sediul practicianului în insolvență, solicitându-i să-i predea toate documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârâtă, nefiindu-i predate practicianului în insolvență documentele solicitate pentru a se întocmi un raport complet asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus debitoarea la starea de insolvență.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtei le revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâtă.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtei la plata întregului pasiv în cuantum de 304.766 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamanta R. LS, în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC I. 4 Y. S., în contradictoriu cu pârâta BERTALAN C. KATALIN (fostă G. ), dom. în C. -N., str.D. nr.107, ap.5, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâta să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 304.766 lei. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. G.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 4580/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 178/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
