Decizia civilă nr. 11024/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 11024/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3181 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., cauza privind și pe intimații SC
S. Z. &P. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR I&O I. S., P. Z. ,
S. P. G., având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, solicitarea acestuia regăsindu-se la fila 3 din dosar.
Se constată că, la data de_, intimatul P. Z. și la data de _
, intimatul I&O I. S. au transmis la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului declarat de recurentă ca nefiind fondat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3181 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată
D.G.F.P. S., pentru obligarea pârâților P. Z., și S. P. G., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 14.363 lei.
În considerente se reține că, prin încheierea civilă nr. 751/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC S. Z. & P. I. SRL și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar.
In procedură a depus declarație de creanță creditoarea: DGFP S. pentru suma de 14363 lei, sumă cu care creditoarea care a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar- instanța a reținut că s-a promovat acțiune în instanță pentru recuperarea creanței în sumă de 12.272,76 lei, prin SC 4330/2012 fiind obligată SC Dala Zore SRL să achite debitoarei S. Z. & P. I. această sumă.
Stocurile evidențiate în bilanțul contabil la data de_ - în valoare de 8514 lei au constat din haine second hand care au fost puse la dispoziția lichidatorului și evaluate-ocazie cu care s-a constatat că stocul este nevandabil-astfel că a fost aprobată descărcarea din contabilitate.
Instanța a reținut că articolul 138 lit. d invocat de către creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:
ținerea unei contabilități fictive
dispariția unor documente
neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea
Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.
Examinând modalitățile alternative prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 instanța a reținut că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate foștilor administratori statutari.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s- au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie
folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori cele imputate pârâților nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S.
, solicitând admiterea recursului, și rejudecând cauza in fond, modificarea sentinței cu privire la respingerea cererii de antrenare a răspunderii materiale a paraților P. Z. SI S. P. G. pentru suma de
12.584 lei reprezentând creanța fiscala.
În motivarea recursului arată că consideră criticabilă hotărârea instanței de fond, deoarece instanța de fond a încălcat dispozițiile art.138 alin.1 lit d) din Legea nr.85/2006 republicata.
Potrivit Raportului Final depus de către lichidatorul judiciar in dosarul de faliment a debitoarei SC S. Z. & P. I. SRL rezulta faptul ca nu au fost identificate elemente de antrenare răspunderii administratorului, aceasta neidentificand nici o persoana vinovata pentru a intra sub incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Insa, potrivit bilanțului contabil depus de debitoare la_ aceasta înregistrează stocuri in valoare de 8.514 lei si creanțe de încasat în sumă de
12.273 lei. Din deconturile de TVA depuse de debitoare pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012 reiese faptul ca, debitoarea nu a efectuat in aceasta perioada livrări de bunuri/prestări de servicii sau achiziții bunuri/prestări servicii.
Mai mult, in raportul final depus de către lichidator, acesta nu face referire la masurile întreprinse pentru încasarea creanțelor societății in suma de 12.273 lei si nici la eventualele diferențe dintre valoarea bunurilor existente in sold la data de_ . Din totalul creanței fiscale de 12.584 lei, suma de 3.684 lei reprezintă rețineri cu stopaj la sursa.
Arată că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 82/1991 potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" si art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă
contabilitatea in partida dubla si sa întocmească bilanț respectiv dare de seama contabilă in cazul instituțiilor publice, denumit in prezenta lege bilanț contabil."
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr-o acțiune dar poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, in neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana. In speța, inacțiunea consta in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității, in special in nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991 si Legii 31/1990. Arată că o societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile în care administratorul său manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Creditorul societății falite a suferit prejudicii a căror existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea S.
S. Z. & P. I. SRL a ajuns in încetare de plați, si ca împotriva acesteia a fost declanșata procedura de faliment.
În pofida acestui aspect deși nu a putut fi efectuata o retrospectiva certa a activității comerciale si implicit a cauzelor si împrejurărilor care au determinat starea de insolvență, lichidatorul judiciar opinează ca pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea se analizează tot în raport de art. 138 alin. 1 teza a II-a din Legea 85/2006, respectiv a contribuției la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
De asemenea, vinovata pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezulta din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul ca, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr. 31/1990 si Legea contabilității nr. 82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind prezumat cât timp exista starea de insolvență.
Prejudiciul este cert, lichid si exigibil si este dat de faptul ca societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se afla în imposibilitatea de a-si acoperi datoriile.
Mai mult, aceasta nu a achitat contribuțiile sociale, debitoarea înregistrând rețineri cu stopaj la sursa.
Fata de aceste aspecte considera ca se impune angajarea răspunderii administratorului si solicita admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiata pe art. 138 alin. 1 lit. d), solicită să se dispună ca pasivul debitoarei ajunsa in stare de insolvență sa fie suportat de către persoana menționata mai sus. Potrivit art. 138 alin. lit. d) si alin. 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței: "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea".
Daca administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât
că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală."
Având in vedere aceste considerente, solicita admiterea recursului formulat in sensul modificării hotărârii și admiterea cererii de antrenare formulata.
Analizând recursul declarat de către reclamanta creditoare, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, demersul judiciar al creditoarei a fost justificat de invocarea de către aceasta a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Potrivit dispozițiilor legale, declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
Astfel cum reiese din susținerile concordante ale părților, pârâții P.
Z. și S. P. G. au avut calitatea de administratori statutari ai debitoarei.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitoarei SC S. Z. &P. I. SRL, întocmit în procedura derulată în ceea ce o privește pe debitoare în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, s-a reținut că, intrând în posesia documentelor, s-a constatat că societatea a desfășurat activitate în domeniul comerțului cu amănuntul al
îmbrăcămintei, iar apariția stării de insolvență s-a datorat apariției situației de criză instalată în economia românească, debitoarea nemaiavând clienți suficienți pentru a desfășura o activitate rentabilă, astfel că lichidatorul nu a identificat situații prevăzute de dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006 privind angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Potrivit dispozițiilor invocate de către reclamantă, respectiv art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptele de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea.
Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții,
respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Ori, după cum în mod temeinic a reținut instanța de fond, în prezenta cauză, creditoarea D. G. a F. P. a județului S. nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege anterior menționate pentru atragerea răspunderii pârâților, administratori statutari ai debitoarei SC S.
Z. &P. I. SRL.
Astfel, reclamanta s-a limitat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ca de altfel și în cuprinsul recursului cu care a înțeles să sesizeze prezenta instanță, în ceea ce privește prezumtiva faptă de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, la a indica împrejurarea că, potrivit bilanțului contabil depus de debitoare la_, aceasta înregistrează stocuri în valoare de 8.514 lei si creanțe de încasat în sumă de 12.273 lei, iar din deconturile de TVA depuse de debitoare pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012 reiese faptul că debitoarea nu a efectuat în aceasta perioada livrări de bunuri/prestări de servicii sau achiziții bunuri/prestări servicii.
Ori, în raport de aceasta conduită procesuală și având în vedere că și creditorilor din procedura insolvenței le sunt aplicabile, atunci când sesizează judecătorul sindic, prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";, se impune concluzia că cererea de chemare în judecată nu se întemeiază pe niciun element probator obiectiv de natură să formeze convingerea instanței că susținerile din cuprinsul acesteia sunt fondate.
Prin urmare, în cauză a fost doar afirmată de către recurentă, iar nu dovedită acea faptă ilicită, de natură contabilă, a administratorilor statutari, care să conducă, în condițiile expres prevăzute de lege, la atragerea răspunderii acestora în procedura insolvenței.
Curtea mai reține că, în ceea ce privește aceste susțineri ale reclamantei, în cauză s-a probat de către pârâți, cât și de către lichidatorul judiciar, prin administrarea probei cu înscrisuri, că stocurile evidențiate în bilanțul contabil de la data de_, de care înțelege să se prevaleze recurenta, în valoare de 8514 lei, au fost puse la dispoziția lichidatorului, care a procedat la evaluarea mărfurilor constând în produse de îmbrăcăminte second hand, constatându-se că stocul este nevandabil, motiv pentru care s-a aprobat descărcarea din contabilitate a acestor stocuri.
De asemenea, în ceea ce privește creanțele de încasat nominalizate în cuprinsul bilanțului, lichidatorul judiciar a promovat o acțiune în instanță pentru recuperarea acestei creanțe, astfel că prin sentința civilă nr. 4330/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ s-a dispus obligarea SC Dala Zore SRL să achite debitoarei SC S. Z. &P. I. SRL suma de 12.272,76 lei.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, curtea constată că se impune respinge recursul declarat, urmând ca sentința recurată să fie menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva Sentinței civile nr. 3181 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. L.
| ← Decizia civilă nr. 7822/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1221/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
