Sentința civilă nr. 1101/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1101/2013
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului B. N. A. de către H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC G. C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC G. C. S., practician în insolvență Bica Rosana, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin B.P.I.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către lichidatorul judiciar, la data de 2 aprilie 2013, dovada notificării pârâtului, în calitate de administrator statutar al debitoarei la domiciliul indicat de către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor C. în vederea predării documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părții cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, iar pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei, pentru motivele invocate în scris.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub numărul de mai sus, la_, lichidatorul judiciar H & B I. S. al debitoarei S.C. G. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. N. A., obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei, în sumă totală de 75.141,99 lei.
În motivare, s-a arătat că pin sentința civilă nr. 3398/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., la solicitarea creditoarei AFP C. -N. prin DGFP C., s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva societății. La data deschiderii procedurii insolvenței funcția de administrator al societății debitoare era îndeplinită de d-l B. N. A. . Pentru a intra în posesia documentelor societății, prin adresa nr. 1993/_, am procedat la notificarea privind predarea actelor prevăzute la art.28 din Legea 85/2006 a administratorului statutar al societății. Astfel pârâtul a fost avizat la_ însă a refuzat să ridice corespondența, drept urmare corespondența a fost returnată cu mențiunea "expirat termen de păstrare";.
Drept urmare, astfel cum s-a arătat și în jurisprudența instanțelor, comunicarea actelor de procedură s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 3 cod proc. civilă urmând apoi a se face aplicarea art. 92 alin. 6 cod proc. civ. Refuzul pârâtului de a ridica notificarea comunicată prin scrisoare recomandată nu împiedică legala realizare a procedurii notificării aceasta fiind considerată realizată la data ultimului demers de comunicare a actului, respectiv data avizării. Lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea analizei cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența debitoarei, pe baza bilanțurilor contabile publicate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice pentru exercițiile financiare 2008 și 2009, urmare a faptului că administratorul statutar al societății debitoare, nu a predat documentele contabile ale societății, acestea nefiind identificate nici la sediul debitoarei. În lipsa documentelor contabile detaliate, nu a putut fi efectuată o analiză judicioasă a cauzelor care au determinat ajungerea societății debitoare în starea de insolvență, raportat și la faptul că ulterior anului 2009, nu au fost puse la dispoziție niciun fel de documente, existând prezumția că evidența contabilă nu a mai fost întocmită. La_, în patrimoniul debitoarei SC G. C. S., la capitolul "Active imobilizate"; erau evidențiate active imobilizate în cuantum de 34.262 lei precum și stocuri în valoare de 6.687 lei, conform bilanțului prescurtat. Lichidatorul judiciar nu cunoaște în ce constau aceste bunuri sau evoluția lor până la data deschiderii procedurii în lipsa unor documente detaliate ulterioare anului 2009, aceste active nefiind predate lichidatorului judiciar pentru valorificarea acestora și obținerea lichidităților necesare achitării sumelor înscrise în tabelul de creanțe. Pentru motivele expuse anterior, s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Totodată în lipsa unei evidențe contabile ulterior anului 2009, există prezumția că aceasta nu a mai fost ținută, motiv pentru care în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Conform art.11 din Legea nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorului statutar. Conform art.73 alin.1 lit.e din legea contabilității, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Astfel cum s-a subliniat în literatura de specialitate, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului statutar obligația de a da dovadă de diligență, loialitate, transparență, prudență si judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin. Totodată, în lipsa unei evidențe contabile ulterior anului 2009, lichidatorul judiciar nu poate identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu poate lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănesti în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Considerentele de fapt expuse conduc la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a și d din Legea 85/2006 și art. 112 Cod proc.civ.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a invoca apărări față de cererea lichidatorului judiciar al debitoarei.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Astfel, din informații economice rezultate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul
M.E.F. încheiat la_, în care sunt reflectate active circulante în sumă de 7.115 lei, constând din stocuri în sumă de 6687 lei, casa și cont în bancă în sumă de 197 lei și creanțe în sumă de 231 lei, și active imobilizate în cuantum de 34.262 lei.
Datorită faptului că pârâtul nu a prezentat actele contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu se poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce duce la prezumția că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența pârâtului acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri aceste acțiuni sau inacțiuni constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a condițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute
corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 75.141,99 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar H & B I. S. al debitoarei
S.C. G. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. N. A., cu domiciliul în mun. C. -N., str. H. nr. 6, ap. 16, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. G. C. S.R.L., J_
, în sumă de 75.141,99 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./Dact./O.V.L./4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 530/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 7822/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
