Decizia civilă nr. 898/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 898/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR :C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta B. V. M., împotriva sentinței civile nr. 4533 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S. și SC C. SRL R. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. M. C. M.
, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei D.G.F.P. S., prin care s-a invocat excepția tardivității formulării recursului.
În data de_, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei, la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f. 14-15), iar în data de_ a trimis la dosarul cauzei, prin fax, note de ședință la care a anexat sentința penală nr. 72/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. ( f. 17-21).
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității invocată de către intimata
D.G.F.P. S., prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4533 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. V. M. .
În temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea insolvenței nr. 85/2006 a fost admisă cererea formulată de creditorul D.G.F.P. S. și obligată pârâta B.
V. M. să suporte pasivul social al debitoarei SC C. SRL în sumă de
191.243 lei.
În baza art. 142 din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva administratorului statutar B. V. M. s-a efectuat de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, iar sumele rezultate au fost repartizate în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
În sarcina sa cade răspunderea existenței registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, inclusiv ținerea contabilității, astfel că acesta are calitate procesuală pasivă, excepția în acest sens urmând să fie respinsă ca nefondată.
Administratorul statutar nu a întocmit procese verbale de recoltare a producției agricole, note de recepție, nu s-au condus fișe de magazie, nu s-au emis facturi pentru produsele livrate. Administratorul statutar nu a evidențiat în contabilitate livrarea de lapte în cuantum de 66.803 litri în valoare de 69.395 lei și nu au luat măsuri pentru facturarea acestei operațiuni, de unde se trage concluzia că acești bani au fost folosiți în interesul său sau al altei persoane.
Dacă sumele realizate din vânzări ar fi fost folosite conform obiectului de activitate al societății și pentru plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului, starea de insolvență putea fi înlăturată. Oricum, datoriile sociale puteau fi achitate la timp cu finalitatea evitării stării de insolvență.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile în totalitate, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, împrejurări reținute și în raportul lichidatorului judiciar.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Mai mult a înstrăinat bunuri fără ca aceste operațiuni să fie reflectate în contabilitate generându-se pe această cale eludarea plății obligațiilor născute ulterior prin valorificarea acestor bunuri.
Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea contabilității nr.82/1991, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de inventariere a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să îndeplinească, conform art.2o din lege, registrele contabile obligatorii.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr.82/1991 ˝documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin. 1, art. 30 alin.1 din Legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Chiar dacă administratorul de fapt al societății a fost soțul administratorului statutar, numitul B. Augustin, această împrejurare nu o disculpă pe pârâtă pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, de supraveghere și coordonare a activității în general, de a lua măsurile adecvate pentru ținerea corectă a contabilității și de a răspunde în temeiul disp. art. 138 din lege. Răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este răspundere delictuală specială și incumbă unei persoane calificate, anume administratorului statutar. De altfel, prin sentința penală nr. 28/_, prin care a fost condamnat inculpatul B. Augustin pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, obligațiile fiscale nu au fost stabilite, tocmai având în vedere considerațiile de mai sus, care îi conferă pârâtei calitate procesuală pasivă.
Având în vedere faptul că potrivit art. 71 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art. 2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, urmează să fie admisă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs la data de_, recurenta B.
V. M.
, solicitând admiterea acestuia, și respingerea cererii de angajare a răspunderii administratorului formulate de către D. G. a F. P. S. pentru obligarea recurentei la plata creanței fiscale în sumă de 191.243 lei.
Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii recursului,
, în conformitate cu dispozițiile art. 316, 298 Cod procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Sentința civilă nr.4533/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ /a1 a fost comunicată debitoarei la data de_ așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 72 din dosarul de fond.
Recurenta avea posibilitatea să introducă calea de atac a recursului cel mai târziu la data de _ . În concret recursul a fost declarat la _
Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Curtea reține că raportat la data comunicării sentinței, respectiv data de_ ultima zi în care putea fi formulat recursul era data de_, întrucât termenul de recurs era de 7 zile de la comunicare.
Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art.
8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recursul debitoarei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta B. V. M. împotriva sentinței civile nr. 4533 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | |||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. | P. | JUDECĂTORI |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.DP
| ← Sentința civilă nr. 1221/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 3582/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
