Decizia civilă nr. 3582/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3582/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii C.
T. I. și C. A. I., împotriva deciziei civile nr. 10.086 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj, cauza privind și pe
intimații SC S. C. SRL, SC S. C. SRL PRIN LICHIDATOR J.
S. P. I. 2007 I. și D. G. A FINAȚELOR P. A JUDEȚULUI S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorii C. T. I. și
C. A. I., asistați de avocat Alexandru Coroian. Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei D.G.F.P. S., prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul contestatorilor.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 319 alin.1 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să lectureze întâmpinarea ce i-a fost comunicată azi.
Curtea, în raport de solicitarea reprezentantului contestatorilor, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă contestatorii C. T. I. și C. A. I., asistați de avocat Alexandru Coroian.
Reprezentantul contestatorilor arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului contestatorilor în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, arată că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată. S-a invocat prin întâmpinarea depusă și s-a probat cu acte că s-a început executarea silită, comunicarea actelor de executare s-a făcut la data de_, astfel că a formulat contestația în termen. Instanța de recurs a admis recursul declarat de
creditoarea D.G.F.P. S. și a modificat hotărârea în sensul admiterii acțiunii de antrenare a răspunderii obligând contestatorii la plata sumei de 1.194.976 lei. Greșeala materială constă în omisiunea analizării instanței de recurs a două dintre condițiile esențiale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre nerespectarea condițiilor privitoare la ținerea contabilității și starea de insolvență. Instanța de recurs a soluționat acțiunea ca pe o acțiune în pretenții. Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, instanța ignorând înscrisurile de la dosar.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 10.086 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Curții de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de creditoarea D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.2920 din_ pronunțate în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o modifică în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. G. a F. P. S. și în consecință au fost obligați pârâții C. T. I. și C. A. I. la plata sumei de 1.194.976 lei în contul unic al debitoarei SC S. C. SRL.
Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare C. T.I. și C.
A. I.
, solicitând admiterea contestației desființarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj și rejudecarea recursului declarat de D. G. a F.
P. S. împotriva sentinței civile nr. 2920/_ .
În motivarea contestației se arată că prin hotărârea contestata, Curtea de Apel Cluj a decis admiterea recursului declarat de creditoarea D. G. a F.
P. S. împotriva sentinței civile nr. 2920/_ pronunțate în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care a modificat-o în sensul că a admis acțiunea formulata de D. G. a F. P. S. și în consecință i-a obligat la plata sumei de 1.194.976 lei în contul unic al debitoarei S.C. S. C. SRL.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale speciale privitoare la fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul și legatura de cauzalitate dintre acestea, apreciind că faptele invocate de recurenta se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d și că acestea au fost cele care au determinat intrarea debitoarei În insolvență.
Critica aceasta decizie pe calea contestației în anulare, întrucât dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 alin. 1, teza I Cod procedură civilă) constând în neobservarea de catre instanța a două aspecte esențiale soluționării cauzei care împreună au concurat la pronunțarea unei hotărari nelegale.
În sensul textului citat, noțiunea de "greșeala materiala" are înțelesul unei greșeli de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecința darea unei soluții greșite. După cum s-a arătat, noțiunea de greșeală materială vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei care trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii contestate".
In speța de față greșeala materială constă în omisiunea analizării de către instanța de recurs a două dintre condițiile esențiale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor, și anume prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre nerespectarea dispozițiilor legale privind ținerea contabilitătii și starea de
insolvență. Avand in vedere faptul că la dosarul cauzei se aflau depuse toate înscrisurile necesare stabilirii unei eventuale legături de cauzalitate (in loc de a
prezuma relativ că această condiție este indeplinită in urma constatarii faptei ilicite), respectiv cuantificării unui prejudiciu real, hotărarea instanței poate fi doar rezultatul unei greșeli materiale in sensul prevederilor art. 318 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă.
Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale avand in vedere faptul că instanța a ignorat înscrisurile de la dosarul cauzei care ar fi determinat întinderea prejudiciului. Astfel, după cum prevăd și dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/20063, răspunderea patrimonială a administratorilor ar putea fi atrasă pentru acoperirea unei părți din pasivul societății, adică a unui prejudiciu intr-un cuantum care trebuie determinat. Or, instanța de recurs nu a analizat sub nicio formă întinderea prejudiciului și implicit, nu a ținut cont de înscrisurile depuse in probațiune în acest sens.
Pe scurt, instanța examinând pe larg fapta ilicită de neținere a contabilității în conformitate cu legea nu a mai examinat întinderea prejudiciului și s-a limitat la a obliga, în solidar, administratorii debitoarei SC S. C. SRL la plata pasivului înregistrat în tabelul creanțelor împotriva debitoarei în cuantum de 1.194.976 lei - în limitele investirii sale. Din interpretarea motivării deciziei reiese fără dubiu considerentele pe care instanța le-a avut în vedere în stabilirea întinderii prejudiciului.
Mai exact, rezultă clar faptul că acesta nu a fost niciodată analizat și că in mod total aleatoriu, in funcție de câtimea obiectului cererii cu care instanța a fost/ar fi fost investită, recurenții au fost obligați la suportarea pasivului într-un anumit cuantum.
Mai mult decat atat, instanța s-a limitat la a constata că se prezumă relativ și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, aceasta fiind în fapt ad litteram motivarea în ceea ce privește această condiție impusă de lege.
Or, doctrina și practica judiciară au statuat in unanimitate faptul că "În lipsa dovedirii raportului de cauzalitate, simplul fapt al nerespectării dispozițiilor legale privind ținerea contabilității nu este de natură a determina atragerea răspunderii patrimoniele", și în mod implicit, această legătură nu se prezumă, ci se dovedește in condițiile art. 1169 din vechiul Cod civil.
Astfel, raportul de cauzalitate trebuia să fie mai întai probat și determinat pentru a putea fi constatat de către instanță.
În ceea ce privește fapta ilicită instanța a reținut următoarele aspecte:
s-au operat înregistrări în contabilitate fără ca acestea să fie întemeiate pe documente justificative;
în cuprinsul unora din facturile verificate de organul de control nu există elementele esențiale (denumirea produsului achiziționat, cantitatea), fapt care face imposibilă verificarea ulterioară a corespondenței achizițiilor cu înregistrările făcute în contabilitate tocmai în lipsa acestor elemente;
înregistrarea unei facturi de vanzare-cumpărare a unui bun despre care parații confirmă că nu a fost înstrăinat la acel moment, este o faptă neechivocă de ținere a unei contabilități în conformitate cu legea;
În urma analizei faptei ilicite, instanța statuează că relevanța în speță a constatărilor antemenționate este că toate cheltuielile înregistrate în contabilitate fără a deține documente justificative nu erau deductibile, deci debitoarea datora un impozit pe profit mai mare decat cel declarat. Însă o astfel de împrejurare nu poate atrage aparitia stării de insolventă, deoarece debitoarea eventual doar si-a mărit în mod fictiv patrimoniul în perioada premergătoare deschiderii proceduri si nicidecum nu l-a diminuat prin declararea unui impozit pe profit mai mare.
Cu privire la neplata impozitului pe dividende instanța constată faptul că "s-a reținut impozitul pe dividende în fiecare an, a fost înregistrat în evidențele
contabile, dar nu s-a declarat și, respectiv, virat la organul fiscal la momentul ridicării dividendelor și echivalează apoi această faptă cu o "înregistrare fictivă în contabilitate a unui impozit pe care debitoarea, de fapt, nu l-a virat la bugetul de stat și care constituie o faptă prevăzută de art. 138 afin. 1 lit. d din lege". Însă, și dacă această susținere ar fi corectă, nu este suficientă pentru a fundamenta atragerea răspunderii patrimoniale a recurenților în condițiile legii.
Prin întâmpinarea formulată, D. G. a F. P. a județului S.
a solicitat respingerea contestației in anulare formulata de C. T.lonel si C.
I. in calitate de administratori ai debitoarei S.C. S. C. SRL ca nefondata, iar pe cale de consecinta menținerea deciziei civile nr._ pronuntata de Curtea de Apel Cluj ca temeinica si legala.
În motivare se arată că instanta de recurs a stabilit concret perioada, fapta, dovada si raportul de cauzalitate dintre acestea si administratorii debitoarei, precum si temeiul legal (filele nr. 7 si 8 ale Deciziei Civile nr._ ).
Instanta a retinut si dovedit raportul de cauzalitate, nu s-a pronuntat in baza unei prezumtii, asa cum eronat sustine contestatoarea.
In concluzie, chiar daca nu ar fi prezenta intentia de frauda, netinerea evidentei contabile ii priveaza pe creditori de un instrument de neinlocuit pentru prevederea ajungerii in situatia insolventei. Astfel prin netinerea contabilitatii debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
a corecta in contabilitate a operatiunilor efectuate (tinerea contabilitatii) reprezinta pentru creditori o garantie ca operatiunile au fost legale, ca ele pot fi verificate si ca isi vor putea recupera creantele din bunurile inregistrate in contabilitate.
Toate motivele invocate in contestatia in anulare au fost analizate de catre instanta de recurs, astfel ca sustinerile contestatoarei nu sunt intemeiate.
Analizând cererea formulată de contestator prin prisma dispozițiilor legale invocate (art.318 C.proc.civ.), instanța constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Contestația în anulare prevăzută de art.318 C.proc.civ. este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, decizii pronunțate de instanțele de recurs.
Contestatorii au indicat în concret motivul de contestație în anulare care apreciază că este incident în cauză, respectiv existența unor erori materiale în cuprinsul deciziei civile, în sensul că instanța de recurs ar fi omis a analiza două dintre condițiile esențiale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor, și anume prejudiciul și legătura de cauzalitate. Totodată, au susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere faptul că instanța a ignorat înscrisurile de la dosarul cauzei care ar fi determinat întinderea prejudiciului.
Curtea observă că motivul de contestație în anulare specială reglementat de art.318 alin.1 teza întâi C.proc.civ. are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale soluționării recursului (de exemplu, referitoare la tardivitate, la timbrare) și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, inclusiv a raționamentului instanței, sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, și, deci, pe această cale nu pot fi valorificate pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
Raportat la cele reținute, curtea apreciază însă că motivele nu se circumscriu ipotezei prevăzute de art.318 alin.1 teza întâi C.proc.civ., întrucât ceea ce invocă cei doi contestatori nu sunt erori materiale în sensul textului legal. În esență, contestatorii reclamă o pretinsă omisiune a instanței de recurs de a analiza două dintre condițiile antrenări răspunderii în temeiul art.138 din Legea 85/2006, precum și o apreciere a probelor care nu corespunde poziției procesuale exprimate de aceștia, urmărind practic a obține o rejudecare a situației ce a făcut obiectul acțiunii soluționate irevocabil, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii C. T. I. și C. A. I.
, împotriva deciziei civile nr.10.086 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. T. I. și
C. A. I., împotriva deciziei civile nr.10.086 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din _
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 898/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 306/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
