Sentința civilă nr. 306/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.306/2013
Ședința publică din data de 1 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților M. M. și M. M., cerere formulată de reclamantul M. AGEMENT R. L. I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC
M. G. I. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar M. agement R. L. I. S., practician în insolvență d-na P. Noemi Andreea și pârâtul M. M. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care pârâtul M. M. depune la dosar o cerere prin care pârâtul M. M. jr. solicită judecarea cauzei în lipsă indicând, totodată, CNP-ul său. Pârâtul prezent se identifică cu CI seria MS nr.4.
, CNP 1., domiciliat în sat Bogata (com. Bogata), nr.247 A, jud. Mureș.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
P
ârâtul M. M. arată că nu dorește nimic altceva decât cele exprimate deja.
Nemaifiind alte cereri de formulat, judecatorul sindic acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, apreciind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 având în vedere că nu au fost predate toate documentele contabile.
Pârâtul susține în continuare că toate documentele ce au fost cerute au fost predate și motivele pentru care se solicită atragerea răspunderii nu sunt corecte și sunt neadevărate. Obiectul de activitate al societății era de pază și protecție și executa paza și protecția în baza unor contracte, inclusiv angajații trebuiau raportați M. ului de Interne. Se susține că s-au falsificat documente, că s-au ascuns documente dar acest lucru era imposibil cu o astfel de firmă. A încercat reprofilarea firmei, a achiziționat unele scule dar după câteva luni AVAS Turda le-a vândut la licitație. Susține că nu a fost intenționată intrarea în faliment, a fost un lanț de conjuncturi care au dus la faliment. A încercat să reprofileze firma, să plătească datoriile către Stat, l-a adus pe copilul său din Italia pentru a ajuta dar a venit criza și, fără a începe să lucreze, sculele achiziționate au fost confiscate. Consideră că nu are nici o vină, a predat documentele lunar la finanțe.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Comercial C., in data de 30 noiembrie 2011, sub nr._, lichidatorul judiciar M. AGEMENT R.
I. S. a solicitat angajarea raspunderii personale a paratilor M. M. si
M. si obligarea acestora la plata pasivului debitoarei SC M. G. I. S. in cuantum de 151.136,83 lei, in baza prevederilor art. 138, lit. d din Legea nr.85/2006.
In motivarea cererii, lichidatorul judiciar a aratat ca prin sentinta comerciala din data de_ pronuntata de catre Tribunalul Comercial Cluj, in dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului
impotriva debitoarei S.C. M. G. I. S.R.L. TURDA. In urma notificarilor efectuate de catre administratorul judiciar, la masa credala s-au inscris creante in cuantum de 151.136,83 lei, iar in data de_ a fost intocmit tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, componenta acestuia fiind format din creante bugetare:
D.G.F.P. C., cu suma de 137.274,00, A.V.A.S. Bucuresti, cu suma de 13.857,83 lei, I.T.M. C., cu suma de 5,00 lei. In data de_, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, lichidatorul judiciar concluzionand ca principalele cauze care au dus la starea de insolventa a debitoarei sunt ineficienta utilizare a resurselor existente care a condus la acumularea de datorii catre institutiile statului si catre terti (in valoare totala de 80.262 lei la_ ), a caror neplata la timp atrage dupa sine calcularea de majorari si penalitati, facand aproape imposibila redresarea societatii. Principala cauza care a dus la starea de insolventa a fost neurmarirea incasarii la timp a creantelor, ajungandu-se la sume de recuperat de 32.905 lei (valoare contabila la_ ) mai mult, neefectuarea in termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creantelor interne duce la prescrierea acestora. Disponibilitatile banesti din sold sunt mici comparativ cu nivelul datoriilor acumulate indicand clar lista de lichiditati pentru plata integrala a datoriilor. Mentinerea unui fond de rulment negativ pe tot parcursul perioadei analizate, a condus implicit la o stare de dezechilibru financiar permanent. Lipsa unor eforturi pozitive in redresarea societatii, rezulta si din faptul ca la aparitia primelor semne de declin (descresterea lichiditatilor, cresterea datoriilor), acestea au fost desconsiderate, neluandu-se din timp masurile corective necesare. Prin urmare, s-a apreciat inca de la acea data ca vinovat de ajungerea societatii in starea de insolventa se face administratorul statutar, care nu s-a conformat obligatiilor care ii reveneau potrivit legii, atat inainte cat si dupa deschiderea procedurii si mai mult decat atat nu a predat patrimoniul societatii in valoare totala de 37.276,00 lei, patrimoniu care era format din active imobilizate in cuantum de 3.428,00 lei, stocuri in valoare de 0,00 lei, creante in cuantum de 32.905,00 lei, numerar si echivalent de numerar 943,00 lei.
Faptul ca administratorul societatii debitoare nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societatii debitoare, asa cum prevede art. 28 din Lege, desi trebuia si putea sa cunoasca faptul ca legea stabileste in sarcina sa aceasta obligatie, nedepunerea situatiilor financiare coroborat cu faptul ca ultima declaratie depusa la organul fiscal a fost inregistrata in data de 28 iulie 2008, toate acestea nu fac decat sa intareasca afirmatia ca a fost tinuta o contabilitate fictiva, administratorul a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fapta prevazuta de dispozitiile art. 138, al. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.
Efectele negative pe care o persoana juridica, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al savarsirii faptelor ilicite ale paratului sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate consta in ajungerea societatii in stare de insolventa asa cum este definita de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel in imposibilitate de a mai recupera creantele avute impotriva debitoarei. Simpla constatare a starii de insolventa constituie totodata o conditie suficienta de angajare a raspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente catre creditori si implicit prejudicierea acestora. Vinovatia persoanelor invinuite de producerea starii de insolventa rezulta fara echivoc din faptele savarsite in desfasurarea activitatii din cadrul societatii. Astfel, desi avea obligatia de a se comporta ca un bun profesionist, desi trebuia si putea sa prevada semnificatia faptelor si a urmarilor acestora, din moment ce gradul de indatorare a societatii era in continua crestere, desi, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata partiala a datoriilor, paratul a dat dovada de o conduita pasiva, din situatiile financiare analizate rezultand lipsa oricaror eforturi pozitive in redresarea societatii. Legatura de cauzalitate dintre fapte si incetarea de plati este de asemenea motivata de faptul ca acele fapte savarsite au condus la necunoasterea situatiei economice si
financiare si la intrarea societatii in insolventa, fiind intrunite elementele raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 si 999 C.civ. Totodata, raportul de cauzalitate se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una dintre faptele enumerate la art. 138, in prezenta speta fiind vorba de faptele prevazute la lit. d, prezumtia avand un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi rasturnata prin proba contrara.
In drept, au fost invocate prev. art.138 al.1 lit.d, art.27 al.1 din Legea nr.85/2006, art.73 din Legea nr.31/1990, art.10 al.1 din Legea nr.82/1991.
Prin precizarile depuse la dosar in data de 13 mai 2011, lichidatorul judiciar a aratat ca a intocmit o completare la raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, concluzionand ca principalele cauze care au dus la starea de insolventa a debitoarei au fost acumularea de datorii catre institutiile statului si terti in valoare totala de
82.108 lei la_, care sunt purtatoare de majorari si penalitati de intarziere; valoarea activului net contabil s-a mentinut negativa, ceea ce demonstreaza incapacitatea debitoarei de a-si acoperi datoriile pe seama activelor detinute, una din cauzele care aui condus la aceasta situatie fiind inregistrarea in ultimii ani de pierderi care, cumulat, sunt mai mari decat capitalul social si rezervele constituite de societate; diminuarea activelor imobilizate a afectat negativ activitatea debitoarei si mai mult, renuntarea la o parte din activele utilizate a dus la reducerea resurselor acumulate care puteau fi utilizate pentru activitatea de exploatare, diminuand astfel capacitatea de redresare a societatii; neincasarea eficienta a creantelor, ramanand sume de recuperat de 32.903 lei, neefectuarea in termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creantelor ducand la prescrierea acestora; disponibilitatile banesti din sold sunt reduse, indicand clar o lipsa de lichiditati pentru plata datoriilor; lipsa unor eforturi pozitive in redresarea societatii, ceea ce rezulta si din faptul ca aparitia primelor semne de declin a fost desconsiderata, neluandu-se din timp masurile corective necesare.
Paratul, prezent in instanta, a declarat ca a predat lichdiatorului judiciar toate actele societatii pe care le detine, el nefiind cu nimic vinovat de situatia in care a ajuns societatea.
Paratii au depus la dosar note de sedinta, prin care au aratat ca nu este reala starea de fapt expusa in raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa. In realitate, debitoarea a functionat pana la data de_, cand s-a solicitat DGFP C. inchiderea societatii. Societatea debitoare a avut initial ca obiect de activitate paza si protectia bunurilor si persoanelor. In anul 2006 a pierdut cel mai important contract pe care il avea cu SC RIGIPS ROM. IA S.
. In urma unui proces purtat cu aceasta societate comerciala, debitoarea incaseaza suma de 75.000 lei, dupa care in anul 2007 investeste intreaga suma in utilaje agricole, in ideea de relansare economica a societatii. In data de_ se modifica statutul societatii, M. M. jr. devenind asociat. Din cauza crizei economice, AVAS Turda a fost nevoita sa ii sechestreze utilajele, precum si conturile avute la Banca Romana de Dezvoltare. Utilajele in care a fost investita suma de peste
100.000 lei au fost vandute la licitatie cu suma de 27.650 lei fara TVA. In aceste conditii, la data de_, debitoarea a fost nevoita sa solicite deschiderea procedurii insolventei. Paratii au mai sustinut ca in momentul in care au fost nevoiti sa predea sediul proprietarului, s-au pierdut o parte din documentele firmei. Prin sentinta comerciala nr.3365/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj la data de 16 mai 2011 a fost respinsa cererea formulata de lichidatorul judiciar M. AGEMENT R. L. I. S. . Recursul declarat de debitoarea SC M. G. I. S., prin lichidator judiciar, impotriva sentintei mentionate a fost admis prin decizia civila nr.2661/2 aprilie 2012 pronuntata de C. ea de Apel C., dispunandu-se casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiasi instante.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr._ *.
Analizand cererea de angajare a raspunderii, judecatorul sindic constata urmatoarele:
Conform dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului. Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii, intrucat incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat - cuprins in actul constitutiv - atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea indeplinirii unor conditii, respectiv savasirea de catre acestia a unor fapte dintre cele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si culpa personala a celui fata de care se antreneaza raspunderea.
In speta dedusa judecatii, creditorii inscrisi in tabelul definitiv de creante au suferit in mod cert un prejudiciu, constand in imposibilitatea incasarii creantelor in cuantum total de 151.136,83 lei, intrucat desi scadente de mai mult timp, aceste creante nu au fost achitate de societatea debitoare, care se afla in stare de insolventa. De asemenea, astfel cum rezulta din recunoasterea paratilor din notele de sedinta depuse la dosar, avand valoarea juridica a unei marturisiri spontane judiciare conform art.1204 Cod civil, societatea debitoaee nu are bunuri in patrimoniu care, in urma valorificarii, sa permita acoperirea pasivului sau macar a unei parti a acestuia.
In acelasi timp, faptele paratilor intrunesc conditiile prevazute de art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006. Astfel, potrivit dispozitiilor mentionate, constituie fapte care pot conduce la antrenarea raspunderii personale a fostului administrator statutar, faptele acestuia care a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Potrivit prevederilor art.27 al. 1, art.30 al.1 din Legea nr.82/2011, precum si art.73 lit.c din Legea nr.31/1990, administratorii au obligatia intocmirii situatiei financiare anuale a societatii, cuprinzand bilantul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informatii referitoare la activitatea societatii, potrivit reglementarilor contabile aplicabile. De asemenea, exista obligatia publicarii acesteia, potrivit art.32 din Legea nr.82/1991 si a depunerii la organele fiscale competente, iar conform art.10 din acelasi act normativ, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului. Din cele expuse, rezulta ca intocmirea si inregistrarea documentelor financiar-contabile, inclusiv a situatiilor financiare anuale, revine administratorului, iar raspunderea acestuia ca urmare a neindeplinirii sau a indeplinirii defectuoase a acestei obligatii se angajeaza atat pe taram contractual, in raport de societate si de tertii creditori, potrivit dispozitiilor art.73 al.1 lit.c si art.73 al.2 din Legea nr.31/1990, cat si pe taram delictual, ca urmare a incalcarii obligatiilor instituite prin lege.
Obiectivul situatiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile. De asemenea, intocmirea situatiilor contabile permite debitorului sa sesizeze scadenta obligatiilor de plata cu consecinta directa a acumularii dobanzilor si penalitatilor de intarziere si sa ia masurile care se impun, inclusiv formularea unei cererii de deschidere a procedurii insolventei atunci cand resursele financiare de care dispune sunt insuficiente pentru acoperirea integrala a creantelor asupra averii sale. In general, daca debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de a solicita ea insasi aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, odata ce a ajuns in stare de insolventa, acumuland in continuare datorii pe care nu le putea achita in termenele legale, antrenarea raspunderii administratorului este posibila, retinand si fapta de a a dispune in
interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica in incetare de plati.
Totodata, omisiunea de a intocmi si, ulterior deschiderii procedurii insolventei, de a preda administratorului/lichidatorului judiciar, toate actele contabile, inclusiv balanta de verificare aferenta fiecarei luni si fisa analitica pe fiecare client, conduce la concluzia ca debitoarea nu a urmarit incasarea creantelor asupra clientilor sai, permitand curgerea termenului de prescriptie al dreptului la actiune, in detrimentul creditorilor sai inscrisi la masa credala.
Prin prisma acestor considerente, se constata ca in cauza dedusa judecatii, ambii parati au avut calitatea de administratori statutari ai societatii debitoare. Din raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la ajungerea debitoarei SC M. G. I. S. in stare de insolventa, rezulta ca analiza lichidatorului judiciar s-a intemeiat pe bilanturile contabile depuse de societatea debitoare pe anii_, pana la acel moment nefiind transmise lichidatorului judiciar de catre debitoare actele contabile, desi aceasta a fost notificata in acest sens. Ulterior, in cursul judecarii cauzei, paratii au comunicat lichidatorului judiciar bilantul prescurtat la data de_, situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la data de_, situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la_ . Lichidatorul judiciar a intocmit o completare a raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la ajungerea debitoarei SC M. G. I. S. in stare de insolventa in care a concluzionat ca aceasta se datoreaza acumularii de datorii catre institutiile statului si catre terti, din care cele catre bugetul de stat sunt purtatoare de dobanzi si penalitati, care nu au fost evidentiate in contabilitatea debitoarei; valoarea activului net contabil s-a mentinut negativa, ceea ce demonstreaza incapacitatea debitoarei de a-si acoperi datoriile pe seama activelor detinute si sugereaza ca starea de insolventa a aparut cu mult inainte de deschiderea procedurii insolventei; neincasarea eficienta a creantelor, ramanand sume de recuperat de 32.903 lei (valoare contabila la data de_ ); disponibilitatile banesti din sold sunt reduse (3148 lei la data de_ ); lipsa unor eforturi pozitive in redresarea societatii, ceea ce rezulta si din faptul ca aparitia semnelor de declin (descresterea cifrei de afaceri, scaderea lichiditatilor, cresterea datoriilor) a fost desconsiderata, neluandu-se din timp masurile corective necesare.
Desi paratii au sustinut in cursul judecarii cauzei ca au predat lichidatorului actele contabile, in realitate nu au predat decat bilanturile pe anii 2008 - 2010, insotite de balantele aferente, aspect probat cu procesul verbal de predare incheiat la data de_, nu insa si listele analitice in care sa fie detaliate creantele respective, care ar fi permis lichidatorului judiciar sa identifice partenerii contractuali si componenta creantelor pe fiecare partener in parte, astfel incat sa poata proceda la demersurile necesare recuperarii acestor creante. De asemenea, se impune si observatia ca potrivit ultimului document contabil primit de lichidatorul judiciar, respectiv raportarea semestriala la data de_, s-a constatat existenta scriptica a unor active imobilizate in valoare de 3.429 lei, a unor creante in valoare de 32.903 lei si a echivalentului in numerar a sumei de 3148 lei, fara insa a fi predate lichidatorului aceste bunuri si disponibilitati banesti si fara a pune la dispozitia acestuia documente contabile din care sa rezulte modalitatea de iesire din patrimoniul debitoarei a acestora, ceea ce permite a se prezuma ca administratorul si-a insusit aceste bunuri sau valori si nu a urmarit recuperarea creantelor de la terti, in detrimentul creditorilor sai. Paratii au mai sustinut prin notele de sedinta depuse la dosar ca au fost pierdute mai multe documente contabile cu ocazia predarii catre proprietar a spatiului unde a functionat sediul sau social, insa nu au facut nicio dovada in acest sens, desi le revenea sarcina probei conform art.1169 cod civil si art.129 Cod procedura civila.
Omisiunea de intocmire si pastrare a tuturor actelor financiar-contabile constituie o fapta negativa, instituind prezumtia ca paratii nu au desfasurat o activitate licita, iar din lipsa acestor documente se poate trage concluzia ca paratii au actionat contrar dispozitiilor legale in materie, cu consecinta ajungerii debitoarei in stare de faliment.
In raport de cele expuse, judecatorul sindic apreciaza ca in sarcina paratilor poate fi retinuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care acestia nu i-au predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile. Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca atata timp cat legiuitorul a inteles sa sanctioneze netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, cu atat mai mult sanctioneaza netinerea contabilitatii.
In conditiile in care evidenta contabila nu a fost tinuta sau nu a fost tinuta in conformitate cu legea, exista o prezumtie de culpa, intrucat corecta tinere a registrelor contabile este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii de Legea nr.31/1990, care la art.73 lit.c stabileste ca administratorii sunt solidari raspunzatori fata de societate si creditorii sociali pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Or, in cazul raspunderii contractuale, culpa paratului este prezumata conform art.1082 Cod civil, in vigoare la data faptelor analizate, raportat la art.138 din Legea nr.85/2005. Totodata, raspunderea poate fi angajata nu numai pentru dol, ci si pentru culpa comisa in executarea mandatului, conform art.1540 Cod civil, si se apreciaza dupa tipul abstract - culpa levis in abstracto, revenind paratilor obligatia de a rasturna prezumtia de culpa instituita in sarcina sa, proba care in cauza nu s-a facut.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor, pasiv care, data fiind natura creantelor inscrise in tabelul definitiv si anume, creante bugetare, in conditiile tinerii contabilitatii societatii debitoare putea fi substantial mai mic intrucat debitele principale nu ar fi atras penalitati si majorari de intarziere.
Pentru toate considerentele expuse, judecatorul sindic constata ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006, impunandu-se admiterea actiunii, cu consecinta obligarii paratilor in solidar la plata sumei de 151.136,83 lei, reprezentand pasivul stabilit prin tabelul definitiv al creantelor asupra averii debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite cererea formulata de lichidatorul judiciar M. AGEMENT R.
I. S. al debitoarei SC M. G. I. S., in contradictoriu cu paratii M.
si M. M. jr.
Obliga paratii in solidar sa plateasca intregul pasiv al debitoarei SC M. G. I. S., J_, in suma de 151.136,83 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2013.
PRESEDINTE: GREFIER:
M. C. B. C. P.
Red./Dact./MCB/5ex./_
| ← Decizia civilă nr. 3582/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2853/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
