Decizia civilă nr. 11314/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a4
DECIZIA CIVILĂ NR. 11314/2013
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. | ION | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții P. I., T. N., P. P. S., F. P., G. I., P. D., M. V., N. M., C. A., P.
E., B. P., M. D., N. D., D. F., J. M., B. O., K. Z.
, S. D., Z. C., C. A., împotriva Sentinței civile nr. 1055 pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a4, al T. ui B. N., în contradictoriu cu intimații SC C. SA PRIN LICHIDATOR J. CII I. P. A S.
, B. M., B. E., V. L., S. V., R. I., A. P., având ca obiect
Faliment - contestație la creanțe.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. Rădăciă S. pentru recurenți, lipsa fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru de și timbru judiciar.
Reprezentantul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială și taxe judiciare de timbru și timbre judiciare cu mențiunea că sunt in număr de 19 taxe de timbru, recurentul T. N. nemaiînțelegând să achite această taxă.
Curtea, după deliberare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a proceda la verificarea taxelor judiciare de timbru depuse la dosar.
La a doua strigare a cauzei se prezintă av. Rădăcină S. pentru recurenți, lipsa fiind părțile.
Reprezentantul recurenților menționează că a verificat și el taxele de timbru și rectifică susținerile sale anterioare in sensul că a depus un număr de 17 taxe judiciare de timbru, cei care nu au mai achitat această taxă fiind T. N., S.
D. și B. P. . Arată că nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Curtea, urmare a verificărilor efectuate, constată că susținerile reprezentantului recurenților sunt adevărate.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Instanța invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de
T. N., S. D. și B. P. și nemaifiind cereri de formulat in cauză declară
deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurenților atât cu privire la excepția invocată cât și cu privire la fondul cauzei.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea excepției nelegalei timbrări și anularea recursului declarat de recurenții T. N., S. D. și B. P. și admiterea recursului celorlalți recurenți așa cum a fost formulat, constatarea existenței in sarcina debitoarei SC C. SA creanțele certe, lichide și exigibile in suma totala de 266.601,9 lei reprezentând contravaloarea chiriilor restante plus penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere, onorariile avocațiale și ale executorului judecătoresc in suma de 50.391 lei, sume la care au fost obligați la plată recurenții prin sentințele civile pronunțate de Judecătoria Bistrița și care reprezintă consecința directă a neîndeplinirii de către intimată, cu rea credință, a obligației de a încheia de îndată a contractelor de vânzare cumpărare a apartamentelor conform Sentinței civile nr. 1743/2008. Aceste sume reprezintă daune moratorii motivat de faptul că debitoarea a întârziat timp de trei ani încheierea contractelor de vânzare cumpărare in formă autentică. In temeiul art. 52 din Legea 85/2006 coroborat cu art. 1116 C.civ., solicită compensarea acestor obligații de plată reciproce. Cu cheltuieli de judecata atât la fondul cauzei cat și in recurs, reprezentând onorariu avocat.
Se arată că in anul 2006 recurenții, chiriași la momentul respectiv, au formulat cereri in baza Legii 85/1992 privind achiziționarea camerelor in care locuiau la prețul stabilit in legea menționată. Intimata SC C. SA a refuzat vânzarea acestor camere motiv pentru care recurenții au promovat acțiune in instanță ce a făcut obiectul dosarului nr. 2666/2006 al Judecătoriei B. . Prin hotărârea pronunțată in dosarul amintit, intimata a fost obligată să vândă recurenților de îndată locuințele obiect al litigiului. Totuși intimata a perseverat in refuzul de a vinde locuințele astfel ca recurenții au pornit executarea silită împotriva acesteia. In cursul anului 2009, întrucât intimata a intrat in procedura insolventei, executarea silită a fost suspendată. Recurenții s-au înscris la masa credală a intimatei cu sumele pretinse. In cursul aceluiași an, intimata a promovat împotriva recurenților, acțiuni separate prin care solicita obligarea recurenților la plata chiriilor restante chiar pentru perioada in care aceasta a refuzat să încheie contractele de vânzare cumpărare despre care se face vorbire mai sus. Instanțele de fond au admis toate aceste acțiuni statuând că recurenții ar fi in continuare chiriași deși in opinia recurenților nu ar mai fi existat raportul de închiriere intre părți. Recurenții, persoane cu posibilitatea materiale precare, nu au achitat sumele pretinse de intimată și pe cale de consecință aceasta a pornit executarea silită împotriva lor. Precizează că instanțele, in motivările lor, au apreciat că intr-adevăr există dreptul de creanță al recurenților dar totodată și dreptul intimatei care
izvorăște dintr-un contract este perfect legal. In baza coexistenței acestor două drepturi, recurenții au pornit acțiuni de drept comun având ca obiect răspundere civilă delictuală prin care au solicitat să se constate că, calitatea de chiriași a recurenților, ulterior obligării intimatei de a încheia contractele de vânzare cumpărare se datorează tocmai atitudinii si refuzului vădit al intimatei. S-a solicitat compensarea acestor obligații. Instanțele de fond au procedat la suspendarea tuturor acestor cauze, fiind incidente disp. art. 36 din Legea 85/2006 având in vedere ca intimata se afla in procedura insolventei. Astfel, recurenții s-au înscris la masa credală a debitoarei in procedura insolventei, in baza art. 75 din Legea 85/2006.
Deși au fost încheiate ulterior antecontracte de vânzare cumpărare intre recurenta și intimată, recurenții nu le-au valorificat întrucât le-a fost teamă că in situația in care aceste locuințe vor fi trecute in proprietatea lor, intimata va profita de acest lucru și ii va executa silit in baza sentințelor pronunțate și amintite mai sus, iar recurenții s-ar vedea in situația de a ajunge practic in stradă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului pentru toate motivele invocate.
Instanța reține cauza in pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1055 pronunțată în data de_, în dosarul nr. _
/a4, al T. ui B. N. s-a respins ca nefondată excepția tardivității cererii de înscriere în tabelul creanțelor și excepția tardivității contestației împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii contestatorilor.
S-a anulat ca netimbrată contestația în ceea ce privește pe contestatorii B. M., B. E., V. L., S. V., R. I. și A. P. .
S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii B. M., P. I., T. N., P. P. S., F. P., G. I., P. D., B. E.
, M. V., V. L., S. V., R. I., N. M., C. A., P. E. ,
B. P., M. D., N. D., D. F., J. M., A. P., B. O.
, K. Z., S. D., ZBÂRCEA C., C. A., în contradictoriu cu debitorul S. C. SA, prin administrator judiciar C. I. DE I. POIENAR
I., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în baza prev.art.137 Cod proc.civ. instanța va examina în prealabil excepțiile invocate de lichidatorul judiciar desemnat în cauză C.I.I. Poenar I. .
În ședința publică din data de 12 martie 2013 instanța, în baza prev.art.11 alin.1 lit.i din Legea nr.85/2006 și având în vedere faptul că se invocă existența unor creanțe împotriva averii debitoarei, a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza a judecătorului sindic din cadrul T. ui B. -N. .
Instanța a respins ca nefondată și excepția tardivității cererii de înscriere în tabelul creanțelor precum și excepția tardivității contestației împotriva măsurii lichidatorului judiciar de respingere a cererii de înscriere deoarece în cauză se invocă o compensare a creanțelor în baza prev.art.52 din Legea nr.85/2006, operațiune pentru care nu este prevăzută în lege sancțiunea decăderii.
Instanța în baza prev.art.20 din Legea nr.146/1997 a anulat ca netimbrată contestația în ceea ce îi privește pe contestatorii B. M., B. E., V. L., S.
V., R. I. și A. P. deoarece li s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru în cuant7um de 120 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei dar contestatorii nu au dat curs solicitării instanței (f.53 verso și f.55-65).
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că prin încheierea nr.324/CC/2009 pronunțată de T. B. -N. în ds.nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC C. SA. După deschiderea procedurii administratorul judiciar desemnat în cauză C.I.I. Poenar I. a trecut la examinarea actelor contrabile ale societății debitoare după care i-a notificat pe creditorii identificați în aceste acte.
Contestatorii din prezenta cauză nu au fost notificați deoarece nu figurează în calitate de creditori în actele contabile ale societății debitoare.
Cu privire la prezenta contestație, instanța a constatat că creanța invocată nu este dovedită prin nici un înscris prin care să se stabilească în sarcina debitoarei SC
SA obligația de a le achita contestatorilor sumele solicitate pentru a putea fi înregistrată în tabelul creanțelor și pentru a se putea proceda ulterior la o eventuală compensare a creanțelor.
Mai mult din însăși cuprinsul contestației a rezultat că aceste sume nu numai că nu sunt datorate de societatea debitoare contestatorilor, ci dimpotrivă contestatorii datorează aceste sume societății debitoare, motiv pentru care împotriva contestatorilor s-a pornit executarea silită pentru sumele în litigiu.
În aceste circumstanțe în care contestatorii nu au dovedit existența unui drept de creanță stabilit legal, convențional sau judiciar împotriva debitoarei, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev.de disp.art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006.
Pentru considerentele menționate și în baza textelor de lege invocate, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. I., T. N., P. P. S.
, F. P., G. I., P. D., M. V., N. M., C. A., P. E., B.
P., M. D., N. D., D. F., J. M., B. O., K. Z., S.
, Z. C., C. A. solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate si rejudecând pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulata la fond, în sensul a se constata existenta in sarcina debitoarei S.C. C. SA a unor creanțe certe, lichide si exigibile in suma totala de 266.601,9 lei reprezentând c-valoarea chiriilor restante plus penalitățile de 1% pe zi de întârziere(de 216.210,7 lei), respectiv onorariile avocațiale si ale executorului judecătoresc aferente executării silite in suma de 50.391.2 lei (expuse nominal/fiecare fost chiriaș in tabelul prezentat in contestație) sume la care am fost obligați prin sentințele Civile pronunțate de Judecătoria Bistrița si care reprezintă consecința directa a neîndeplinirii cu rea credința a obligației de a încheia "de îndată" contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor situate la adresele susmenționate conform dispozitivului sent. civile nr. 1743/2008 a Judecătoriei B.
.
Totodată, în baza disp. art. 52 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 1616 C. civil, solicită să se dispună compensarea in totalitate a obligațiilor de plata reciproce (a celor stabilite in sarcina subsemnaților debitori prin sentințele civile menționate mai jos in favoarea creditoarei S.C. C. SA, cu acelea precizate in primul petit al prezentei in suma totala de 266.601,9 lei), statuând ca in cauza nu mai exista raporturi juridice obligaționale între părți, cu obligarea debitoarei - pârâte la cheltuieli.
În motivele de recurs se arată că în ceea ce privește existenta creanței, respectiv a prejudiciului cauzat acesta este in mod indiscutabil constituit chiar din totalul sumelor concrete (calculate de către executorul judecătoresc si comunicate prin somație subsemnaților), pe care fiecare dintre ei ar trebui sa le achite cu titlu de chirie restanta + penalitățile de întârziere.
Analizând speța dedusa judecații, constata ca sunt întrunite in cauza toate elementele răspunderii civile delictuale aferente unei acțiuni in pretenții pentru daune - interese moratorii, după cum urmează: prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului (neexecutarea in termen util, adică "de îndată" a obligației legale
de a vinde la cerere locuințele de serviciu, obligație prev. de art. 7 alin. (1), al L. nr. 85/1992, si statuata definitiv si irevocabil prin sent. Civila nr. 1743/2008), urmare ce consta in prelungirea nejustificata legal a statutului de chiriași cu obligația aferenta de plata a unor chirii lunare, ulterior înregistrării cererii comune de cumpărare la Registratura generala a S.C. C. SA. In ceea ce privește caracterul real si cert - nu numai nominal, al prejudiciului, arată ca avem de a face cu un prejudiciu viitor. Ori teoria si practica judiciara in materie au stabilit clar de foarte mult timp prin formulări devenite deja "clasice" ca: "Este de asemenea cert, prejudiciul viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur ca se va produce in viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare" (DREPT CIVIL -TEORIA GENERALA A OBLIGAȚIILOR, C-tin Statescu, C. Birsan E. ura Academiei R.S.R. -fila 166). De asemenea intr-o decizie a Trib. Suprem, sect. Civila, s-a precizat: "Prejudiciul viitor este de asemenea supus reparării, daca exista siguranța producerii sale, precum si elementele îndestulătoare pentru a-i determina întinderea" (Decizia Trib Suprem nr. 2038/1972, nepublicata; idem, dec. nr. 924/1973, in CD. 1973, p. 175).
Pe cale de consecința, chiar daca in ceea ce ne privește prejudiciul nu s-a produs încă, este in afara oricărei îndoieli ca el se va produce in momentul in care ar trebui sa achite sumele concrete menționate în somațiile de plata expediate de către executorul judecătoresc. Acest prejudiciu viitor este nu numai "evaluabil" ci este deja evaluat pentru fiecare in parte, conform tabelului susmenționat, ce recapitulează sumele bănești menționate in fiecare somație de plata, reprezentând totalul: chiriilor restante, penalităților de întârziere, cheltuielilor de executare (onorarii executor si avocat)
Cu privire la fapta ilicita arată că aceasta consta intr-o inacțiune, adică intr-o conduita omisiva a debitoarei obligației de a face, respectiv a obligației de a încheia "de îndată" contractele de vânzare-cumpărare, în conformitate cu disp. legala sus menționata.
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, este evident in situația data, in care, S.C. C. SA săvârșind fapta ilicita, adică refuzând încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, a prelungit total nelegal si vădit abuziv raporturile juridice de închiriere, in baza cărora au rămas încă patru ani de zile obligați la chiriile lunare, al căror cuantum actual se ridica la sumele totale susmenționate.
Apreciază ca este de-a dreptul revoltător ca sa achite în prezent "chiriile restante" + "penalitățile de întârziere", născute ca o consecința directa chiar a conduitei culpabile a debitoarei.
Menționează că vinovăția debitoarei S.C. C. SA consta in atitudinea subiectiva pe care conducerea administrativa a acestei societăți a avut-o fata de fapta susmenționata si de urmările acesteia, la momentele in care a săvârșit-o. Forma de vinovăție este cu certitudine intenția directa, fiind evident ca respectiva conducere a avut clar reprezentarea exacta a faptei săvârșite, respectiv a omisiunii cu buna știința a îndeplinirii obligației legale de a încheia contractele de vânzare- cumpărare, si mai ales consecințele directe ale acestei omisiuni, respectiv prelungirea forțată a contractelor de închiriere, urmărind cu buna știința aceasta prelungire forțată a raporturilor de închiriere pentru a culege "sine die", o perioada cit mai mare de timp "chiriile" aferente. Caracterul perfect conștient al acestei atitudini subiective, apare cu atât mai evident pentru perioada iunie 2008- decembrie 2009, ulterioara pronunțării sentinței civile nr. 1743/2008, care statua definitiv si irevocabil obligația încheierii "de îndată" a contractelor de vânzare-
cumpărare. Ori, sumele pe care ar trebui sa le achite in prezent cu titlu de chirii restante, vizează exact aceasta perioada, in care strict legal recurenții trebuia sa fie de mult proprietarii apartamentelor in litigiu.
În aceasta calitate de creditori al obligației de a face, constata ca pârâta deși nu si-a executat obligația legala de a încheia "de îndată" contractul de vânzare- cumpărare, a pornit formele de executare silita a sentințelor civile susmenționate, prin care solicita suma totala de 266.601,9 lei Iei (adică suma de 216,210,7 lei - totalul restantelor inițiale înmulțite cu 1% pe zi de întârziere, plus 50.391 lei reprezentând totalul cheltuielilor de executare - onorarii executor si onorarii avocațiale).
Prealabil soluționării recursului, Curtea constată că în speță, taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina recurenților Targovet N., B. P. și S.
D. nu a fost achitat anticipat sau până la termenul stabilit de instanță astfel că în temeiul art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 va anula recursul declarat de aceștia.
Analizând recursul declarat de către reclamanți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.324/2009 a T. ui B. -N. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC C. SA. În exercitarea atribuțiilor care îi revin, administratorul judiciar al debitoarei a procedata la identificarea creditorilor acesteia precum și a debitorilor săi.
Constatând că recurenții ocupă imobilele proprietatea debitoarei fără a achita chiria aferentă, debitoarea a solicitat instanței de judecată obligarea acestora la plata chiriei restante.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că sumele datorate de către recurenți cu titlu de chirie nu au fost achitate astfel că s-a procedat la executarea silită a titlurilor executorii.
Recurenții apreciază că nu sunt debitori ai debitoarei întrucât și ei, la rândul lor, au de încasat de la debitoare suma de 266.601,9 lei ce reprezintă daunele interese moratorii pe care debitoarea trebuie să le achite întrucât nu și-a îndeplinit obligația impusă de instanța de judecată (sentința civilă nr.1743/2008 irevocabilă) de a încheia de îndată contracte de vânzare-cumpărare pentru spațiile ocupate de recurenți, solicitând astfel judecătorului sindic să procedeze la compensarea sumelor.
Curtea reamintește că în procedura insolvenței astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr.85/2006, compensarea nu poate avea loc decât în condițiile art.52 din lege. Prin urmare, pentru ca aceasta să opereze, iar datoriile reciproce ale creditoarei și debitoarei să fie stinse este necesar ca toate condițiile compensării să fie îndeplinite la momentul deschiderii procedurii.
În speță, Curtea reține că în mod corect judecătorul sindic a constatat că ipoteza normei legale enunțate anterior nu este întrunită întrucât recurenții nu au făcut dovada existenței la data deschiderii procedurii insolvenței a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…).
În speță, Curtea reține că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile. Astfel, creanța pretinsă de recurenți se fundamentează pe o răspundere civilă delictuală a debitoarei rezultată din neexecutarea sau executarea
cu întârziere a obligației stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întinderea acestei răspunderi fiind necesar a fi stabilită, în lipsa unei învoieli a părților, de către instanța de judecată.
Curtea reține că în speță debitoarea nu a recunoscut existența acestor creanțe și nici nu există vreo înțelegere a părților cu privire la antrenarea răspunderii astfel că pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii debitoarei precum și întinderea prejudiciului este necesară o hotărâre a instanței de judecată. Cum în speță o astfel de hotărâre nu există iar creanța recurenților nu rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, Curtea constată că recurenții nu au o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
Ca atare, întrucât recurenții nu pot opune debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă anterioară datei deschiderii procedurii insolvenței, Curtea constată că în mod corect a statuat judecătorul sindic că nu este posibilă compensarea solicitată de către recurenți iar contestația formulată este nefondată.
Apărările recurenților referitoare la împrejurarea că debitoarea își invocă propria culpă atunci când pretinde executarea sumelor datorate cu titlu de chirii nu pot fi reținute. Astfel, pe de-o parte, debitoarea este beneficiara unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile - care stabilesc obligația de plată a recurenților iar, pe de altă parte, eventuala pasivitate a debitoarei în executarea obligațiilor care îi revin din hotărârile judecătorești prin care a fost obligată la vânzarea către recurenți a spațiilor deținute putea fi sancționată în condițiile reglementate de Cartea V-a din codul de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurenți ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din LPI îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul formulat de contestatorii T. N., B. P. ȘI S. D. împotriva sentinței civile nr.1055 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a4 al T. ui B. -N. .
Respinge recursul declarat de contestatorii P. I., P. P. S., F. P., G. I., P. D., M. V., N. M., C. A., P. E., M. D., N.
D., D. F., J. M., B. O., K. Z., Z. C., C. A. ,
împotriva sentinței civile nr.1055 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a4 al T. ui B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. M. ION | A. | M. | C. | M. | S. | MIHAEA N. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.C. V.
| ← Sentința civilă nr. 1680/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 229/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
