Decizia civilă nr. 11319/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 11319/2013
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: M. N.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta SC A. &M.
C. S. prin lichidator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 4768 din data de_, pronunțate în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș privind și pe intimatul A. F., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost reținute în ședința publică din data de_ când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4768 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș a fost respinsă acțiunea precizată promovată de lichidatorul judiciar P. I. IPURL, în contradictoriu pârâtul
F. .
În considerente se reține că prin sentința civilă nr. 944 din_ pronunțată de T. Maramureș, în dosar nr._ s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC A. & M. C., a fost numit lichidatorul judiciar.
La masa credală s-au înscris creditorii: Administrația Finanțelor P. e
M., Primarul municipiului B. M., SC Iscut SA, V.D.S. Trans Service
S., SC Lukoil România S., SC Autotrans taxi Marfă SA, SC Spring C.
S., SC Trans Mamut S., SC Smartcom Impex S., SC Coroian Co Trans S., SC Telemobil SA, SC P. energ SA, Societatea de Construcții în Transporturi
B. SA, totalul creanțelor fiind în sumă de 864.820,20 lei.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de
insolvență a debitorului prin faptele expre și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență,
faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvență.
Așa cum s-a mai precizat, prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect în patrimoniul creditorilor acestuia și constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, era necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art.
138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței.
În situația de față, din cuprinsul procesului verbal de predare-primire încheiat la data de_ și a procesului verbal de predare-primire încheiat la data de_ reiese că pârâtul i-a predat lichidatorului judiciar bunurile existente în patrimoniul societății insolvente, iar împrejurarea că acestea nu au putut fi valorificate de lichidator la valoarea dorită, acestea fiind casate în
fapt, constituie o împrejurare neimputabilă pârâtului.
Așa cum s-a arătat anterior, pentru a se angaja răspunderea administratorului statutar în baza dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea 85/2006 este necesar a se face dovada certă a raportului de cauzalitate dintre faptele învederate de lichidatorul judiciar și prejudiciu, nefiind suficient a se menționa existența unor simple împrejurări care ar fi putut favoriza apariția insolvenței, fiind necesar a se face dovada certă că pârâtul a utilizat bunurile în interesul propriu sau al unei alte persoane.
Pentru considerentele sus menționate instanța a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea 85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs
SC A. &M. C. S. PRIN LICHIDATOR J. P. I. IPURL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâtului la suportarea din averea personală a pasivului neacoperit al debitoarei.
În motivarea recursului recurenta a arătat următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1026 din data de_ a T. ui Maramureș a fost admisă acțiunea în răspunderea administratorului statutar pentru pasivul neacoperit al debitoarei, formulate și precizate
ulterior de către S.C. A. &M. C. S.R.L., prin lichidator judiciar față de pârâtul A. F. . Împotriva Sentinței Civile s-a formulat recurs la Curtea de Apel C. de către administratorul statutar în persoana d-lui A. Florin. Prin Hotărârea nr. 7397/2013 din_ în dosar nr._, a fost admis recursul formulat de pârâtul A. F. împotriva Sentinței Civile nr. 1206 din_ a T. ui Maramureș, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. Prin Sentința Civilă nr. 4768 din data de_ a T. ui Maramureș a respins acțiunea promovată de S.C. A. &M. C. S.R.L., prin lichidator judiciar.
In considerentele Sentinței civile nr.4768 din data de_ s-a reținut în esență că răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natură juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, acesta răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a-g din lege.
Pentru faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d, din Legea nr. 85/2006 consideră că probele prezentate de către recurentă dovedesc din plin vinovăția recurentului. Lichidatorul judiciar numit în cauză a realizat demersurile necesare în vederea preluării de la administratorul statutar al debitoarei, a actelor și documentelor contabile aferente activității comerciale a societății falite și în acest sens a procedat la notificarea acestuia, conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
In ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. (1) din Legea 85/2006, arată că în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.(l) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat stare de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: conform art. 138 alin 1, lit. a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. In acest context, consideră că predarea bunurilor în stare avansată de uzură constituie o dovadă clară a faptului că acestea au fost folosite de către administrator, bunurile neputând fi valorificate de lichidator, acestea fiind casate în fapt.
Arată că până la data de_, dată la care lichidatorul judiciar a
introdus acțiunea în răspundere, administratul statutar, nu a dat curs solicitării de predare a bunurilor. Pârâtului i s-a solicitat să procedeze la predarea bunurilor societății, solicitare realizată prin notificări și prin intermediul rapoartelor de activitate întocmite și depuse la dosarul cauzei.
Lipsa de interes manifestată de administratorul statutar al societății, raportat la predarea bunurilor, bunul mers al activității și modul iresponsabil cu care a fost gestionată activitatea debitoarei, nu face altceva decât să denote neglijența acestuia.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâtului la suportarea din averea personală a pasivului neacoperit al debitoarei în cuantum de 864.820,20 lei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, demersul judiciar al lichidatorului judiciar a fost justificat de invocarea de
către aceasta a dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorul statutar.
Potrivit dispozițiilor legale, declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
Astfel cum reiese din susținerile concordante ale părților, pârâtul A.
F. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Potrivit celor menționate în cuprinsul proceselor verbale de predare- primire încheiate între pârât și lichidatorul judiciar la datele de_ și de_, pârâtul a procedat la predarea către lichidatorul judiciar a actelor contabile și a ștampilelor societății, precum și a bunurile existente în patrimoniul societății insolvente.
Potrivit dispozițiilor invocate de către reclamantă, respectiv art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
În ceea ce privește cazul de răspundere reglementat de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, curtea reține că, pentru a fi atrasă răspunderea în condițiile prevăzute de acest text legal, este necesar a se proba în concret folosirea bunurilor societății în folosul propriu al pârâtului sau în cel al unei alte persoane de natură să cauzeze starea de insolvență.
Ori, după cum în mod temeinic a reținut instanța de fond, în prezenta cauză, lichidatorul judiciar nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege anterior menționate pentru atragerea răspunderii pârâtului, administrator statutar al debitoarei SC A. &M. C. S. .
Astfel, reclamantul s-a limitat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ca de altfel și în cuprinsul recursului cu care a înțeles să
învestească prezenta instanță să învedereze împrejurarea că pârâtul nu a dat curs solicitării de predare a bunurilor, susținere infirmată de înscrisurile depuse în probațiune de către pârât, documente însușite prin semnare și ștampilare de către lichidatorul judiciar.
În raport de aceasta conduită procesuală și având în vedere că și lichidatorului judiciar, ca participant la procedura insolvenței, îi sunt aplicabile, atunci când sesizează judecătorul sindic, prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";, se impune concluzia că cererea de chemare în judecată nu
se întemeiază pe niciun element probator obiectiv de natură să formeze convingerea instanței că susținerile din cuprinsul acesteia sunt fondate.
Prin urmare, în cauză a fost doar afirmată de către recurent, iar nu dovedită, acea faptă ilicită a administratorului statutar, care să conducă, în condițiile expres prevăzute de lege, la atragerea răspunderii acestuia în procedura insolvenței.
Curtea mai reține că, în cuprinsul cererii de recurs, lichidatorul judiciar invocă, pentru prima dată în prezentul litigiu, dispozițiile art. 138 lit. d din legea nr. 85/2006.
Ori, în ceea ce privește acest aspect, trebuie subliniat, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 316 raportate la art. 294 alin. 1 fraza I-a din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, dispozițiile de procedură privind judecata în apel aplicându-se și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Așadar, invocarea prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 constituie o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, prin extinderea acesteia și la alte ipoteze legale neinvocate prin acțiunea introductivă, astfel că, în ceea ce privește motivele invocate în susținerea atragerii răspunderii și în temeiul acestui text legal, se impune a se constata că formularea acestora direct în recurs este inadmisibilă, astfel că acestea nu vor face obiectul analizei prezentei instanțe.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., curtea constată că se impune respinge recursul declarat, urmând ca sentința recurată să fie menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SC A. &M. C. S. prin lichidator judiciar P. I. IPURL împotriva sentinței civile nr.4768 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | SA M. | ION | A. M. C. |
G.
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. P.
| ← Sentința civilă nr. 2593/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 566/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
