Decizia civilă nr. 9879/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9879/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. AL H.
JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I.
G.: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de pârâții M. S. și M.
D. împotriva sentinței civile nr.3001 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș privind și pe intimat SC M. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. L., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenți, în reprezentarea intereselor acestora, avocat Panda N., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.30), lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se menționează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că în data de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.33-36) la care a atașat în susținere înscrisurile de la filele 37-74 și că până la momentul strigării cauzei nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta recurenților, avocat Panda N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar (f.78) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților, avocat Panda N. solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele invocate și dezvoltate în scris, în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței supuse reformării, în sensul respingerii acțiunii lichidatorului judiciar CII B. L. ca fiind nefondată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3001 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar C. I. DE I. B. L., în contradictoriu cu pârâții M. S. ȘI M. D. și au fost obligați pârâții să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC M. S., până la concurența sumei de 242.254,77 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că acuzația fraudă fundamentată pe incidența prevederilor art. 138 lit. d are caracter fondat .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. S. și
D. solicitând modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii .
În motivarea cererii de recurs, recurenții au relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât ajungerea debitoarei în stare de insolveță se datorează unor cauze obiective, neexistând un raport de cauzalitate între acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d și intrarea debitoarei în incapacitate de plată.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului .
Deliberând asupra cererii de reformare curtea reține următoarele: 1.Cererea de antrenare a răspunderii s-a fundamentat în primă
instanță pe dispozițiile art. 138 lit. d.
Ținând cont de principiul potrivit căruia sunt prohibite în căile de atac cererile diferite, prin obiectul sau cauza lor, față de cererea originară
,curtea se va limita în a cerceta legalitatea hotărârii atacate din perspectiva limitele judecății în primul grad de jurisdicție.
În consecință, acuzația de fraudă întemeiată pe art. 138 lit. e susținută de intimat prin întâmpinarea formulată în recurs nu poate fi analizată. A admite contrariul ar însemna să se încalce principiul dublului grad de jurisdicție consacrat în această materie .
2.
Deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitorului a fost dispusă prin sentința civilă nr.4532/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ la data de_ .
Debitoarea a solicitat suspendarea activității pe o perioadă de 3 ani începând cu data de_ potrivit dispozițiilor încheierii nr. 5279/_ din dosarul nr.33440/_ a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de următoarele coordonate:
dimensiunea și caracterul prejudiciului,
legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență,
caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi,
subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă Răspunderea poate fi activată doar în peisajul clasic al insolvenței,
contemporaneitatea procedurii constituind punctul său de plecare, în timp ce insuficiența activului este singurul mediu în care acest tip de răspundere se poate obiectiva.
Totodată, faptele ilicite care pot da naștere acestei răspunderi sunt limitativ prevăzute de lege, fiind numai fapte intenționale.
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului . El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care
doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței.
3.Cererea de antrenare a răspunderii s-a fundamentat în primă instanță pe dispozițiile art. 138 lit. d.
Conform art. 138 lit d din Legea nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Evidențele contabile trebuie să reflecte acel "true and fair view"; la care se referă jurisprudența engleză, și anume o imagine fidelă a patrimoniului.
Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.
Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale. În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.
În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.
Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei.
Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temeiul art.138 lit. d operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei
în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv.
În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între intrarea debitoarei în incapacitate de plată și dispariția unor documente contabile.
În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii.
Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor, prin: 1) consemnarea de date nereale, 2) omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. Omisiunea inserării se referă la anumite date sau
împrejurări care nu apar în conținutul înscrisului, deși acestea trebuiau să-și găsească locul în cuprinsul său. O astfel de inacțiune constituie o alterare a adevărului, ea reprezentând o lacună care se răsfrânge asupra întregului act, modificându-i conținutul, făcându-l să exprime o altă situație decât cea
adevărată. De pildă, neînregistrarea unor mărfuri facturate. Atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului înseamnă consemnarea sau
inserarea unor date sau împrejurări nereale. Atestarea trebuie să se refere la
fapte sau împrejurări care au determinat întocmirea actului și care au avut un caracter mincinos, indiferent de numărul datelor sau împrejurărilor atestate.
Evidența falsificată trebuie să fie una care are corespondent în realitate și să aibă
aptitudinea de a fi utilizată în vederea producerii de efecte juridice, cum sunt denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț .
Pârâții au prezentat lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile aferente perioadei 2007-2009, practicianul în insolvență preluând doar parte a acestora și anume evidențele referitoare la contul de profit și pierdere din_ ; situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii din_ ; decizia de declarare în inactivitate; încheierea nr. 5279 din_ ; certificatul de înregistrare mențiuni; declarație pe proprie răspundere autentificată la notar;situația privind facturile emise de debitor către S.C. Drumuri și Poduri Tg. L. pentru care s-a aplicat eronat taxare inverse; raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ ; lista cuprinzând evidențe analitice la unele conturi din balanța de verificare la_ ; lista cuprinzând furnizorii CT.401 neplătiți conform balanței de verificare la_ și contul 411-clienți; balanța de verificare la_ ; adresa cu nr. 11 din_ transmisă de către administratorii statutari ai debitoarei.
În consecință, curtea constată că acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d nu are suport probator, nefiind dovedită existența unor acțiuni de falsificare, dispariția evidențelor contabile ori nerespectarea prescripțiilor legale în ceea ce privește conducerea contabilității care să se afle în raport de cauzalitate cu starea de insolvență
.
Dimpotrivă constatările făcute de organele fiscale la o dată anterioară ,dar relevantă din perspectiva acuzațiilor aduse pârâților ,atestă contrariul
.
Raportul confirmă faptul că nu există deficiențe privind modul de respectare a reglementărilor contabile în ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru somaj etc, registrul unic de control, modul de efectuare și valorificare a inventarierii patrimoniului. Or, nerespectarea prescripțiilor legale în materia constituirii unor provizioane precum și aplicarea în mod eronat regimului de taxare inversă nu constituie greșeli care să fundamenta acest tip de răspundere.
4
.Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară, legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului ( cap.III. 4, 7,8,_ ,13,1415,16 din RIF.4883/_ )
Or, reclamanta nu a demonstrat nici existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită imputată pârâților și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Conform raportului de inspecție fiscală încheiat la data de_ intrarea debitoarei în incapacitate de plată s-a datorat unor cauze obiective legate de
imposibilitatea recuperării unor creanțe în cuantum deloc neglijabil( 82.661 ron ) de la o societate aflată deja în lichidare judiciară( cap.III. 3 din RIF.4883/_
).Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Așa fiind curtea,în baza art. 312 C.proc.civ va admite recursul declarat de pârâții M. S. și M. D. împotriva sentinței civile nr.3001 din _
pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul CII B. L.
, în contradictoriu cu pârâții M. S. și M. D. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții M. S. și M. D. împotriva sentinței civile nr.3001 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul CII B. L., în contradictoriu cu pârâții M. S. și M. D.
.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||||
S. | AL H. | M. | B. | M. | I. I. | D. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.O. A.
| ← Sentința civilă nr. 5673/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2593/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
