Sentința civilă nr. 2593/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a1*
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2593/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECATOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii personale formulată de către lichidatorul judiciar C.I.I. C. S. împotriva pârâților C. A. I. și C. D., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC D. I. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, d-na practician în insolvență, Câmpean Liana Georgeta și reprezentanta pârâților, d-na avocat Pîrva I. Ines, cu împuternicire avocațială existentă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că citarea pârâților s-a făcut la domiciliul procesual ales adus la cunoștința instanței prin menționarea acestuia inclusiv în cuprinsul cererii ce a fost formulate de către pârâți în fața Curții de Apel C. și că la momentul la care s- a dispus citarea acestora, domiciliul procesual ales era la adresa indicată în cuprinsul cererii de recurs, respectiv la d-na avocat Pîrva I. Ines, C. -N., str. Baba Novac, nr.8, apartament 14, adresa administrativă de la care s-a și dispus citarea pârâților.
De asemenea, se constată faptul că la data de 11 septembrie 2013, pârâții au comunicat instanței o nouă schimbare a domiciliului procesual ales, la adresa administrativă situată în C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 65, ap.3, județul C., solicitând ca la această adresă să se facă comunicarea tuturor actelor de procedură.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentanților părților asupra fondului cererii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii astfel cum a fost formulată, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata pasivului societății SC DALV I. S. în cuantum de 139.478,49 lei, în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006, raportat la faptul că pârâții au folosit bunurile societății în interes personal sau în interesul altor persoane. În continuare, arată că la data de 30 iunie 2009 societatea înregistra disponibilități în casieria societății și în conturi bancare în cuantum de 48.449 lei, precum și stocuri în valoare de 177.721 lei, învederând faptul că atunci când practicianul în insolvență a solicitat lămuri cu privire la aceste active ale debitoarei, nu a primit nici o explicație din partea pârâților, operând astfel prezumția simplă că aceste bunuri au fost utilizate de pârâți în interesul lor sau în interesul unor terți. De asemenea, arată faptul că soldul contului " clienți neîncasați"; era de 16.248,37 lei și, deși a solicitat în repetate rânduri documentele necesare pentru a putea proceda la recuperarea creanțelor, acestea nu au fost prezentate, învederând faptul că după data deschiderii procedurii insolvenței, la data de 14 octombrie 2009, a fost prestat către SC AMISA PRODUCT SA serviciul de execuție montaj centrală, valoarea facturii fiind de 6.000 de lei, cu toate că această societate mai avea de achitat o altă factură în cuantum de 2.760 lei. De asemenea, arată faptul că societatea a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu d-l Astaluș Ioan cu privire la instalația de foraj marca Bauer model BG-15H pentru prețul de 130.000 euro, deși acesta se afla într-o vădită stare de insolvență, fapt ce rezultă din extrasele de Carte funciară care conțin înscrierea unor drepturi de ipotecă într-un cuantum considerabil, asupra imobilului aflat în proprietatea persoanei fizice, învederând faptul că nu este posibilă recuperarea creanței deoarece singurul bun ce poate fi urmărit este apartamentul bun comun cu soția acestuia, iar asupra acestui imobil sunt înregistrate mai multe cereri de executare silită.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar al SC D. I. S. ca nefondată, pentru toate considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006. De asemenea, arată că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii formulate de practicianul în insolvență.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2012 în dosarul nr._ /a1, reclamantul C.I.I. C. S. a chemat-o în judecată pe pârâta C. A. LIANA și pârâtul C.
D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata pasivului debitoarei SC D. I. S., în cuantum de 139.478,49 lei.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că, în calitate de practician în insolvență, după deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC D. I. S., a notificat-o pe debitoare precum și pe administratorii statutari, comunicându-le acestora din urmă necesitatea de a-i pune la dispoziție actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
În urma acestei notificări au fost predate o parte din documentele contabile, fiind întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență.
Ulterior, li s-a solicitat administratorilor statutari cu adresa nr. 237/_, punerea la dispoziția practicianului în insolvență a balanțelor de verificare aferente lunilor iulie-august 2009, a documentelor justificative în baza cărora au fost operate în evidența contabilă diminuări ale stocurilor de la valoarea de 177.721 lei la data de_ la 13.065 lei la data de_, precum și documente justificative în baza cărora au fost operate diminuările de disponibil existente în casieria societății și în conturile bancare de la 48.449 lei la 1.097 lei.
Pârâților le-a fost solicitată și lămurirea modului în care au fost utilizate sumele încasate de la debitorii societății, în cuantum de 22.738 lei, în condițiile în care la data de_ cuantumul creanțelor de încasat era de 37.787 lei iar la_ de 15.049 lei.
S-a solicitat, totodată, prezentarea documentelor justificative în baza cărora au fost operate în evidența contabilă a debitoarei operațiunile contului 409 - furnizori debitori și 542 - avansuri de trezorerie.
Cu adresa nr. 1781/_ a fost solicitată situația debitorilor societății și documentele aferente înregistrării în contabilitate a clienților neîncasați începând cu data intrării debitoarei în procedura de insolvență și până la data deschiderii procedurii falimentului.
Reclamantul a susținut că nu a fost în măsură să demareze activitatea de recuperare creanțe pentru o parte din creanțele neîncasate întrucât i-au fost predate doar o parte din actele contabile.
S-a susținut că pârâții au săvârșit faptele prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2005, folosind bunurile societății în folos propriu sau în folosul unei alte persoane, în condițiile în care nu s-a justificat diminuarea disponibilităților bănești înregistrate în casieria societății și în conturile bancare, diminuarea stocurilor, precum și faptul că stocul de marfă în cuantum d 13.067,71 lei nu a fot predat în vederea lichidării, nefiind predate nici acte justificative care să certifice existența bunurilor în patrimoniul debitoarei.
S-a apreciat că, în această situație, operează prezumția că aceste bunuri au fost utilizate de pârâți în interesul lor sau în interesul unor terți.
În plus, s-a susținut că în lipsa documentelor aferente înregistrării în contabilitate a clienților neîncasați practicianul în insolvență a fost în imposibilitate de a recupera creanțele în cuantum de 2.033,77 lei, făcându-se referire expresă la creanța față de SC AMISA PRODUCT SA aferentă contravalorii serviciilor de execuție montaj centrală efectuate după data deschiderii procedurii, precum și la creanța deținută față de ASTALUS IOAN, în urma antecontractului de vânzare-cumpărare din 19 ianuarie 2009, antecontract în baza căruia terțul vindea debitoarei instalația de foraj marca Bauer pentru prețul de 130.000 euro, echivalentul a 520.000 lei. Potrivit evidențelor contabile debitoarea a achitat în favoarea cumpărătorului avansul în cuantum de 186.000 lei echivalentul a 46.500 euro, suma de 156.000 lei la data de_ și
30.000 lei în luna iulie 2009, fără însă ca utilajul să fi fost livrat debitoarei.
Se apreciază că, în această modalitate, a fost încheiat un contract total dezavantajos debitoarei, în condițiile în care s-a făcut plata unui avans considerabil și s-au pus la dispoziția unui terț fonduri ale persoanei juridice, în condițiile în care bunul ce făcea obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu se afla în posesia promitentului vânzător, acesta obligându-se să-l achiziționeze și să-l înstrăineze ulterior debitoarei.
S-a arătat că, dat fiind starea de insolvență a promitentului vânzător, recuperarea bunului sau a creanței este imposibilă, singurul bun deținut în proprietate de pârât fiind un apartament aflat în devălmășie, asupra acestuia existând, de altfel, mai multe cereri de executare silită.
A fost invocată pasivitatea organelor de conducere ale debitoarei în recuperarea sumei de 16.248,88 lei, faptă care, conform opiniei exprimată de lichidatorul judiciar, se circumscrie disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Se consideră că în cauză există raport de cauzalitate între faptele enumerate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență și pârâții se fac vinovați de această stare, în condițiile în care se prezumă existența culpei administratorilor statutari, sarcina răsturnării prezumției revenindu-le pârâților.
Prin sentința civilă nr. 4717/_ a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus obligarea pârâților, în solidar, al suportarea pasivului debitoarei SC D. I.
S. în cuantum de 139.478,49 lei, în condițiile reglementate de disp. art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic au formulat recurs pârâții, prin decizia civilă nr. 3126/_ pronunțată de C. ea de Apel C. fiind admis recursul și casată hotărârea primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de control ierarhic judiciar a reținut faptul că pentru termenul de judecată din data de_ pârâții nu au fost legal citați, întrucât soluționarea cererii s-a făcut cu ignorarea schimbării domiciliului și încălcarea dreptului la apărare al acestora, în condițiile în care pârâții au primit citația și actele anexă abia la data de_ .
S-a reținut faptul că citarea pârâților sa-a făcut la adresa menționată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj opozabilă terților și că pentru termenul din_ aceștia au depus la dosar o cerere de amânare înregistrată la_, cerere pe care instanța a respins-o, deși pârâții au arătat că nu mai domiciliază la vechea adresă și au solicitat termen pentru formularea apărării.
S-au avut în vedere disp. art. 156 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora în situația în care instanța refuză amânarea judecății pentru lipsă de apărare va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței specializate la data de 17 aprilie 2013 sub nr._ /a1*.
La data de 13 mai 2013 pârâții au înregistrat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant ca nefondată.
În motivarea poziției procesuale aceștia au arătat că nu corespunde adevărului susținerile reclamantului în sensul că nu i-au comunicat informațiile contabile cerute, atâta timp cât predarea documentelor contabile s-a făcut pe baza proceselor-verbale nr. 3165/_
, 3227/_ și 3336/_, lichidatorului judiciar fiindu-i predate înscrisurile solicitate.
S-a mai arătat că pe parcursul derulării procedurii lichidatorul le-a solicitat pârâților, pentru lămurirea unor situații contabile, prin adresa nr. 237/_ și balanțele de verificare aferente lunilor iulie-august 2009, documentele justificative în baza cărora au fost operate în evidența contabilă a debitoarei diminuarea stocurilor de la valoarea de 177.721 lei la 13.065 lei, documentele în baza cărora a fost diminuat disponibilul existent în casieria societății, precum și informații despre modul în care au fost folosite sumele încasate de la debitori în cuantum de 22.738 lei.
Pârâții au susținut la data de 4 februarie 2010, în baza procesului-verbal nr. 336, i-au predat lichidatorului judiciar actele solicitate, constând în balanțele de verificare aferente perioadei 30 iunie 2009-31 iulie 2009, cea aferentă datei de 31 august 2009, balanța pe clienți la 30 iunie 2009 și 30 septembrie 2009, actele contabile aferente lunilor iulie, august, septembrie 2009 și balanța pe furnizori la data de 30 septembrie 2009.
Ulterior, în baza unei solicitări telefonice, lichidatorului i-au fost predate și alte documente contabile aferente perioadei lunilor ianuarie-mai, octombrie, noiembrie, decembrie.
Au fost predate acte contabile și în baza procesului-verbal nr. 1782/_ constând în contractele încheiate cu clienții neîncasați, în urma depunerii acestor documente fiind verificate corectitudinea înscrierilor din decont și ulterior vizat de către lichidatorul judiciar decontul de TVA aferent lunii iunie 2011.
Pârâții apreciază că s-au conformat cu strictețe fiecărei solicitări a lichidatorului judiciar și i-au predat acestuia toate actele contabile și celelalte înscrisuri solicitate, fiind predate și toate bunurile care mai existau în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii în vederea valorificării și acoperirii creanțelor.
Pârâții susțin că lichidatorul judiciar nu le-a solicitat niciodată acte sau lămuriri cu privire la stocul de materiale consumabile existent la data de_ și că ceea le-a fost solicitat prin adresa nr. 237/2010 era doar documentele justificative în baza cărora a fost operată în evidența contabilă diminuarea de stocuri de la 177.721 lei la 13.065 lei.
În plus, aceștia consideră că în situația în care existau nelămuriri cu privire la stocul de marfă în valoare de 13.064,71 lei lichidatorul trebuia să solicite acest lucru și că predarea actelor contabile aferente lunilor octombrie-decembrie 2009 s-a făcut prin procesul-verbal nr. 837/_, din cuprinsul acestor înscrisuri rezultând modul de utilizare a materialelor consumabile.
Drept urmare, pârâții apreciază că nu poate opera în cauză prezumția că ar fi utilizat bunurile în interes personal sau în interesul altor terți, atâta timp cât s-a făcut dovada predării către lichidatorul judiciar a actelor referitoare la situația stocului de marfă aparținând debitoarei.
În ceea ce privește nepredarea documentelor necesare recuperării creanțelor de la clientul SC ZOCU IMPEX S. pârâții au susținut că i-au predat practicianului în insolvență contractul nr. 28/2 iulie 2008 iar în ceea ce o privește pe SC AMISA PRODUCT S. s-a susținut că părțile au efectuat o compensare și că după finalizarea lucrării contractate de terța persoană juridică de către debitoare urma să fie emisă factura referitoare la costul acestor lucrări, factura nefiind efectiv încasată, ci compensată cu o altă datorie pe care debitoarea o avea față de client.
Cu privire la suma înregistrată în contul 409 - furnizori debitori pârâții susțin că din balanța la 31 mai 2009 rezultă faptul că suma achitată terțului a fost înregistrată în contabilitate abia la 31 mai 2009, motivat pe faptul că data finalizării contractului urma să fie această dată. Nefinalizarea contractului i-a determinat pe pârâți înregistrarea în contabilitate a avansului achitat la data încheierii antecontractului, adică a sumei de 186.000 lei, susținându-se că din eroare a fost trecută suma de 156.00 lei, eroare fiind corectată în luna iulie 2009.
Prin urmare, suma de 186.000 lei a reprezentat înscrierea în contabilitate a avansului achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, cele două sume de 156.000 lei în luna mai 2009 și 30.000 lei în luna iunie 2009 nereprezentând plăți făcute în plus în baza acestui contract, ci corectarea în contabilitate a înregistrării eronate a sumei.
Pârâții consideră că oricât de diligenți ar fi fost nu ar fi fost în măsură să obțină informații despre starea de insolvabilitate a lui Astalos Ioan și că, prin urmare, nu aveau cum să știe despre vădita stare de insolvență a cestuia la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. C. S., cu luarea în considerare a tuturor înscrisurilor existente la dosarul cauzei, prin raportare la disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, dispoziții invocate de către reclamant în susținerea cererii de angajare a răspunderii solidare a pârâților, judecătorul sindic reține următoarele:
Pârâții au calitatea de administratori statutari ai debitoarei SC D. I. S., făcând parte, pe cale de consecință, din organele de conducere ale debitoarei, ambii pârâți fiind înregistrați la Registrul Comerțului ca deținând calitatea de administratori statutari pe durata nespecificată (f. 11 dosar nr._ /a1).
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei privite în mod exhaustiv, în interesul personal al acestora sau al unor terțe persoane fizice sau juridice.
În concret, ceea ce se impută pârâților este faptul că aceștia nu au justificat prin actele contabile și documentele depuse la dosar în urma solicitărilor adresate de practicianul în insolvență diminuarea stocului de marfă înregistrat în contabilitatea persoanei juridice de la valoarea de 177.721 lei la data de_ la 13.065 lei la data de_, nefiind justificată nici diminuarea disponibilului existent în casierie și în conturile bancare de la suma de 48.449 lei la_ la 1.297 la data de_ . Aceasta în condițiile în care împotriva debitoarei a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenței la data de_, lămurirea aspectelor legate de diminuarea stocului de marfă și a sumelor existente în conturile debitoarei fiind necesară și esențială pentru derularea procedurii insolvenței.
Se impune a se preciza faptul că în sarcina pârâților nu se reține și nu se invocă de către reclamant neținerea contabilității în conformitate cu legea și, drept urmare, nici săvârșirea unor fapte de natura celor reglementate de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel încât judecătorul sindic apreciază că apărările formulate de către pârâți în sensul că i-au predat practicianului în insolvență toate actele prev. de art. 28 precum și înscrisurile solicitate ulterior deschiderii procedurii în baza unor adrese comunicate acestora sau doar în baza unor convorbiri telefonice, nu au o relevanță covârșitoare, atâta timp cât înscrisurile predate, documentele justificate în baza cărora au fost efectuate înregistrările în contabilitate, nu au lămurit în mod clar și concret ieșirea din contabilitate a bunurilor înregistrate sub forma stocurilor și a sumelor de bani înregistrate în casieria debitoarei.
Astfel, pârâții erau obligați să justifice, în calitate de administratori statutari, de factori decizionali în ceea ce privește modul de folosire a bunurilor debitoarei, mișcările de stocuri înregistrate în perioada 30 iunie 2009, respectiv 30 septembrie 2009, operate în contabilitate și efectiv modul în care stocurile în cuantum de 177.721 lei înscrise la data de_ s-au diminuat la cuantumul de 13.065 lei la_ .
Nelămurirea acestor aspecte solicitată de către lichidatorul judiciar prin adresa nr. 237/_ conduce la concluzia că bunurile respective au fost utilizate de către pârâți în interes propriu, în condițiile în care aceștia nu au dovedit modalitatea concretă în care valoarea stocurilor s-a diminuat pe parcursul a celor trei luni de zile.
Se impune a se preciza faptul că înregistrările în contabilitate reflectate în cuprinsul balanțelor de verificare lunare trebuie să aibă la bază documente justificative, aceste înregistrări neputând fi luate în considerare în condițiile în care nu au la bază facturi, contracte, înscrisuri care să certifice realitatea operațiunilor efectuate.
Dina ceastă perspectivă, judecătorul sindic apreciază că pârâții sunt cei răspunzători de lămurirea aspectelor legate de stocul de marfă și că aceștia erau, de altfel, interesați să furnizeze practicianului în insolvență toate informațiile necesare prin intermediul cărora să facă dovada operațiunilor care au justificat diminuările la care s-a făcut referire. De altfel, nici bunurile în valoare de 33.074,71 lei reprezentând stoc de marfă ce figura înregistrat în contabilitatea debitoarei la data de_ nu au fost predate practicianului în insolvență pentru a fi valorificate în vederea acoperirii, chiar și parțiale, a pasivului.
Nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar modul în care materialele consumabile au ieșit din patrimoniul persoanei juridice și nici documentele care atestă această ieșire, simpla predare a înscrisurilor solicitate nefiind în măsură să exonereze pârâții de obligația de a face dovada operațiunilor reale care au fost efectuate în patrimoniul debitoarei.
Aceleași aspecte se impun a fi reținute și în ceea ce privește diminuarea sumelor înregistrate în contabilitatea debitoarei ca și disponibil bănesc existent în casierie și în conturile bancare, de la 48.449 lei la_ la 1.297 lei la_ .
În ceea ce privește modul în care au fost folosite sumele încasate de la debitorii societății comerciale în cuantum de 22.738 lei, în condițiile în care la data de_ cuantumul creanțelor de încasat era de 37.787 lei, iar la data de_ de 15.049 lei, aspecte reținute în cuprinsul balanțelor de verificate predate de către pârâți lichidatorului judiciar, judecătorul sindic reține faptul că pârâții nu au făcut dovada modului în care suma a fost
utilizată, nedovedind faptul că aceste sume au fost folosite în interesul debitoarei, pentru achitarea unor datorii ale acesteia sau pentru desfășurarea activității persoanei juridice.
Aspectele mai sus relevate, de altfel, au fost menționate de practicianul în insolvență și în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență, cu acea ocazie reținându-se faptul că în sarcina membrilor organelor de conducere, respectiv a administratorului statutar, poate fi reținută fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, din cuprinsul acestui raport rezultând și împrejurarea că starea de insolvență este direct imputabilă administratorului statutar.
Referitor la faptul că lichidatorului judiciar nu i-au fost predate actele necesare recuperării creanțelor față de diverși debitori ai persoanei juridice, judecătorul sindic reține că, astfel cum au arătat și pârâții în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, practicianului în insolvență i-a fost predat contractul de execuție lucrări nr. 28/2 iulie 2008 încheiat între debitoarea SC D. I. S. și SC ZICU IMPEX S. .
Față de specificul raporturilor contractuale încheiate între cele două persoane juridice, simpla predare a contractului de execuție de lucrări, fără a fi făcută dovada lucrărilor efectuate, a proceselor-verbale de recepție a acestor lucrări, a facturilor emise de către debitoare în sarcina beneficiarului, nu poate fi considerată ca fiind suficientă pentru formularea unei acțiuni în instanță în vederea recuperării debitelor restante, culpa revenindu- le în exclusivitate administratorilor statutari, care conform disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată, conform cărora administratorii sunt direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În ceea ce privește situația invocată de lichidatorul judiciar raportat la debitoarea SC AMISA PRODUCT S., pârâții au invocat existența unei compensări, fără însă a face dovada acesteia, fără a menționa măcar data la care a operat această compensare și nici sursa datoriei pe care debitoarea SC D. I. S. ar fi avut-o față de SC AMISA PRODUCT S., nefăcându-se dovada faptului că în cauză erau întrunite cerințele legale referitoare la pretinsa compensare invocată.
În ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare a instalației de foraj marca Bauer model BG15H, judecătorul sindic va reține faptul că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei reglementate de disp. art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, atâta timp cât au achitat terțului Aslatos Ioan, promitent vânzător, suma de 186.000 lei cu titlu de avans pentru instalația ce făcea obiectul contractului, fără însă ca acest utilaj să fi fost livrat vreodată debitoarei.
Este cert faptul că în această situație debitoarea a fost prejudiciată și că suma care a ieșit din conturile acesteia, în lipsa unei contraprestații pe măsură, a fost de natură să determine starea de insolvență a debitoarei, avansul fiind într-un cuantum considerabil la nivelul lunii mai 2009.
În condițiile în care pârâții nu au efectuat demersuri pentru recuperarea sumei sau pentru predarea utilajului, exprimându-și consimțământul pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, deși bunul ce făcea obiectul acestuia nu se afla la momentul încheierii convenției în patrimoniul promitentului vânzător, judecătorul sindic consideră că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a folosi sumele de bani aparținând debitoarei în interesul unei terțe persoane.
Față de considerentele mai sus reținute, ținând cont de disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 coroborate cu disp. art. 138 alin. 4 din același act normativ, în conformitate cu care în caz de pluralitate răspunderea persoanelor este solidară cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența, judecătorul sindic va admite cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar și va dispune obligarea pârâților, în solidar, să achite pasivul debitoarei rămas nerecuperat în cuantum de 139.478,49 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cerea formulată de reclamantul CI.I. C. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. I. S., împotriva pârâților C. A. I. și C. D., ambii cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Baba Novac nr. 8, ap. 14, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să achite pasivul debitoarei rămas nerecuperat în cuantum de 139.478,49 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 9879/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 11319/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
