Decizia civilă nr. 11399/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a5

DECIZIE CIVILĂ Nr. 11399/2013

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. -I. A.

Judecător DP

Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de D.

G.

R. A F. P. C.

N.

împotriva sentinței civile nr. 593 din _

pronunțată în dosarul nr. _

/a5 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC A. C. SA PRIN LICHIDATOR J. C. C. S., având ca obiect contestație_ /a5 contest.la rap.dep.de DGFP.

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă d-ra C. Liana G. în reprezentarea intereselor Cabinetului de Insolvență.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență-întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.

C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentanta practicianului în insolvență solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris.

C. ea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 593 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Tribunalului Specializat C., s-a admis excepția de tardivitate invocată de lichidatorul judiciar C.I.I. C. S. și în consecință, s-a respins ca tardivă contestația formulată de creditoarea D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. pentru A. F.

P. A M. UI T., împotriva măsurilor lichidatorului judiciar prin raportul de activitate nr. 3406/_ .

Analizând în prealabil excepția tardivității, judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt contestate măsurile luate de lichidatorul judiciar C.I.I. C. S. prin raportul publicat în BPI nr.18257/_, raport de activitate care a fost înregistrat la dosarul de insolventa la data de_ .

Creditoarea a expediat contestația prin fax fiind înregistrată la Tribunalul Specializat C. la data de_, ulterior fiind înregistrată direct la registratura instanței la data de_ . Temeiul juridic al acestei contestații se circumscrie

reglementarii date de art. 21 alin. 3 din lege, conform căruia ,,contestatia trebuie inregistrata în termen de 3 zile de la data depunerii raportului prevăzut la alin. 1";.

Judecătorul sindic a avut în vedere si prevederile art. 5 ale legii 85/2006, care reglementează în sensul ca organele care aplica procedura trebuie sa asigure realizarea în condițiile legii a drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la procedura, deci inclusiv ale creditorilor. Examinand art. 21 alin. 3 si avand în atentie obligatia instituita de art. 5 din lege, precum si cerintele respectari principiului enuntat de art. 6 CEDO, în opinia judecatorului sindic, se poate afirma temeinic în sensul ca termenul reglementat de art. 21 alin. 3 garanteaza dreptul partii la un proces echitabil, deoarece marcheaza un moment obiectiv de la care acest termen incepe sa curga.

în opinia judecatorului sindic, atat timp cat creditorii au cunostinta despre termenul acordat în vederea examinarii stadiului procedurii de insolventa acestia pot si trebuie sa se preocupe de inscrisurile si cererile nou aparute intre termene, ceea ce nu presupune un efort si o obligatie care sa exceada limitelor unui proces echitabil, deoarece nu presupune decat o accesare a datelor furnizate de sistemul ECRIS pentru a verifica daca sunt documente care s-au inregistrat intre termene, fara a fi necesara o verificare efectiva zilnica a dosarului de insolventa propiu-zis.

Creditorul are o obligație de informare, iar accesarea datelor furnizate de sistemul ECRIS constituie o modalitate mult mai simplificata, directa si rapida, decât aceea pe care o presupune informarea prin B.P.I.( unde se publica un material vast în fiecare zi si doar un extras al raportului de activitate).

în concluzie, pentru argumentele expuse, s-a apreciat ca depunerea raportului la dosar este o modalitate de comunicare care permite cunoașterea efectiva si completa a conținutului acestuia, de către cei interesati.

Obligația de informare care incumba creditorilor, determina în context sa nu poată fi pretins lichidatorului judiciar ca în aceeași zi sa emită si o notificare despre depunerea raportului, o asemenea obligația în sarcina acestuia fiind excesiva, atât timp cat aceasta notificare nu ii este legal pretinsa, nu ii este pretinsa nici o publicare integrala a raportului de activitate, iar cu prioritate creditorul trebuie sa fie diligent si sa se informeze, având la îndemâna o modalitate mai simpla decât prin BPI. în speță, a constatat judecătorul sindic, creditoarea nu a respectat termenul legal.

Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea D. G. R. A F. P.

C. -N. a declarat recurs

prin care a solicitat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea contestației formulate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 corob. cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ., recurenta a arătat că în mod neîntemeiat instanța a soluționat cauza pe excepție fără a intra în cercetarea fondului. Astfel, faptul că instanța a admis excepția de tardivitate reținând că, raportat la data înregistrării raportului de activitate la dosarul cauzei precum si raportat la data publicării acestui raport în BPI, creditorul are o obligație de informare, iar accesarea datelor furnizate de sistemul ECRIS constituie o modalitate mult mai simplă, directă si rapidă decât aceea pe care o presupune informarea prin BPI, a fost apreciat de recurentă ca eronată. În acest context, se arată, în primul rând că sistemul ECRIS nu-i permitea până la apariția sistemului de vizualizare a actelor pe baza de parola (care coincide cu intrarea în vigoare a NCPC), iar în cazul de față nici nu se poate pune problema, deoarece discutam despre depunerea de acte la dosarul de faliment inițiat în anul 2007 si in care nu se mai primesc citații decât la formarea din acest dosar a unui dosar nou.

In altă ordine de idei, recurenta arată că instanța a reținut motive contradictorii, deoarece referitor la BPI, Legea nr. 277/2009, care a adus modificări Legii nr. 85/2006, dispune expres cu privire la conținutul art. 3, respectiv că "Buletinul procedurilor de insolvență este publicația editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de

procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de prezenta lege.";

Din acest considerent de drept, recurenta susține că nu poate fi de acord cu faptul ca obligația de consultare de către creditori a sistemului ECRIS (chiar in situația in care ar fi posibila - pentru dosare la care se afișează parola) poate afecta dreptul creditorilor de a contesta un act al administratorului/lichidatorului judiciar si pe care il cunoștea în mod efectiv doar la data publicării in BPI sau la data comunicării. Așadar pentru a putea sa fie contestate masurile este necesar ca acestea sa fie cunoscute de cei interesați in formele prevăzute expres de lege reglementate de Legea nr. 85/2006. Nu este lipsita de importanta nici practica judecătoreasca creata în materia obligării de către instanța a practicienilor in insolvență de a publica rapoartele in BPI si de a depune dovada in acest sens .

Așadar, a concluzionat recurenta, soluția instanței este bazată pe considerente care nu au susținere legală, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru analizarea contestației formulate .

Intimatul LICHIDATOR J. C. C. S. a depus întâmpinare

în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, contestația recurentei fiind tardivă deoarece, în acord cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, recurenta trebuia să înregistreze contestația în termen de 3 zile de la depunerea raportului prev. la alin. 1.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea reține următoarele

:

Recursul dedus judecății ridică o problemă de drept cu privire la care instanța a mai avut prilejul a se pronunța în mod repetat: dacă termenul de 3 zile pentru contestarea raportului practicianului în insolvență care începe să curgă potrivit art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006 de la momentul depunerii raportului la dosar este un termen care respectă exigențele unui proces echitabil și deplinul acces la justiție. Nici poziția lichidatorului judiciar exprimată prin întâmpinare și cu atât mai puțin argumentele judecătorului sindic nu pot sta la baza unei schimbări de jurisprudență.

Potrivit textului enunțat ,,contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1),,. În condițiile în care nu există un termen reglementat pentru depunerea raportului enunțat, textul instituie o sarcină excesivă și nefirească pentru creditor, aceea de a verifica în fiecare zi dosarul procedurii de insolvență pentru a sesiza eventuala depunere a raportului. Această obligație excede limitelor unui proces echitabil deoarece depunerea raportului la dosar nu constituie o modalitate de publicitate sau de comunicare a acestuia și nu permite cunoașterea efectivă a conținutului de către cei interesați în formularea unei eventuale contestații. Mai mult, a verifica depunerea raportului la dosar impune o sarcină excesivă pentru parte, de a se deplasa în fiecare zi la arhiva instanței și de a studia dosarul cauzei, obligație care presupune deplasări, resurse de timp și costuri care depășesc limitele rezonabile ale unui proces echitabil și blochează practic accesul la justiție.

În opinia instanței de recurs, depunerea raportului la dosar la o dată aleasă discreționar de către practicianul în insolvență nu echivalează nici cu comunicarea acestui raport către participanții la procedură sau cu terții interesați, mai mult, nu constituie nici o formă de publicitate a raportului, deși Legea 85/2006 reglementează o modalitate specifică pentru realizarea acestei forme de publicitate și anume publicarea raportului în B.P.I. (art. 7 alin. 1 și art. 21 alin. 1 din Legea 85/2006).

În mod anacronic, deși potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 85/2006 există obligația expresă a administratorului judiciar/lichidator să publice raportul în BPI, termenul de contestare a acestui raport curge de la un moment total diferit și anume de la depunerea raportului la dosar (art. 21 alin. 3) deși depunerea acestui raport la dosar nu constituie nici o formă de comunicare, nici de publicitate a acestui raport.

Procedând la o analiză a textului art.21 alin.3 din legea insolvenței C. ea apreciază că în speță acesta aduce o gravă încălcare a accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO, impunând în sarcina contestatorului o obligație excesivă de a verifica în fiecare zi dosarul cauzei pentru a vedea dacă s-a depus sau nu raportul practicianului în insolvență. Această normă nu reglementează un moment obiectiv și previzibil pentru începerea termenului de contestare care la rândul său este foarte scurt (trei zile), iar din această perspectivă termenul de formulare a contestației nu are un caracter previzibil, putând fi respectat doar în condițiile realizării unei sarcini excesive de verificare zilnică a dosarului cauzei, deoarece raportul poate fi depus oricând între termenele stabilite de judecătorul sindic pentru analizarea stadiului procedurii.

Pentru a decide astfel C. ea reține că potrivit jurisprudenței constante C.E.D.O. principiul egalității armelor ca o componentă a dreptului la un proces echitabil cere ca

"fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă,,.

Acest principiu cere ca o parte la procedură să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei, să își expună punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea acestor probe, într-o formă și într-un interval de timp adecvate, iar orice termen pentru formularea unei contestații să aibă un caracter obiectiv și previzibil.

Pornind de la aceste principii general obligatorii instanța reține că în speță textul art. 21 alin. 1 stabilește o obligație în sarcina administratorului judiciar de a depune un raport lunar, fără să fie stabilit un termen clar de depunere. Înainte de termen poate fi oricând, însă depunerea cestui raport are semnificația unui moment important pentru contestarea lui, iar imposibilitatea de urmărire a acestui termen are consecințe dramatice pentru cei interesați, mergând până la decăderea din dreptul de a contesta o măsură a practicianului. Mai mult decât atât este impusă obligativitatea publicării acestui raport în Buletinul Procedurilor de Insolvență, însă publicarea este în acest caz lipsită de efect și semnificație. Cu toate acestea alin.3 al art. 21 nu este corelat în raport de alin.1 al textului, impunând un termen de 3 zile de a formula contestația, termen care se calculează de la data depunerii raportului.

Așadar, alin.3 al art.21 din Legea nr.85/2006 nu îndeplinește cerința caracterului previzibil al legii și nu marchează un reper obiectiv pentru curgerea unui termen care să garanteze în final accesul la justiție, fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Constituția României.

Singurul reper obiectiv specific procedurii de insolvență care poate marca debutul curgerii unui termen este publicarea raportului in Buletinul Procedurii de Insolvență, așa încât creditorii să poată cunoaște conținutul favorabil sau nefavorabil și pentru a marca începutul obiectiv al curgerii unui termen pentru contestarea acestuia. În opinia instanței de recurs, pentru a respecta principiului celerității procedurii si exercitării cu buna credință a obligației sale de a aduce la cunoștința creditorilor îndreptățiți măsurile efectuate în procedură, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să efectueze o minimă formă de publicitate fie prin publicare în B.P.I. sau notificare directă a creditorilor în aceeași zi în care a si depus raportul la dosar, pentru a asigura creditorilor dreptul efectiv de a lua la cunoștința si de a contesta, în termenul prevăzut de lege. În cazul concret analizat, raportul a fost depus la dosar în data de_ și publicat în BPI în_ . Contestația a fost formulată la data de_, în termen de trei zile de la publicarea raportului în B.P.I., așa încât nu se poate reproșa creditorului vreo lipsă de diligență.

În ceea ce privește referirile judecătorului sindic la posibilitatea de informare a celor interesați prin intermediul programului ECRIS, susținerile primei instanțe sunt lipsite de orice reper juridic sau argument logic. ECRIS nu reprezintă un sistem de publicitate sau de comunicare a actelor către cei interesați ci dimpotrivă, este un

program de lucru intern al instanței, care poate avea cel mult un rol de informare, nu unul de publicitate sau comunicare. În consecință argumentul nu poate fi procedural reținut.

Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cpc, instanța va admite recursul declarat de contestatoarea D. G. R. A F. P. C.

-N. împotriva sentinței civile nr. 593 din_, pronunțată în dosarul nr. _

/a3 al Tribunalului Specializat C., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de creditoarea D.G.F.P. C. la raportul practicianului în insolvență pronunțat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de contestatoarea D. G. R. A F. P.

C. -N. împotriva sentinței civile nr. 593 din_, pronunțată în dosarul nr. _

/a3 al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de creditoarea

D.G.F.P. C. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. A. I. DP C. I.

Red.A.A.I./ .12.2013.

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: D.M.D.

GREFIER,

M. N. ȚAR

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11399/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței