Sentința civilă nr. 2816/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
T. SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a6
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2816/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către creditorul SC G. DE LS împotriva deciziei creditorului B. L. R. SA privind numirea în calitate de lichidator judiciar definitiv al SC C. LS C. -N., a societății de practicieni în insolvență J. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care este parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată cu nr. de mai sus, contestatoarea SC G. DE LS, a formulat contestație la decizia creditorului B. L. R. SA privind numirea în calitate de lichidator judiciar definitiv al SC C. LS, a societății de practicieni în insolvență J. S.
C. -N., publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 7293/_, solicitând admiterea prezentei contestații și anularea deciziei creditoarei B. L. R. SA, în principal, ca prematură, iar în subsidiar, ca nelegală.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, potrivit art.19 alin.21din Legea nr. 85/2006, creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, desemnarea unui administrator judiciar în locul administratorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu, stabilindu-i și remunerația.
Totodată, s-a învederat faptul că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care se dispune trecerea în faliment, judecătorul sindic va desemna un lichidator judiciar aplicându-se, în mod corespunzător, dispozițiile art. 19 din lege.
Prin urmare, ulterior deschiderii procedurii de faliment, creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, desemnarea unui alt lichidator judiciar în locul lichidatorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic.
S-a menționat faptul că, în cadrul procedurii de faliment valoarea totală a creanțelor suportă modificări față de valoarea creanțelor debitorului la data deschiderii procedurii de insolvență în forma generală. Dacă o eventuală înlocuire a administratorului judiciar provizoriu se poate face pe baza tabelului preliminar de creanțe, eventual pe baza tabelului definitiv de creanțe, în măsura în care acesta este întocmit la momentul deciziei de desemnare a unui alt practician în insolvență, este evident că desemnarea unui alt lichidator judiciar trebuie să fie făcută cu luarea în considerare inclusiv a creanțelor născute până la momentul deschiderii procedurii de faliment și înscrise în tabelul suplimentar de creanțe, chiar dacă nu există în cuprinsul Legii insolvenței vreun text legal care să menționeze expres acest lucru.
Astfel, contestatoarea a învederat că, valoarea totală a creanțelor la care face trimitere art. 19 alin. 21din lege și la care se raportează procentul deținut de creditorul majoritar care dorește înlocuirea lichidatorului judiciar, nu poate fi stabilită decât prin raportare la faza de derulare a procedurii, respectiv procedura falimentului. Or, în procedura de faliment are loc o reconfigurare a masei credale având în vedere datoriile acumulate ca urmare a continuării activității debitorului în perioada de observație/reorganizare.
În acest sens, s-a apreciat că la stabilirea valorii totale a creanțelor, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. 21din lege trebuie avut în vedere, pe lângă tabelul definitiv de creanțe și tabelul suplimentar de creanțe care urmează a se întocmi în cadrul procedurii de faliment.
Doar pe baza creanțelor acceptate, conform tabelelor de creanțe de mai sus, poate fi emisă o decizie de desemnare a unui alt lichidator judiciar decât cel desemnat provizoriu de judecătorul sindic.
Contestatoarea a menționat că, în cadrul procedurii insolvenței, același creditor, B. L. SA a mai emis o decizie prin care a desemnat în calitate de administrator judiciar al societății debitoare, societatea de practicieni în insolvență H&B Insolv S. C. -N., această decizie fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 6855/_ .
Astfel, s-a apreciat că pe baza aceluiași tabel definitiv de creanțe, nu se poate decide desemnarea atât a unui alt administrator judiciar decât cel desemnat provizoriu cât și a unui alt lichidator judiciar în condițiile în care, ca urmare a deschiderii procedurii de faliment, masa credală putea comporta importante, chiar decisive, modificări față de cele inițial stabilite prin tabelul definitiv de creanțe.
Pe cale de consecință, contestatoarea a arătat că, așa cum în perioada de observație, creditorul majoritar care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, nu poate emite o decizie de înlocuire a administratorului judiciar provizoriu decât ulterior întocmirii tabelului preliminar de creanțe, pentru identitate de rațiune, în faliment creditorul majoritar care deține cel puțin 50% din valoarea totala a creanțelor nu poate emite o decizie de înlocuire a lichidatorului judiciar provizoriu decât ulterior întocmirii tabelului suplimentar de creanțe.
Calitatea de creditor care să dețină mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor nu poate fi altfel stabilită decât cu luarea în considerare a tuturor creanțelor debitorului născute până la momentul deschiderii procedurii de faliment, respectiv pe baza tabelului definitiv de creanțe și a tabelului suplimentar de creanțe.
S-a precizat faptul că, prin emiterea unei decizii de înlocuire a lichidatorului judiciar provizoriu în cadrul procedurii de faliment doar pe baza tabelului definitiv de creanțe, prin urmare, doar cu luarea în considerare a creanțelor născute până la data deschiderii procedurii insolvenței, se prejudiciază în mod grav interesele creditorilor care dețineau creanțe născute în perioada de observație și de reorganizare având în vedere că aceste creanțe nu au figurat înscrise la masa credală, anterior întocmirii tabelului suplimentar de creanțe.
Or, având în vedere că acești creditori dețineau deja, la momentul deschiderii procedurii de faliment, față de debitoare creanțe împotriva acesteia, decizia de desemnare a unui alt lichidator judiciar i-a vizat în mod direct, motiv pentru care ar trebui ca acestora să li se acorde posibilitatea de a participa la luarea unei astfel de decizii. Or, această participare putea avea loc doar ulterior întocmirii tabelului suplimentar de creanțe care cuprinde toate creanțele născute pe perioada de observație și de reorganizare a debitorului.
În acest sens, contestatoarea a menționat că, a emite o decizie de înlocuire a lichidatorului judiciar provizoriu anterior întocmirii tabelului suplimentar de creanțe echivalează cu situația în care se emite o decizie de înlocuire a administratorului judiciar provizoriu anterior întocmirii tabelului preliminar de creanțe.
Este evident că, anterior întocmirii tabelului preliminar de creanțe, nu poate fi determinat procentul creditorului care decide înlocuirea administratorului judiciar provizoriu raportat la întreaga masă credală, pentru a putea verifica dacă acesta are calitatea de a emite o astfel de decizie în sensul prevederilor art. 19 alin.21din Legea nr. 85/2006.
Decizia creditorului B. L. R. SA s-a apreciat că este nelegală, contestatoarea arătând că, prin decizia atacată s-a dispus desemnarea în calitate de lichidator judiciar definitiv a societății de practicieni în insolvență J. S. C. -N. .
În cadrul procedurii de insolvență față de SC C. LS, în temeiul art. 18 din Legea nr. 85/2O06, prin hotărârea asociaților SC C. LS din data de_ a fost numită în calitate de administrator special J. IPURL C. -N. .
Referitor la interdicția privind numirea în calitate de lichidator judiciar definitiv a societății de practicieni în insolvență J. S. C. -N., contestatoarea a învederat că, potrivit art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006, "nu poate fi numită în calitate de practician în insolvență, la o persoană juridică, persoana care a deținut calitatea de administrator asociat, acționar director sau membru în consiliul de administrație ori alte funcții sau poziții similare la acea persoană juridică";.
Astfel, s-a menționat că, textul legal invocat reglementează una dintre interdicțiile prevăzute în mod expres în cazul practicienilor în insolvență.
Deși interdicțiile sunt prevăzute expres și limitativ de lege, fiind de strictă interpretare și aplicare, s-a apreciat că interdicția prevăzută la art. 28 alin. 3 din actul normativ menționat, trebuie aplicată și în cazul în care practicianul în insolvență a deținut calitatea de administrator special al debitorului - persoană juridică, cu atât mai mult cu cât textul legal invocat vorbește de "alte funcții sau poziții similare"; ca cele de administrator, asociat, director, membru în consiliul de administrație.
Astfel, administratorul special este persoana desemnată să conducă activitatea curentă a debitorului dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de administrare sau să reprezinte interesele asociaților în procedură în cazul în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare (art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006).
În acest sens, s-a precizat faptul că, de la momentul deschiderii procedurii de insolvență, administratorul special ar trebui asimilat organelor de conducere ale debitorului, exercitând drepturile și executând obligațiile debitorului. Administratorul special înlocuiește practic, de la data deschiderii procedurii, administratorii statutari ai societății .
Pe cale de consecință, chiar dacă textul art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 nu face trimitere expresă la administratorul special, ci doar la administratorul unei persoane juridice, contestatoarea a apreciat că administratorul special este asimilat administratorului, în sensul textului legal menționat.
Mai mult decât atât, prevederile art. 28 alin. 3 din OUG nr.86/2006 fac oricum trimitere la "alte funcții sau poziții similare ca cea de administrator, director sau membru în consiliul de administrație";. Calitatea de administrator special al unui debitor aliat în procedura de insolvență este o astfel de funcție similară cu cea de administrator al unei persoane juridice.
Prin urmare, persoana care a deținut calitatea de administrator special al unui debitor nu mai poate fi desemnată în calitate de lichidator judiciar al aceluiași debitor.
Contestatoarea a invocat existența unui conflict de interese între calitatea de fost administrator special și cea de lichidator judiciar.
În acest sens, s-a arătat că, deși textul prevăzut de art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 este neechivoc, în sensul celor arătate, în speță putând fi pusă în discuție și existența unui conflict de interese între calitatea de administrator special și cea de lichidator judiciar al aceluiași debitor chiar dacă aceste calități nu s-au suprapus din punct de vedere temporal.
Astfel, potrivit art. 11 din Codul privind, conduita etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din R., se prevede că, "conflictul de interese este starea în care se află membrul Uniunii care are un interes personal, de natură patrimonială sau nepatrimonial care ar putea influența imparțialitatea și obiectivitatea activității sale în evaluarea, realizarea și raportarea atribuțiilor ce îi revin";.
Or, în condițiile în care un practician în insolvență care deține calitatea de lichidator judiciar și a deținut la un moment dat calitatea de administrator special, poate cel puțin fi pusă la îndoială imparțialitatea acestuia în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege.
Așadar, lichidatorul judiciar, în calitatea sa de organ al procedurii insolvenței are obligația de exercitare a atribuțiilor prevăzute de lege în vederea atingerii scopului procedurii insolvenței: acoperirea pasivului debitorului și implicit, satisfacerea intereselor creditorilor.
La data de 6 iunie 2013, B. L. R. S.A, în calitate de creditoare-intimată în dosarul mai sus menționat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației formulată de către creditorul SC G. DE LS față de decizia intimată privind desemnarea în calitate de lichidator judiciar definitiv al SC C. LS a SP J. S. C. -N., ca neîntemeiată.
În motivare, creditoarea a arătat că, prin sentința civilă pronunțată la data de_ de către T. Specializat C. s-a dispus intrarea în faliment în formă generală a debitoarei SC
C. LS, fiind numit lichidator judiciar provizoriu SS .
Având în vedere calitatea sa de creditor majoritar potrivit tabelului definitiv revizuit rectificat din_, conform sentinței comerciale nr. 3245/2011 și a procesului verbal de afișare la ușa instanței, creditoarea-intimată a emis, în temeiul art. 19 alin. 21din Legea 85/2006, decizie prin care a desemnat ca lichidator judiciar pe SP J. S. în locul celui provizoriu numit de instanța, decizie publicată în BPI nr. 7293/_ .
În ce privește excepția prematurității deciziei emise de creditoarea-intimată, aceasta a solicitat respingerea acesteia, întrucât L. B. este creditor majoritar, în accepțiunea Legii 85/2006, putându-se prevala de dispozițiile art. 19 alin. 21din lege si a emis o decizie pentru desemnarea unui lichidator judiciar în locul celui numit provizoriu de instanță.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 21din Legea 85/2006: "Creditorul care deține cei puțin 50% din valoarea totala a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu și să îi stabilească remunerația";.
S-a menționat faptul că, legea nu distinge în funcție de etapa în care se află procedura insolvenței, stabilind pentru creditorul majoritar posibilitatea desemnării lichidatorului, fără a distinge daca este vorba de o procedură simplificată, de o procedură generală neurmată de confirmarea unui plan de reorganizare sau de rezultatul conversiei unei proceduri de reorganizare.
În acest condiții, prin aplicarea principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, creditoarea-intimată a concluzionat că posibilitatea legală acordată creditorului majoritar a existat și în situația în care se dispune trecerea la faliment.
S-a învederat faptul că, dacă s-ar accepta susținerea contestatoarei, în sensul că o astfel de decizie nu ar putea fi emisă decât ulterior întocmirii tabelului suplimentar, fiind în cadrul unei alte proceduri, a falimentului, s-ar institui o excepție de la regula prevăzută de art. 19 alin. 21din Legea 85/2006, pe care legea nu o reglementează.
Ori, câtă vreme legea nu indică nici o excepție de la aplicarea art. 19 alin. 21, nu se pot interpreta dispozițiile legale, în sensul indicat de SC G. de LS .
În concluzie, creditoarea-intimată, a arătat că legea nu prevede inaplicabilitatea dispozițiilor art. 19 alin. 21din Legea 85/2006 în cazul în care se dispune trecerea în faliment a debitoarei, cu consecința întocmirii tabelului suplimentar de creanțe și a tabelului definitiv
consolidat. În lipsa unei astfel de distincții, nu face o interpretare contrară, fiind aplicabile întocmai prevederile legale.
S-a menționat faptul că, până la întocmirea tabelului suplimentar de creanțe, ulterior intrării în procedura falimentului, creditoarea-intimată a deținut calitatea de creditor majoritar cu drept de vot aferent procentului din masa credală.
Conform art. 3 pct. 7 din Legea 85/2006, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Creditoarea-intimată a menționat faptul că, așa cum prevede și art. 15 din Legea insolvenței care se referă la deciziile adunării generale a creditorilor, stabilirea proporției creanței unui creditor urmează a se realiza prin raportare la ultimul tabel de creanțe întocmit, tot astfel exprimându-se și votul în cadrul adunării generale a creditorilor.
Pentru asigurarea respectării principiului celerității în procedura insolvenței, până la întocmirea tabelului suplimentar de creanțe procedura nu este paralizată, ci continuă cu respectarea procentelor deținute de creditori, așa cum rezultă din tabelul definitiv de creanțe.
În concluzie, creditoarea-intimată a arătat că, calitatea de creditor este recunoscută și în perioada dintre întocmirea tabelului definitiv si întocmirea tabelului suplimentar, în acest timp, creditorul majoritar fiind cel care, potrivit tabelului definitiv, deține peste 50% din valoarea totală a creanțelor.
De asemenea, creditoarea-intimată a mai arătat că, în speță, nu este incident art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006, acesta referindu-se la interdicția persoanei fizice care a deținut anterior calitatea de administrator statutar la SC C. LS, iar nu calitatea de administrator special.
Astfel, s-a precizat că, interdicția prevăzută de art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 se referă la practicianul insolvență persoana fizică, iar nu și la forma de exercitare a profesiei, singura interdicție care privește forma de exercitare a profesiei din care face parte practicianul în insolvență este stipulată expres la alin. 2 al acestui articol și se referă la situația în care, la momentul îndeplinirii mandatului de avocat, persoana avea și calitate de practician în insolvență în cadrul formei de exercitare a profesiei.
În acest sens, creditoarea-intimată a menționat faptul că, raționamentul instituirii acestei interdicții a fost acela de a nu numi în funcția de practician în insolvență persoana care s-a ocupat de administrarea societății anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel, motivul de interdicție este justificat, având în vedere că, administratorul statutar al societății sau oricare dintre persoanele menționate la art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 se pot face culpabile de starea de insolvență în care se află debitoarea, potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Raționamentul nu funcționează însă și în cazul administratorului special al debitoarei, întrucât acesta efectuează acte de administrare a averii debitoare între momentul deschiderii procedurii și momentul ridicării dreptului de administrare.
De asemenea, creditoarea-intimată a arătat că nu se află nici în cazul în care administratorul special al debitoarei a deținut și funcția de administrator statutar pentru a fi incidente dispozițiile sus-amintite.
Imparțialitatea lichidatorului judiciar nu a fost știrbită prin simpla deținere de către acesta, după deschiderea procedurii, a calității de administrator special, nefiind incidente dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Potrivit acestui articol, s-a menționat faptul că putea fi atrasă răspunderea persoanelor care au avut atribuții de conducere, de autoritate, de dispoziție sau de supraveghere și care au cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică, administratorul special neintrând în această categorie câtă vreme a deținut această calitate la societatea debitoare care deja se afla în stare de insolvență.
Așa fiind, creditoarea-intimată a menționat că, cazul de interdicție prevăzut la art. 28 alin. 3 din Legea 86/2006 nu se poate referi la alte persoane decât cele care s-ar putea face răspunzătoare de intrarea în insolvență a debitoarei și care, ar avea tot interesul să conducă procedura astfel încât să nu îi fie atrasă răspunderea în condițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Referitor la sintagma "alte funcții sau poziții similare ca cea de administrator, director sau membru în consiliul de administrație";, creditoarea-intimată a învederat că nici aceasta nu vine să contrazică susținerile anterioare ale acesteia ci, dimpotrivă, certifică raționamentul expus. Astfel, sintagma are în vedere tocmai persoanele la care face referire și art. 138 din Legea insolvenței, anume acea persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, putând fi incluse aici managerul, auditorul financiar, cenzorul, și nicidecum administratorul special.
În concluzie, creditoarea-intimată a învederat că, cazul de interdicție prevăzut la art. 28 alin. 3 din OUG 86/2006 se referă la persoanele care au condus activitatea debitoarei și cărora
le este imputabilă starea de insolvență, în acest caz, administratorul special, neputând fi răspunzător de intrarea în insolvență a debitoarei, acesta fiind numit după ce starea de insolvență a fost deja constată de către instanță, administratorul nefiind o persoană dintre cele la care se referea dispozițiile art. 138 și putea fi numit practician în insolvență, nefiind incident cazul de interdicție invocat.
Cu privire la lichidatorul judiciar desemnat prin decizia contestată, acesta fiind o societate profesională cu răspundere limitată, creditoarea-intimată a arătat că acesta nu se află în conflict de interese, astfel cum acesta a fost definit la art. 11 din Codul privind Conduita Etică profesională și disciplină al U.N.IM.R. acest articol având în vedere persoanele fizice, membre ale Uniunii.
Astfel, potrivit art. 11 din Codul privind Conduita Etică profesională și disciplină al U.N.P.I.R., se prevede că, conflictul de interese este starea în care se afla membrul Uniunii care are un interes personal, de natură patrimonială sau nepatrimonială, care ar putea influența imparțialitatea și obiectivitatea activității sale în evaluarea, realizarea și raportarea atribuțiilor ce îi revin.
În acest sens, s-a precizat faptul că, art. 11 se referă exclusiv la membrul Uniunii, persoană fizică, ce are un interes personal care ar putea influența realizarea atribuțiilor sale de lichidator judiciar.
Referitor la art. 7 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, se definește noțiunea de membru al Uniunii, referindu-se la persoane fizice, iar nu la formele de exercitare a profesiei: "Pot fi membri ai Uniunii, având totodată calitatea de practician în insolvență, persoanele fizice române sau străine, în condițiile O.U.G. și ale prezentului statut";.
Astfel, creditoarea-intimată a concluzionat că, starea de conflictul de interese se referă exclusiv la persoanele fizice membre al Uniunii, nu și la societățile profesionale cu răspundere limitată, administratorul special neavând nici un interes personal care să poată influența imparțialitatea șl obiectivitatea sa ca lichidator al debitoarei, prin urmare cele două calități nu se află în conflict de interese.
Referitor la argumentarea pe care a făcut-o contestatoarea, pe acest motiv, creditoarea- intimată a arătat că nu s-a făcut referire la interesul personal pe care l-ar putea avea administratorul special, menționându-se tangențial și fără argumentare că, urmare a pretinsei stări de conflict de interese, lichidatorul judiciar nu ar mai promova acțiuni în anulare sau nu ar formula cereri de atragere a răspunderii, conform art. 138 din Legea 85/2006.
Astfel cum s-a mai arătat, administratorul special a fost desemnat după intrarea în insolvență a debitoarei. Argumentul privind lipsa de interes în formularea unor acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 79 din Legea 85/2006 nu poate fi primit câtă vreme aceste acțiuni au în vedere acte încheiate de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Aceeași este situația și în ce privește interesul în formularea acțiunilor de atragere a răspunderii, având în vedere că aceste acțiuni privesc persoanele care se fac culpabile de aducerea debitoarei în stare de insolvență, fiind așadar exclus administratorul special.
Astfel, s-a învederat că, niciuna dintre aceste acțiuni nu privește activitatea debitoarei după deschiderea procedurii, activitate ce a fost condusă de administratorul special, prin urmare acesta nejustificând nici un interes personal pentru nepromovarea acțiunilor amintite.
Analizând contestația, formulată cu luarea în considerare a susținerilor părților judecătorul sindic reține faptul că la data de 28 martie 2013 judecătorul sindic a dispus trecerea debitoarei SC C. LS în procedura falimentului forma generală constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 107 lit.C în urma neîndeplinirii de către debitoare a obligațiilor de plată și a celorlalte sarcini asumate prin planul de reorganizare. Prin aceeași sentință a fost desemnat de judecătorul sindic SS în calitate de lichidator judiciar provizoriu, prin raportare la prevederile art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, urmând ca societatea profesională să îndeplinească atribuțiile specifice prevăzute de lege și orice atribuții stabilite conform legii de judecătorul sindic.
La data de_, creditoarea SC B. A L. SA a emis și ulterior, publicat în BPI o decizie în baza căreia a fost numit în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. LS un alt practician în insolvență, J. S., în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 2 indice 1 din Legea insolvenței.
Împotriva deciziei adoptate de creditorul menționat a formulat contestație creditoarea SC G. DE LS în condițiile prevăzute de alin. 3 al art. 19, dispoziții care reglementează dreptul creditorilor de a contesta la judecătorul sindic, pe motive de nelegalitate, decizia adunării creditorilor sau a creditorului care deține 50% din valoarea creanțelor de a decide, în acest din urmă caz, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui lichidator în locul lichidatorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic.
Se impune a se preciza faptul că desemnarea noului lichidator de către creditoarea SC
L. SA s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 indice 1 din Legea insolvenței,
în considerarea calității pretinse de creditor majoritar, aspecte care rezultă din cuprinsul deciziei publicate în BPI nr. 7293 din_ (f. 29).
Aceleași dispoziții îndreptățesc creditorul majoritar să stabilească în favoarea practicianului numit, fără consultarea adunării creditorilor, și remunerația practicianului.
Pentru a beneficia de dreptul conferit de norma legală enunțată creditorul trebuie să dețină cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Legiuitorul a prevăzut acest drept în favoarea creditorului ce deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor tocmai în considerarea procentului pe care îl reprezintă creanța sa în raport cu celelalte creanțe înscrise la masa credală.
Pentru a se stabili ponderea creanței deținute de creditor trebuie, în prealabil, analizată noțiunea de valoare totală a creanțelor din perspectiva dispozițiilor art. 19 alin. 2 indice 1.
Legiuitorul a reglementat în cuprinsul dispozițiilor art. 15 modalitatea de calcul a valorii totale a creanțelor în diferite etape ale procedurii, stabilind criteriile ce se impun a fi avute în vedere. Astfel, ulterior confirmării planului de reorganizare și până la data afișării tabelului definitiv consolidat, situație care se regăsește și în speța de față, cuantumul total al valorii creanțelor declarate împotriva averii debitoarei, se stabilește prin raportare la planul de reorganizare confirmat.
Drept urmare, judecătorul sindic va respinge, ca fiind nefondate, susținerile contestatoarei conform cărora desemnarea noului lichidator judiciar în locul celui desemnat provizoriu de judecătorul sindic este prematură atâta timp cât la momentul adoptării deciziei,_, nu a fost întocmit și tabelul suplimentar de creanțe ca urmare a trecerii debitoarei în faliment forma generală.
Susținerile contestatoarei nu au fundament legal întrucât legiuitorul nu a limitat și nu a condiționat dreptul creditorului majoritar, deținător al unei creanțe de cel puțin 50 % din valoarea creanțelor, de o anumită etapă parcursă în cadrul insolvenței, singura condiție fiind deținerea procentului prevăzut de lege la momentul la care se adoptă decizia.
Nu sunt fondate și urmează să fie respinse și susținerile contestatoarei conform cărora nu poate fi admis ca înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu să se facă în baza aceluiași tabel definitiv și cu ignorarea creanțelor născute în perioada de observație și în perioada de reorganizare judiciară, întrucât dispozițiile legale nu sunt interpretabile și nu au fost reglementate excepții pentru situația trecerii în faliment forma generală, ca urmare a nerealizării planului de reorganizare. Or, excepțiile sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin similitudine în situațiile în care nu sunt prevăzute de norma legală. Dreptul creditorului majoritar reglementat de disp. art. 19 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi exercitat în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, moment ce se situează temporal după întocmirea tabelului preliminar, sau ulterior, oricând atâta timp cât legea nu exclude un anumit moment și nu îl condiționează de îndeplinirea unor atribuții ce-i revin practicianului în insolvență, astfel cum rezultă din cuprinsul alin. 2 al art. 19.
Ținând cont de cuantumul creanței deținute de creditoarea SC B. L. SA menționat în planul de reorganizare modificat și confirmat de judecătorul sindic, se constată că ponderea creanței, prin raportare la valoarea totală a creanțelor, depășește 50%, fapt care îndreptățea instituția bancară să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de judecătorul la momentul trecerii debitoarei în faliment procedura generală.
Contestația formulată de creditor se impune a fi admisă însă pentru motive de nelegalitate ale deciziei referitoare la incompatibilitatea noului lichidator judiciar desemnat de creditorul majoritar.
Noul lichidator judiciar desemnat de creditorul majoritar în locul lichidatorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic prin hotărârea de trecere a debitoarei SC C. LS în procedura falimentului forma generală, J. S., a deținut calitatea de administrator special al debitoarei pe parcursul derulării procedurii reorganizării judiciare, împrejurare față de care în speță sunt incidente disp. art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006.
Din această perspectivă judecătorul sindic consideră că susținerile contestatoarei sunt pertinente și că există un conflict de interese între calitatea de fost administrator special și cea de lichidator judiciar.
Administratorul special este persoana definită de legiuitor ca desemnată de asociații debitoarei față de care a fost deschisă procedura insolvenței să conducă activitatea curentă a debitorului în condițiile în care acestuia nu i s-a ridicat dreptul de administrare și să reprezinte interesele asociaților în cadrul procedurii, fapt reglementat în cuprinsul prev. art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006.
Atribuțiile administratorului special sunt reglementate, de altfel, și de prev. art. 18 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul statuând asupra desemnării de către adunarea generală a asociaților/acționarilor debitorului, a unei persoane fizice sau juridice care să reprezinte
interesele societății și ale acestora și să participe la procedură pe seama debitorului după deschiderea procedurii.
Administratorul special exprimă intenția debitorului de a propune un plan de reorganizare, participă în calitate de reprezentant al debitorului la judecarea acțiunilor prev. de art. 79 și 80, formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de legea insolvenței, propune un plan de reorganizare și, după confirmarea planului, administrează activitatea debitorului sub supravegherea administratorului judiciar.
În cazul în speță, atribuțiile administratorului special, în condițiile în care debitoarea s- a aflat în procedura reorganizării judiciare, au constat, în special, în administrarea activității debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, împrejurare față de care judecătorul sindic consideră că atribuțiile acestuia sunt asimilate cu atribuțiile administratorului statutar anterior deschiderii procedurii insolvenței.
În conformitate cu disp. art. 28 alin. 3 din OUG nr. 86/2006, nu poate fi numită în calitate de practician în insolvență persoana care a deținut calitatea de administrator, asociat, acționar, director sau membru în consiliul de administrație ori alte funcții sau poziții similare deținute la acea persoană juridică.
Acest text legal reglementează o interdicție stabilită de legiuitor în ceea ce-i privește pe practicienii în insolvență, interdicție care nu are caracter limitativ, ci exemplificativ, fiind aplicabilă în situațiile pe care legiuitorul le reglementează, precum și în acele situații în care practicianul în insolvență a deținut alte funcții sau poziții similare cu cele prevăzute în mod neechivoc de legiuitor ca fiind interdicții.
Prin raportare la norma legală enunțată și având în vedere faptul că administratorul special în cadrul procedurii reorganizării judiciare poate fi asimilat administratorului statutar întrucât atribuțiile sale vizează în mod clar activitatea de administrare a debitorului, judecătorul sindic consideră că în speță sunt aplicabile disp. art. 28 alin. 3 și că practicianul în insolvență J. IPURL nu putea fi desemnat în calitate de lichidator judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC C. LS, acesta deținând pe perioada de reorganizare calitatea de administrator special.
Prin raportare la norma legală enunțată, judecătorul sindic con sideră că există și un conflict de interese între calitatea de administrator special și cea de lichidator judiciar în condițiile în care poate fi pusă la îndoială imparțialitatea acestuia în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar, ca și organ al procedurii, având obligația de a-și exercita atribuțiile prevăzute de lege în vederea atingerii scopului procedurii insolvenței, în timp ce administratorul special, ca și reprezentant al intereselor asociaților, are atribuții ce nu se subsumează în mod obligatoriu scopului procedurii, ci intereselor asociaților debitoarei.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic va admite contestația formulată de creditoarea SC G. DE LS împotriva deciziei din 16 aprilie 2013 adoptată de creditoarea SC B. L. R. SA referitoare la numirea în calitate de lichidator judiciar definitiv al debitoarei SC C. LS a practicianului în insolvență J. IPURL, constatând nelegalitatea acestei decizii.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MO. VE ĂN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite contestația formulată de creditoarea SC G. DE LS împotriva deciziei din data de_ adoptată de creditoarea SC B. L. R. SA privind numirea întreprinderii profesionale J. IPURL în calitate de lichidator judiciar definitiv al debitoarei SC C. LS .
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. T. B.
Red.CC/AA 3 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 11399/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 5598/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
