Sentința civilă nr. 311/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
1
R O M Â N I A
T. B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 311/2013
Ședința publică din 14 Februarie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: I. U., judecător - sindic GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea formulată de contestator S. T. S. în contradictoriu lichidator V. C. I., intimat D. G. A F. P. B. -N. având ca obiect contestație .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 01 februarie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise pentru termenul din 08 februarie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin contestația la tabelul preliminar formulată în dosarul de insolvență nr. 3056/ll2/20l2 și transpusă în prezentul dosar asociat pentru soluționare, debitoarea S.
T. S. a solicitat modificarea cuantumului creanței cu care a fost înscrisă în acest tabel creditoarea DGFP B. -N., în sensul de a se reduce creanța cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar de la suma de 63.700 lei la suma de l3.030 lei.
In motivarea contestației s-a arătat că diferența de 50.670 lei, compusă din accize de 38.749 lei și diferența de dobânzi penalizatoare la acciza neachitată, nu este datorată.
S-a arătat că a deținut până în februarie 20ll autorizație pentru antrepozit fiscal pentru activitatea de producere, îmbuteliere a țuicilor și rachiurilor naturale, autorizația fiind eliberată în anul 2006 pentru o perioadă nedeterminată, iar conform reglementărilor din anul 20ll erau necesare demersuri pentru a obține o nouă autorizație pentru l an de zile. Datorită situației financiare existente pe piață, produsul fiind manufacturat și mai scump, a decis să amâne aceste demersuri pentru obținerea unei noi autorizații, astfel că în momentul revocării autorizației vechi, stocul de sticle cu țuică a fost considerat de către DGFP BN ca fiind ieșit din societate și a fost emisă o decizie de impunere pentru accize în val.de 38.749 lei, astfel că în mod greșit s-a emis această decizie de impune, întrucât conform legislației, acciza și TVA-ul se consideră obligație de plată la finanțe, în momentul în care se emite o factură, dar conform situației existente debitoarea nu a emis facturi care să genere accize datorate către DGFP BN, toata marfa fiind pe stoc în societate.
2
In drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Contestația a fost legal timbrată cu chitanța anulată la dosar (f.2) și prin aplicarea de timbre judiciare mobile pe cerere.
Debitoarea a depus și o precizare la contestație, relativ cu același conținut, la care s-au anexat balanța contabilă pe luna septembrie 20l2 și fișa de magazie din care rezultă stocul existent la produsele la care a fost calculată acciza și accesoriile aferente (f.l0-l9).
Intimata-creditoarea DGFP B. -N., a formulat întâmpinare (f.23-24), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că partea din datoria debitoarei către bugetul de stat, contestată, este stabilită printr-un titlul executoriu, respectiv prin Decizia de impunere nr. 2557 din 0l.08.20ll emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul D.J.A.O.V. B. -N. ., iar potrivit art.l4l C.pr.fiscală, titlul de creanță a devenit titlul executoriu, nefiind formulată o contestație în condițiile art.205-2l8 din OG nr.92/2003 rep., privind Codul de procedură fiscală.
Administratorul judiciar V. C. I. a depus note de ședință (f.26), prin care a arătat că față de actele depuse de contestatoare în prezentul dosar, apreciază că suma cu care trebuie să fie înscrisă creditoarea DGFP BN în tabelul definitiv de creanță este de l3.030 lei, așa cum s-a solicitat în contestație.
Examinând actele și lucrările dosarului
, s-au reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr.l308 din 22.06.20l2 a fost deschisă procedura generală a insolvenței, la cererea debitoarei S. T. S., în baza prev.art.27 și 32 din L.85/2006.
In tabelul preliminar de creanță întocmit, în condițiile legii, de către administratorul judiciar desemnat, V. C. I. (f. l28) a fost înscris la poziția l creditorul bugetar DGFP B. -N. cu o creanță bugetară de 63.700 lei.
La cererea de creanță s-au depus acte justificative, respectiv fișa sintetică totală, din care rezultă că datoriile debitoarei reprezentând debite și accesorii la data deschiderii procedurii insolvenței în sumă de 63.700 lei, din care suma de 38.749 lei reprezintă accize, iar suma de ll.92l lei accesorii calculate la aceste accize, așa cum a verificat și administratorul judiciar.
Contestatoarea a susținut că nu datorează accizele și accesoriile calculate de organele de inspecție fiscală, însă nu a făcut dovada că a contestat, în termenele și condițiile prevăzute de art.205-2l8 din OG nr.92/2003 rep., privind Codul de procedură fiscală, actul fiscal de impunere, astfel că acesta a devenit titlul executoriu, potrivit art.l4l din același act normativ.
De altfel, se constată că administratorul judiciar a înscris în mod corect creanța bugetară în tabelul preliminar de creanțe pe baza documentelor justificative depuse de creditorul DGFP B. -N., întrucât, potrivit art.66 alin.2 din L.85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
Față de toate aceste considerente în temeiul disp.art.73 cu aplic.art.ll alin.l lit. i din L.85/2006, privind procedura insolvenței se va respinge ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar de creanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
3
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de debitoarea S. T. S., cu sediul în B., str.Ecaterina T. nr.l2, jud.B. -N., Nr.ORC J06/679/l99l, CUI RO 570l25, în contradictoriu cu administratorul judiciar V. C. I., cu sediul în B., str.V. G. nr.44, jud.B. -N. și creditoarea D. G. A F. P. B. -N., cu sediul în
, str.l D. nr.6-8, jud.B. -N. . Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 07 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din l4 februarie 20l3.
PREȘEDINTE,
Judecător-sindic GREFIER,
U. L. C. A.
Red/dact UI/CR/5 ex. 13.03.20l3
| ← Sentința civilă nr. 2031/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 2538/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
