Decizia civilă nr. 12023/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 12023/2013
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: A. I. A. JUDECĂTOR: M. B.
G.: E. T. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul B. M., împotriva sentinței civile nr. 4225 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimații SC A. S. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. S. Z., A. F. P. S. M., D.
M. ,I. A. T., P. B. C. și Ș. M. V., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006 și cerere de repunere în termenul de recurs.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată că la data de_ recurentul B. M. a înregistrat la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 64 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,45 lei.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, deschide dezbaterile în temeiul art. 150 C.pr.civ și văzând că părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii însă au solicitat judecarea și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare atât pe cererea de repunere în termenul de formulare a recursului cât și pe recursul formulat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4225 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. Z.
, desemnat lichidator pentru falimentul debitoarei S.C. A. SS M. împotriva pârâților B. M., D. M., I. A. T., P. B. C. și Ș.
M. V. în calitate de administratori ai debitoarei S.C. A. SS M. aflată în procedură și, în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar, să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum este de 14.804 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 830/_ pronunțată în dosar nr._, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul S. Z., dispusă deschiderea
procedurii simplificate și intrarea direct în faliment a debitoarei S.C. A. S., lichidator provizoriu fiind desemnat S. Z. .
Cu toate că prin hotărâre s-a dispus ca debitorul să depună în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia, documentele și actele contabile prevăzute de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și să predea gestiunea către lichidator până la 10 iulie 2008, pârâții, în calitate de administratori statutari nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2826/_ iar pârâții au fost notificați la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului Maramureș.
În dosarul de faliment a fost înregistrată o singură declarație de creanță, aspect ce rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei aflate în procedură și aceasta este la nivelul sumei de 14.804 lei, pentru creditoarea Direcția Generală a F. P. Maramureș.
Având în vedere împrejurarea că pârâții nu au pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile și situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei, în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanțelor, instanța a considerat că aceștia au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Față de cele arătate și ținând seama de dispozițiile art. 138 al. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 raportat la cele cuprinse în al. 4 și cele ale art. 225 Cod pr. civilă, cererea a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. M.
solicitând a se dispune în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 cod proc. civilă, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 4225/_ pronunțată în dosarul nr._ și trimiterea acesteia spre rejudecare T. ui Maramureș; cu cheltuieli de judecată. Totodată, recurentul a formulat și o cerere de repunere în termenul de recurs.
În motivare, pârâtul a arătat următoarele:
În ceea ce privește termenul de declarare a recursului, se relevă că procedura de citare și de comunicare a sentinței recurate a fost viciată, în contextul în care recurentul nu domicilia, nici pe parcursul soluționării cauzei, și nici la momentul comunicării hotărârii, la adresa unde s-a realizat procedura de comunicare, fiind plecat din țară, așa cum atestă înscrisurile depuse odată cu recursul.
Pentru aceleași motive, apreciază că în cauză se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a mai făcut parte din societate, încă din anul 1999, cand și-a cesionat părțile sociale. Ca atare, trebuie subliniat faptul că nu se poate reține în sarcina petentului vreo culpă concretizată în lipsa de preocupare cu privire la soarta debitoarei și la procedură, întrucât, dată fiind cesiunea părților sociale, acesta nu mai avea nici un interes față de activitatea societății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, lichidatorul S. Z. desemnat în dosarul de faliment al debitoarei S.C. A. SS M. a chemat în judecată pe pârâții B. M., D. M., I. A. T., P. B.
C. și S. M. V. solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, în cuantum de 14.804 lei.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 830 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș s-a constatat că debitoarea este în stare de insolvență și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment, lichidator fiind desemnat S. Z. .
Întrucât pârâții n-au pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile prevăzute de art. 28 al. 1 și 35 din Legea 85/2006 privind procedura
insolvenței, cu toate că au fost notificați în acest sens ori, nerespectând obligațiile stabilite prin sentința menționată, s-a arătat că răspunderea personală a acestora poate fi antrenată în temeiul dispozițiilor art. 138 al.1 lit. d, din Legea 85/2006 și a săvârșirii faptelor sancționate de Legea contabilității nr. 82/1991 republicată.
Achiesând acestor considerente, prin sentința recurată, cererea a fost admisă, constatându-se incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d și e din LPI.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea va constata că sentința atacată a fost comunicată la adresa din S. l M., str.
P. Lupu, nr.10, ap.22, jud. Maramureș. Or, prin înscrisurile anexate în recurs, petentul a făcut dovada faptului că nu mai locuiește la această adresă, încă din 2003, de când s-a pronunțat divorțul de soția acestuia prin Sentința 3411/_ (f. 15-18).
Totodată, au fost probate și susținerile în acord cu care, anterior introducerii prezentei cereri, recurentul a părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Italia, împrejurare atestată de înscrisurile depuse la filele 12- 14, respectiv permisul de ședere și cartea de identitate emisă de autoritățile italiene.
În contextul în care se învederează și că petentul a luat la cunoștință de conținutul sentinței abia după ce a fost informat cu privire la înființarea popririi asupra veniturilor sale, împrejurare în care, în data de_, prin avocat, a consultat dosarul cu nr._, Curtea va lua act de faptul că în cauză sunt incidente prev. art. 103 C.pr.civ., petentul fiind împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința să exercite calea de atac în termenul defipt de lege.
Drept consecință, în baza acestui text legal, cererea de repunere în termen va fi admisă, în sarcina petentului neputând fi reținută vreo culpă concretizată în lipsa de preocupare cu privire la dosarul de față. Chiar dacă este real că prima instanță nu a fost încunoștințată despre domiciliul real al petentului, aspectelor dovedite prin înscrisurile anterior amintite trebuie să li se recunoască astfel de valențe.
Plecând de la aceste premise și trecând la analiza recursului, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. de la 1865, întrucât instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 CPC, respectiv a judecat cauza în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În esență, atâta vreme cât adresa la care s-a realizat procedura de citare, pe tot parcursul litigiului, nu este cea la care recurentul a domiciliat în perioada în care s-a judecat cererea în primă instanță, așa cum rezultă din cele expuse anterior, în cauză au fost încălcate prev. art. 85 și 90 C.proc.civ.
Față de situația concretă a recurentului, în speță își găseau aplicare prev. art. art.87 pct.8 CPC, acesta punctând corect că, cel puțin, reclamantul trebuia să dea dovadă de diligența minimă de a solicita aplicarea prev. art. 95 C.pr.civ., aceasta cu atât mai mult cu cât, în conținutul raportului periodic întocmit la data de_ de câtre lichidator, se consemnează faptul că, "există informații că administratorii statutari-asociati sunt plecați din tară".
Pe cale de consecință, procedura de citare a pârâtului a fost viciată, acesta neavând posibilitatea să afle de existența procesului. Cu toate că, în astfel de situații devin aplicabile prev. art. 312 alin. 5 C.pr.civ., care impun casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea constată că o astfel de măsură este incompatibilă cu stadiul actual al procedurii, în contextul în care ea a fost închisă, prin hotărâre irevocabilă, debitoarea fiind radiată din registrul de publicitate, încă din_ .
Or, văzând și faptul că doctrina este unanimă în a aprecia că acțiunea reglementată de prev. art. 138 din LPI nu poate fi judecată inafara procedurii, Curtea constată că singura soluție prin care se pot corela prevederile procedurale generale cu cele incidente în materia antrenării răspunderii organelor de conducere în insolvență este cea de modificare a sentinței recurate, urmare a reanalizării raportului juridic litigios, cu atât mai mult cu cât recurentul a expus succint și considerentele legate de fondul cauzei.
Din această perspectivă, nu vor putea fi validate nici apărările formulate de către fostul lichidator judiciar, în sensul în care se impune a se constata că nici acesta și nici societatea debitoare nu mai pot sta în judecată, urmare a lipsei capacității procesuale de folosință, principiul simetriei în căile de atac justificând judecarea cauzei și în recurs, în limitele cadrului procesual avut în vedere la fond.
O altă interpretare ar fi de natură să ducă la încălcarea dreptului recurentului la un proces echitabil, ca urmare a validării unor apărări care, în economia cauzei, sunt de natură strict formală, cu atât mai mult cu cât ele nu îi sunt deloc imputabile acestuia.
Așa fiind, în ceea ce privește fondul raportului dedus judecății, Curtea constată că înscrisurile anexate la dosar la filele 19 și urm. atestă realitatea susținerilor recurentului, în sensul în care părțile sociale pe care le-a deținut în societatea A. au fost cesionate către numitul S. M. V., conform actului adiționat autentificat de BNP S. G. sub nr. 1185/_, respectiv cu mult anterior deschiderii procedurii, la_ .
Totodată, la același moment, recurentul s-a retras din funcția de administrator, toate aceste mențiuni fiind înscrise în registrul de publicitate în baza încheierii judecătorul delegat la ORC nr. 3370/_ .
Ca atare, modificările intervenite în ceea ce privește asociații și administratorii debitoarei au devenit opozabile terților, inclusiv reclamantului și instanței de judecată, de la aceeași dată, neexistând nici un element pe baza căruia să se poată susține că a fost vorba despre o cesiune fictivă.
Apoi, de amintit este că cererea de atragere a răspunderii personale a pârâtului se raportează exclusiv la datele evidențiate în bilanțul depus la _
, respectiv ulterior predării mandatului de către acesta și în condițiile în care reclamantul nu s-a preocupat pentru a identifica condițiile în care a avut loc cesiunea de părți sociale și, respectiv, preluarea funcției de administrator. Cu alte cuvinte, reclamantul a efectuat o analiză superficială a stării de fapt anterioare deschiderii procedurii, fără a întreprinde demersuri suplimentare, dar care ar fi fost necesare pentru a fundamenta cererea formulată, din perspectiva prev. art. 1169 C.civil.
Pe de altă parte, din cererea formulată nu rezultă că activitatea debitoarei nu ar fi continuat ulterior datei la care pârâtul s-a retras din funcție, în actele dosarului neexistând nici un indiciu în acest sens, relevantă fiind și împrejurarea că, chiar dacă pasivul este reprezentat de creanțe bugetare, este foarte puțin probabil ca acesta să se fi născut în perioada în care recurentul a
administrat societatea, dat fiind faptul că, dacă ne-am raporta la anul cesiunii, 1999, până la data deschiderii procedurii, orice sumă datorată ar fi fost prescrisă.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată că răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. De asemenea, trebuie făcută dovada existenței raportului de cauzalitate între faptele alegate și intrarea debitoarei în stare de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, reclamantul făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Astfel, din moment ce activele la care se raportează lichidatorul au fost înregistrate în bilanțul aferent anului 2004, ulterior cesiunii, este exclusă săvârșirea de către pârât a faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. e din LPI, la acel moment acesta nemaiavând nicio calitate în societate.
În ce privește condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit, d) din Legea nr. 85/2006, Curtea va constata că nici acestea nu sunt întrunire, potrivit situației de fapt și că instanța de fond a reținut în mod nelegal acest aspect.
Astfel, acest text normativ prevede că este posibilă antrenarea răspunderii fostului organ de conducere al debitoarei care a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Or, raportat la cele anterior reținute, este evident că niciuna dintre aceste fapte nu a fost săvârșită de pârât, cu consecința cauzării stării de insolvență.
Reclamantul a apreciat că poate fi reținută în sarcina pârâtului fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i- a predat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006. Or, nepredarea actelor și/sau neținerea evidenței contabile, pentru perioada ulterioară cesiunii de părți sociale, nu îi poate fi imputată pârâtului, care era la acel moment străin de activitatea societății.
Ajungerea debitoarei în stare de insolvență poate fi legată doar de activitatea ulterioară cesiunii, context în care Curtea constată că în sarcina pârâtului nu se pot reține faptele ilicite la care face referire lichidatorul.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, în baza prev. art. 312 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către lichidator împotriva recurentului și a menținerii celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Admite recursul declarat de pârâtul B. M. împotriva sentinței civile nr. 4225 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. Z. al debitoarei SC A. S. în contradictoriu cu pârâtul B. M. .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. -I. I. | Judecător, A. -I. A. | Judecător, M. B. |
G. , E. T. V. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.sindic: V. I.
| ← Sentința civilă nr. 758/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1927/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
