Încheierea civilă nr. 3504/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIEREA CIVILĂ nr. 3504/2013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamantul M. R. L. I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al S.C.
S. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul W. A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. S. C. S.R.L., M. R.
I. SPRL, d-na practician în insolvență P. Noemi, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 07 noiembrie 2013, din partea lichidatorului judiciar, cerere de renunțare la judecată, având în vedere că Adunarea Creditorilor din data de 04 octombrie 2013 nu a aprobat avansarea de sume de bani pentru traducerea cererii de chemare în judecată în limba arabă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii de renunțare la judecată.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită instanței să ia act de renunțarea la judecata prezentei cereri, având în vedere că Adunarea Creditorilor nu a aprobat avansarea sumei de 2.000 lei, necesară efectuării demersurilor de traducere a cererii de chemare în judecată în limba arabă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra manifestării de voință exprimate de reprezentanta lichidatorului judiciar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2013 reclamanta
R. L. I. S.P.R.L, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C.
S. C. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul W. A., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata pasivului în cuantum de 546.032,20 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, în conformitate cu Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei S.C. S. C. S.R.L.
La masa credală a debitoarei s-au înscris creanțe în cuantum de 546.032,20 lei, având următoarea componență: D.G.F.P. C. - 544.420,00 lei- Art. 123 pct 4, I.T.M. C.
- 1.020,00 lei- Art. 123 pct 4, S.C. Filiala de Furnizare a Energiei Electrice- Electrica Furnizare S.A. prin Agenția C. - 592,20 lei- Art. 123, pct. 7.
În cursul procedurii falimentului nu a fost achitat nimic din cuantumul acestor creanțe, nefiind acoperite nici cheltuielile de procedură și onorariul lichidatorului judiciar.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor a fost întocmit pe baza următoarelor documente contabile: Bilanțul contabil la data de_, Situația activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la_, balanțele de verificare la_ ,_ ,_, iar de pe site-ul mfin.ro a preluat sintezele bilanțurilor anuale depuse pe anii 2009 și 2010.
S-a concluzionat prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, că principalele cauze care au dus la starea de insolvență sunt: acumularea de datorii către furnizori, bugetul de stat, alți creditori (în valoare totală de 615.346 lei la_ ), a căror neplată la timp atrage după sine calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății, putem spune că aceasta este principala cauză care a dus la starea de insolvență. Datoriile acumulate de societatea debitoare la finele lunii noiembrie 2012 erau constituite astfel: datorii comerciale (furnizori, clienți creditori): 59.104 lei, obligații neachitate către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale: sume datorate asociaților: 364.444 lei, 177.576 lei și
14.222 lei, personal salarii datorate:
La aceste datorii se adaugă veniturile înregistrate în avans în valoare de 29.469 lei. Contul 472 este un cont de pasiv; deși veniturile înregistrate in avans nu sunt datorii efective ele sunt totuși asimilate datoriilor, care se vor înregistra în categoria datoriilor pe termen mediu si lung daca sunt aferente unei perioade mai mari de un an și în categoria datoriilor pe termen scurt, cele corespunzătoare unei perioade mai mici de un an.
Neutilizarea disponibilităților bănești din sold (în valoare de 8.966 lei la_ ) necesare pentru plata obligațiilor de plată scadente; neachitarea acestora a dus la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află societatea, se poate spune că aceasta este principala cauză care a dus la instalarea stării de insolvență a debitoarei.
Totuși, comparând nivelul disponibilităților bănești cu cel al datoriilor, se poate spune că societatea debitoare nu a avut resursele necesare plății datoriilor scadente ale societății.
Dificultățile întâmpinate în privința recuperării unor debite restante, dar și întârzierile înregistrate până la momentul încasării acestor creanțe (sume de recuperat de 98.785 lei, valoare contabilă la_ formată din următoarele elemente: clienți de încasat 94.309 lei, debitori diverși 95 lei și - decontări din operații în curs de clarificare
4.381 lei.
Mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor interne duce la prescrierea acestora.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că întrucât nu deține documente analitice aferente acestor creanțe nu poate spune cu certitudine dacă s-au făcut demersuri pentru recuperarea acestora ori dacă și cât din valoarea acestora au fost prescrise. Consideră că ajungerea societății in stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar al debitoarei, dl. W. A., ale cărui fapte se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile articolului 138 alin. 1 literele a din Legea 85/2006.
Astfel, dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a prevăd situația în care administratorul societății a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Potrivit informațiilor din bilanțul de la_, societatea deținea active imobilizate în valoare de 405.069 lei, stocuri în valoare de 3.126 lei, creanțe în cuantum de 98.785 lei, numerar și echivalent de numerar în cuantum de 8.966 lei, precum și cheltuieli în avans în cuantum de 150.000 lei. Aceste active nu au fost predate de către administratorul statutar către lichidatorul judiciar și nici nu fost furnizat informații cu privire la acestea, astfel încât, până la această dată lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația lor, daca mai există sau nu ori în ce stare sunt.
De asemenea, administratorul societății debitoare se face vinovat și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 98.785 lei (valoare contabilă la_ ); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor duce la prescrierea acestora.
Lichidatorul judiciar mai arată faptul că nu au fost predate bunurile societății, noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia la
starea de insolvență. Având în vedere că societatea debitoare nu a colaborat în acest sens, iar lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia acestor documente care stau la baza efectuării demersurilor privind recuperarea creanțelor debitoarei, nu s-au putut efectua demersuri în acest sens. Mai mult, prin nepredarea documentelor, lichidatorul judiciar nu a putut să-și exercite atribuțiile prevăzute de Legea 85/2006 în scopul lichidării întregului activ pentru plata datoriilor debitoarei.
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. în cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, astfel că sunt în prezența unei răspunderi civile delictuale.
În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților astfel, apreciem că faptele pârâtei se încadrează în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Trebuie avut în vedere faptul că debitoarea avea la data de_ active imobilizate în cuantum de 405.069 lei, stocuri în cuantum de 3,126 lei, creanțe în valoare de 98.785 lei, numerar și echivalent de numerar în valoare de 8.966 lei, cheltuieli în avans în cuantum de
150.000, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nefiind justificată de către pârâtă.
În plus, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei precum și faptul că acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei fără ca la baza acestei operațiuni să existe vreun document contabil, potrivit celor mai sus relevate, conduce la concluzia că acestea au fost folosite în alte interese decât cele ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art, 138, alin.l, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Este evident faptul că pasivul societății debitoare ar fi fost măcar parțial acoperit, cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar. Dacă acestea s-ar fi predat în situația în care existau în fapt conform situației financiare care reflectă existenta lor din punct de
vedere contabil, lichidatorul judiciar ar fi procedat la valorificarea lor și acoperirea creanțelor înscrise în tabelul de creditori din sumele obținute din valorificare.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia la starea de insolvență.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acesteia.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune" împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
Lichidatorul judiciar a mai arătat faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine refractară, nefiind interesant în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza actelor contabile, și are în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitatea benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditor, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență.
Efectele negative pe care o persoană juridică, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale persoanelor mai sus menționate sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie totodată o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, administratorii și asociații societății au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar.
Față de cele prezentate, lichidatorul judiciar consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicită, care se încadrează în ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, prejudiciul cert si direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la
ajungerea debitorului în starea de insolvență și existenta vinovăției, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată.
Analizând cu prioritate cererea de renunțare la judecată formulată la data de 07 noiembrie 2013 de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. C. S.R.L., M. R.
L. I. SPRL, în conformitate cu dispozițiile art. 406 C.p.c. judecătorul sindic urmează a lua act de manifestarea de voință a părții, pronunțând o încheiere atacabilă cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Ia act de renunțarea reclamantei M. R. L. I. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC S. C. S.R.L. la judecarea cererii având ca obiect antrenarea cererii de răspundere a pârâtului W. A.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
D. H. | N. | N. |
Red. DH/tehnored. LU 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1927/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1227/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
