Sentința civilă nr. 621/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 621/2013
Ședința publică din data de 1 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului V. DE P. A. de către SP G. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. G. E. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC C. G. E. S., practician în insolvență Gordan Ștefan, lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a înregistrat de către lichidatorul judiciar al debitoarei, la data de 20 februarie 2013, dovada traducerii în limba olandeză a citației emise de către instanță, precum și dovada ridicării citației, a cererii de chemare în judecată și a raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență de către pârât.
De asemenea se constată că procedura de citare cu pârâtul este legal îndeplinită, potrivit prevederilor art. 14 din regulamentul C.E. nr. 1393/2007, respectiv citația emisă de instanță, cererea de chemare în judecată și raportul privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență fiind comunicate pârâtului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar confirmarea de primire de către pârât a citației, a cererii de chemare în judecată și a raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență. Învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părții cuvântul pe fond.
Reprezentantul lichidatorului judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, iar pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata pasivului societății debitoare.
Judecătorul sindic, cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub numărul de mai sus, la_, lichidatorul judiciar G. I. al debitoarei S.C. C. G. E. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. DE P. A., obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei, conform tabelului de creanțe, în sumă de 103.723,63 lei.
În motivare, s-a arătat că prin sentința comercială nr. 455/_, pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în procedura generală împotriva debitoarei. La data deschiderii procedurii de insolvență, pârâtul deținea calitatea de asociat unic și administrator statutar al societății debitoare. În această calitate, prin somația nr. 207/_ primita cu confirmarea de primire nr. AN953353772RC, acesta nu a înțeles să respecte prevederile art. 35 din Legea insolvenței și nu a predat actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006. Conform Legii contabilității, administratorul statutar este obligat să asigure conducerea evidenței contabile a societății, întocmirea bilanțurilor contabile și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor. Ținerea corectă a registrelor contabile ale societății este o obligație stabilită în sarcina administratorilor statutari ai societăților comerciale, obligație stabilită prin art. 71 din Legea 31/1990. Aceasta stipulează răspunderea solidară a administratorilor statutari față de societate atât pentru inexistența registrelor cerute de lege cât și pentru neținerea corectă a acestora. De asemenea, conform art.11 din Legea contabilității respectiv Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorilor statutari.
Conform datelor publicate pe site-ul M. ului economiei și finanțelor societatea debitoare a depus ultimul bilanț contabil pentru anul 2009. Din datele prezentate în bilanțul contabil pe anul 2005 rezultă că în patrimoniul debitoarei existau bunuri de natura: la_ debitoarea având active imobilizate în cuantum de
11.326 lei, stocuri în cuantum de 3.540 lei, creante în cuantum de 2.921 lei, disponibilitati banesti în cuantum de 2.457 lei și total active circulante în cuantum de 8.918 lei, iar la_ debitoarea având active imobilizate în cuantum de 180.479 lei, stocuri în cuantum de 0 lei, creante în cuantum de 52.154 lei, disponibilitati banesti în cuantum de2.315 lei și total active circulante în cuantum de 54.569 lei. Datoriile la data de_ conform aceluiași bilanț erau în sumă de 410.239,00 lei.
Faptul că fostul administrator statutar nu a înțeles să respecte prevederile art. 35 din legea insolvenței ne conduce la premisa că acesta a folosit bunurile societății debitoare în interes propriu sau în interesul altei persoane, situație în care nu putem cunoaște natura activelor evidențiate în bilant sau parcursul acestora. Totodată, reaua-credință a pârâtului reiese și din faptul că acesta nu a predat societății de leasing cele două autoturisme și nici nu a achitat ratele reprezentând contravaloarea acestora. Nedepunerea documentelor contabile solicitate de către lichidatorului judiciar, prezumă neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu dispozițiile legale, situație în care nu este posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora. Totodată, lichidatorul judiciar în lipsa documentelor contabile nu poate identifica situația reală a patrimoniului debitoarei și nu poate lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Pentru motivele expuse, lichidatorul judiciar a arătat că apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 lit a) și d) din Legea 85/2006.
Deși a fost legal citat, potrivit prevederilor art. 14 din regulamentul C.E. nr. 1393/2007, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a invoca apărări față de cererea lichidatorului judiciar al debitoarei.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar, deși acesta a fost notificat în acest sens de către lichidatorul judiciar. Astfel, în bilanțul contabil și contul de
profit și pierdere afișat pe site-ul M.E.F. încheiat la_, sunt reflectate active imobilizate în cuantum de 180.479 lei, stocuri în cuantum de 0 lei, creante în cuantum de 52.154 lei, disponibilitati banesti în cuantum de2.315 lei și total active circulante în cuantum de 54.569 lei.
Datorită faptului că pârâtul nu a prezentat actele contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu se poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce duce la prezumția că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența pârâtului acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri aceste acțiuni sau inacțiuni constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a condițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute
corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 103.723,63 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar G. I. al debitoarei S.C. C.
G. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul V. DE P. A., cu domiciliul în loc. V.
, str. N. nr. 41, Olanda.
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. C. G. E. S.R.L., J_, în sumă de 103.723,63 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./Dact./O.V.L./4ex./_
| ← Decizia civilă nr. 10572/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 758/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
