Decizia civilă nr. 1299/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1299/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr. 2306 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimatul S. G. C. M. S. PRIN LICHIDATOR J. M. R. L. I. S. având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea recurentului - note de ședință.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.306 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar, M. R.
S., desemnat să administreze procedura debitoarei SC G. C. M. SRL, iar pârâtul R. V. a fost obligat la plata sumei de 657.221,35 lei, pasiv al debitoarei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea
1
creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului de a nu preda stocurile ce trebuia să existe, precum și sumele de bani ce erau evidențiate ca existând în casieria societății, conform ultimilor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 a fost admisă astfel cum a fost formulată, iar pârâtul a fost obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de 657.221,35 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul R. V. a declart recurs
, solicitând admitere acestuia, casarea hotărârii atacate deoarece dezbaterea cauzei s-a realizat în lipsa sa, nelegal citat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 pct. 3 și 5 C.pr.civ., pârâtul a arătat că pentru termenul când s-a judecat cauza, respectiv_, prin reprezentant convențional, a înștiințat instanța de fond că și-a schimbat domiciliul, având reședința în Franța, dar aceasta a admis cererea de antrenare a răspunderii sale personale fără a realiza actele de procedură la noul sediu indicat, respectiv la Cabinetului Individual "C. ";. În aceste condiții, pârâtul consideră că instanța de fond, în virtutea rolului său activ, trebuia să amâne soluționarea cauzei în vederea citării pârâtului la noul sediu procedural ales care a fost adus la cunoștința instanței, pentru a-și putea realiza o apărare pertinentă, respectiv interogatoriu și expertiza tehnică judiciară. Având în vedere aceste aspecte, pârâtul consideră că admiterea recursului apare ca și legală și temeinică. La data de_, pârâtul R. V. a înregistrat la dosarul cauzei note de ședință prin care a reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat (f.9).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Singurul motiv al recursului declarat de către pârâtul recurent și singurul care astfel poate fi analizat de către instanța de recurs astfel cum a fost investită are ca obiect legala citare a pârâtului R. V. cu prilejul soluționării de către judecătorul sindic a cererii de angajare a răspunderii acestui pârât în calitate de administrator statutar al debitoarei S. G. C. M. S. .
Trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că soluționarea cererii de chemare în judecată a avut la primul termen acordat în acest sens pentru data de_ . Pentru acest termen pârâtul recurent a fost legal citat la adresa din localitatea Tarsolt, nr. 29, scara A, etaj. 4, ap. 7, jud. S. M. . Pârâtul a semnat personal citația la data de_ (f.
2
34 dosar fond) și astfel a dobândit termen în cunoștință potrivit art. 153 alin. 1 Cpc, așa cum a fost modificat prin Legea 202/2010.
La data de_ la dosarul cauzei a fost depus un script din partea biroului individual avocat L. C. care solicită amânarea cauzei deoarece procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâtul care are domiciliul în străinătate.
În primul rând trebuie remarcat faptul că această adresă nu este însoțită de nicio dovadă a faptului că pârâtul are domiciliul în străinătate, așa cum se susține de către apărătorul ales. Mai mult, nu se impunea o nouă citare a pârâtului deoarece pentru termenul din_ procedura de citare era legal îndeplinită așa cum am arătat anterior, mai mult, pârâtul avea termen în cunoștință în conformitate cu textul anterior enunțat. Faptul că pentru acest termen nu a fost depusă nicio întâmpinare, că la termen nu s-a formulat vreo apărare este rezultatul unei lipse totale de diligență din partea pârâtului recurent care a semnat citația cu 75 de zile înaintea termenului de judecată precum și a apărătorului ales care în loc să depună întâmpinare în termenul legal a formulat o cerere neîntemeiată și abuzivă în scop de tergiversare.
Nici măcar în faza recursului recurentul nu a probat faptul că are domiciliul în străinătate așa cum susține, iar raportat la aceste concluzii demersul procedural al pârâtului este total neîntemeiat. Soluția judecătorului sindic a fost pronunțată cu respectarea tuturor regulilor procedurale care reglementează citarea.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr. 2.306 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr.
2.306 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
I. D.
P.
A.
A.
I.
GREFIER,
N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: Iulian Păcurar
3
| ← Decizia civilă nr. 2986/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 409/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
