Sentința civilă nr. 1686/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1686/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de reclamanta C.I.I. D. A. în calitate de lichidator judiciar al S.C. L. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul L. Z., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal, la amânări fără discuții, se prezintă în apărarea intereselor reclamantei, C.I.I. D. A., d-na practician în insolvență D. A., lipsind pârâtul L. Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, pârâtul L. Z. fiind citat prin afișare la ușa instanței, prin publicarea citației într-un ziar de largă răspândire și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada citării pârâtului L.
Z. prin ziar de largă răspândire, respectiv Monitorul de C., din data de 18 mai 2013.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului la plata sumei de 221.673 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2013 lichidatorul judiciar C.I.I. D. A. desemnat în procedura privind debitoarea SC L.
C. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul L. Z., prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 221.673 reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul L. Z. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei, conform informațiilor furnizate de
O.R.C. C. . A notificat prin scrisoare recomandată atât administratorul statutar al debitoarei cât și societatea debitoare, prin adresele nr. 845 și 846/_, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dosar, în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea, precum și a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
Ultimele informații economice sunt cele luate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul M.E.F. încheiat la_, în care sunt reflectate active imobilizate în sumă de 11.097 lei, active circulante în sumă de 109.652 lei, constând din: stocuri - 104.116 lei și casa și cont în bancă - 5.536 lei.
Administratorul statutar, L. Z. nu a predat actele contabile și nici o listă a bunurilor debitoarei, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, ultima balanță de verificare și lista cu creditorii. Neavând acces la informațiile și actele contabile, lichidatorul judiciar nu și-a putut exercita atribuțiile în vederea valorificării bunurilor din patrimoniu și a recuperării creanțelor. Prin valorificarea stocului în valoare de
104.116 lei pentru societatea debitoare s-ar fi putut plăti o parte din creditorii debitoarei.
Datorită faptului că administratorul statutar nu a prezentat actele contabile, lichidatorul judiciar arată că nu poate concluziona dacă aceste stocuri au fost
valorificate, ceea ce o determină să prezume că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența lui acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri, aceste acțiuni sau inacțuni, constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Aceste constatări denotă conduita culpabilă a administratorului statutar, fapta ilicită constând în nevalorificarea bunurilor menționate pentru a aduce venituri societății, iar între această faptă săvârșită cu vinovăție și prejudicierea creditorilor există legătură cauzală.
Astfel că, se poate aprecia că acestea au fost folosite în interes propriu al administratorului statutar sau a unei alte persoane, fiind incidente prevederilor art. 138, ali.1, lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, administratorul statutar nu a depus bilanțul contabil aferent anilor 2010 si 2011. In baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, conform art. 71, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Astfel se poate aprecia că sunt incidente prevederilor art. 138, ali.1, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar consideră că faptele administratorului statutar al debitoarei SC L. C. S. îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv: există fapte ilegale săvârșite de către acesta și pe care le-am dezvoltat în cuprinsul cererii, respectiv administratorul statutar - L. Z. a făcut să dispară unele documente contabile, a ținut o contabilitate fictivă sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a ascuns unele active, faptă care l-a determinat să nu predea administratorului judiciar documentele contabile ale debitoarei falite prevăzute de art.
28 din Legea nr. 85/2006; există paguba determinată de faptele ilicite ale administratorului statutar, pagubă care se ridică la suma de 221.673 lei - reprezentând datoriile societății debitoare față de creditori, dovedită prin tabelul definitiv consolidat, faptele ilicite enumerate mai sus au fost săvârșite de către administratorul statutar cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau față de creditorii săi și, desigur, la însușirea în mod ilegal a lichidităților care se prezumă că s- ar fi putut crea prin încasarea debitului evidențiat în patrimoniul debitoarei și a disponibilităților bănești din casieria debitoarei; existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite ale administratorului debitoarei săvârșite cu vinovăție și prejudicierea creditorilor cu suma totală de 221.673 lei; această pagubă a fost determinată de către administratorul debitoarei falite prin săvârșirea faptelor ilicite la care a referit.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3769/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a
insolvenței debitoarei S.C. L. C. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Astfel, anterior deschiderii procedurii, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul L. Z., care a fost în același timp și asociat unic.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a deb ito are i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a
pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană c are a cauza t s tarea de insolvență a deb itorului , prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară
unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, respectiv imposibilitatea recuperării totale sau parțiale a dreptului de creanță deținut de creditori împotriva debitoarei datorită ajungerii acesteia în stare de insolvență, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține faptul că, din bilanțul aferent anului 2009 potrivit evidențelor aflate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice reiese că societatea debitoare deținea active imobilizate în cuantum de 11.097 de lei, active circulante de 109.652 lei, din care 104.116 de lei stocuri, 5536 de lei disponibilități bănești. Totodată, la finele anului 2009 debitoarea L. C. S., după achitarea tuturor datoriilor scadente la finalul anului 2009, a înregistrat un profit net de 47.543 lei.
Pe de altă parte, în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei sunt înscrise trei creanțe, în cuantum total de 221.673 lei, respectiv creanța DGFP C. în cuantum de
2. de lei, creanța Municipiului C. -N., în cuantum de 442 de lei și, respectiv, creanța ITM C. în cuantum de 570 de lei.
Întrucât creanțele ITM C. și a Municipiului C. -N. sunt nesemnificative raportat la apariția stării de insolvență, urmează a analiza creanța DGFP C. .
Potrivit titlurilor executorii anexate declarației de creanță, creanța bugetară, în cuantum de 220.661 de lei este alcătuită din debit principal de 123.671 de lei și accesorii reprezentând majorări și penalități, în cuantum de 96.990 de lei. Scadența debitului principal este situată în intervalul 2008-iulie 2010, iar accesoriile sunt calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței
Astfel, raportat la ultimele evidențe contabile aferente anului 2009, se constată faptul că societatea debitoare ar fi avut posibilitatea financiară de a achita obligațiile bugetare de 123.671 de lei scadente în 2010 față de veniturile totale ale debitoarei care, cumulate, depășeau cuantumul datoriilor, iar în urma achitării acestor datorii, societatea debitoare ar fi înregistrat un profit net de 47543 de lei. Concluzionând, deși existau resurse financiare pentru efectuarea plăților către bugetul de stat pârâtul nu a efectuat aceste plăți, deși era obligația acestuia să efectueze plățile, și, în consecință, a determinat acumularea majorărilor și penalităților de întârziere, fiind iminentă și inevitabilă ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Aceeași este și situația creanței MUNICIPIULUI C. -N. în cuantum de 437 de lei, debitoarea ar fi putut achita datoriile scadente până la data de_, pentru a nu mai genera alte penalități ulterioare. Totodată, diferența de aproximativ 270-280 de lei ar fi trebuit și ar fi putut fi achitată de debitoare ulterior, nefiind un debit apt a genera starea de insolvență a unei societăți, motiv pentru care judecătorul sindic reține o legătură de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudicierea acestui creditor de către pârât.
Pentru considerentele deja expuse instanța urmează a aprecia că aceleași sunt argumentele pentru a reține săvârșirea faptei ilicite de către pârât constând în însușirea bunurilor societății debitoare care, deși avea resurse financiare nu a procedat, prin reprezentantul său legal în sensul achitării datoriilor către ITM C. scadente în intervalul septembrie 2007-iulie 2012. în mod subsecvent, a cauzat astfel un prejudiciu creditoarei ITM C. .
În plus, deși legal notificat, administratorul statutar nu a predat administratorului judiciar ( ulterior, lichidator judiciar)C. D. A., după deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei L. C. S. activele imobilizate de 11.097 de lei ale societății și nu a justificat în nici un fel valorificarea acestora în interesul societății.
Or, în aceste condiții, în mod judicios urmează a aplica prezumția simplă a folosirii bunurilor debitoarei în folosul său ori al altuia, fiind astfel probată săvârșirea
faptei ilicite de către pârât care, deși a dispus de fonduri, nu a achitat datoriile societare, folosind disponibilitățile bănești în interesul personal sau al altor persoane. Inerent, prin neplata datoriilor societare la scadență au fost acumulate penalități și, în final, a determinat starea de insolvență a debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei ilicite a pârâtului și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prejudiciul, o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorului statutar este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, întrucât, deși din adresa nr. 323286/496/_ întocmită de Municipiul C. -N., Direcția de Impozite și Taxe Locale reiese că debitoarea figurează în evidențele sale cu un autoturism Logan pentru care datorează impozit în cuantum de 437 de lei, cu toate acestea, administratorul statutar nu a predat lichidatorului judiciar C. D. A. un asemenea bun. Astfel, nefiind bunuri de valorificat în averea debitoarei este evident prejudiciul creditorilor societari care nu își pot recupera creanțele datorită faptei ilicite a pârâtului L. Z. care, deși a avut disponibilități bănești, le-a folosit în interes personal sau în interesul unor terțe persoane în loc să achite datoriile societății L. C. S., generând astfel insolvența societății debitoare.
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu, faptă care a determinat ajungerea societății debitoare în insolvență și prejudicierea creditorului societar care nu și-a încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, legătură de cauzalitate ce rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul L. Z., în calitate de administrator al societății L. C. S.R.L., faptă care rezultă din extrasul ORC al debitoarei potrivit căreia nu există înregistrări aferente bilanțului pentru anul financiar 2010 și, de altfel, nici pentru 2011, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 225 C.p.c.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
În plus, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează trei creditori bugetari, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar, astfel încât antrenarea răspunderii delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu poate opera.
Cu toate acestea, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere argumentele expuse, judecătorul sindic urmează a admite cererea formulată de reclamanta C. D. A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. L. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul L. Z., și, în consecință va dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. L. C. S.R.L. în cuantum de 221.673 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. D. A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. L. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul L. Z., cu ultimul domiciliu în C. -N., str. Budai Deleanu nr. 18, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. L. C. S.R.L. în cuantum de 221.673 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. D.H., tehnored. LU 4 ex/09 iulie 2013
| ← Decizia civilă nr. 409/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3239/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
