Decizia civilă nr. 2986/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2986/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către H. L. împotriva deciziei nr. 10973 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ /a1, privind și pe creditor A. F. P. B. M., intimat SC H. SRL PRIN LICHIDATOR J. P. G. I., intimat SC H.
SRL, intimat H. S. Z., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta H. L. personal, identificată cu CI seria MM nr. 5., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că cererea de revizuire este legal timbrat.
La data de 5 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu revizuienta, care învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Revizuienta susține cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a deciziei atacate cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, pentru motivele expuse pe larg în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin decizia civilă nr. 10.973 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1 s-a admis recursul declarat de P. G. I. lichidator al SC H. SRL împotriva sentinței civile nr. 1564 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Maramureș, pe care a modificat-o în sensul că admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și au fost obligați pârâții H. Ș. Z. și H. L., în solidar, la plata pasivului debitoarei SC H. SRL, în sumă de 114.812,52 lei.
În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a reținut că prin sentința recurată, a fost respinsă acțiunea promovată de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. H. S.RL. prin care s-a solicitat ca, în temeiul art.138 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, administratorii statutari ai societății, numiții H. Ș. Z. și H. L., să fie obligați, în
solidar, la suportarea cu averea personală a pasivului debitorului falit în sumă de 114.812,52 lei, motivat de faptul că pârâții nu au predat lichidatorului judiciar toate actele contabile solicitate și nu au pus la dipoziția acestuia bunurile cuprinse în listele de inventar, pentru a fi evaluate și valorificate.
Judecătorul sindic a considerat că nu s-a făcut dovada că bunurile societății au fost folosite în interesul administratorilor sau în cel al altei persoane și că nu există legătură de cauzalitate între faptele enunțate și starea de insolvență a debitorului.
Curtea constată însă că aceste statuări nu sunt concordante cu starea de fapt prezentată de către reclamant, necontestată în mod pertinent de către pârâții-recurenți.
Astfel, din analiza documentelor contabile ale debitoarei a rezultat faptul că, la data deschiderii procedurii, aceasta deținea în patrimoniu mijloace fixe constând în: construcții - 8.213,55 lei, echipamente tehnologice - 3.600,00 lei, imobilizări corporale în curs - 73.023,22 lei. S-a constatat de asemenea faptul că, în luna decembrie 2008, din patrimoniul societății au ieșit mijloace de transport la valoarea contabilă (fără TVA) de 77.156,34 lei, respectiv o autoutilitară MITSUBISHI pe care debitorul a vândut-o unei persoane fizice la prețul de 12.606,00 lei (fără TVA), preț de vânzare care reprezintă 16,34% din prețul de achiziție.
Deși intimații încearcă să acrediteze ideea conform căreia această tranzacție a fost efectuată în contextul în care autovehiculul, achiziționat în leasing, a fost grav avariat, la dosarul cauzei nu au fost depuse niciun fel de documente care să justifice această diferență de valoare, nefiind dovedite nici susținerile referitoare la faptul că lichidatorul judiciar ar fi fost cel care ar fi semnat documentele necesare cumparatorului, persoana fizica, în vederea înmatriculării lui.
De altfel, această împrejurare, în sine, nu este de natură să absolve pârâții de răspundere, în contextul în care atitudinea lichidatorului a fost dictată, probabil, de luarea în considerare a intereselor terțului cumpărător.
În plus, judecătorul sindic a ignorat total susținerile conform cărora, nici pe tot parcursul judecării cauzei în fond și până la data formulării prezentului recurs, reprezentanții debitoarei nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar inventarele mijloacelor fixe și bunurile cu care aceasta figurează în patrimoniu și nu s-au prezentat la biroul lichidatorului judiciar conform angajamentelor pe care le-au luat, în repetate, rânduri, în scris.
Astfel, urmare a numirii reclamantului în calitate de administrator judiciar, acesta a procedat la notificarea administratorilor statutari în vederea depunerii documentelor prevăzute de legea insolvenței, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ . Notificările au fost returnate cu mențiunea "expirat termen de păstrare";. De asemenea, notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvență a fost publicată atât într-un ziar local de largă circulație (Glasul Maramureșului) ediția din_ cât și BPI nr.1184/_ .
La data de_ la sediul administratorului judiciar s-a prezentat pârâta
H. L. în calitate de administrator statutar al debitoarei, căreia i-a fost predată sub semnătură notificarea. Cu toate acestea, administratorii statutari nu au dat curs solicitărilor administratorului judiciar.
Întrucât administratorii statutari ai debitoarei nu s-au conformat notificării administratorului judiciar, la data de_, instanța a dispus intrarea în faliment a debitorului SC H. SRL la propunerea administratorului judiciar, fiind desemnat lichidator judiciar P. G. I. .
După numirea reclamantului în calitate de lichidator judiciar, s-a procedat la notificarea administratorilor statutari cu privire la intrarea în faliment a debitorului. Prin aceeași notificare, administratorii statutari au fost înștiințați cu privire la actele și documentele pe care au obligația să le depună, conform prevederilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Notificarea s-a realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ și a fost ridicată de la factorul poștal de către fiul acestora. Notificarea privind
intrarea în faliment a fost publicată în cotidianul Glasul Maramureșului ediția din_ cât și în BPI nr. 1862/_ .
Apoi, la data de_ la sediul lichidatorului judiciar s-a prezentat pârâtul
H. Ș. Z., care a predat, în baza procesului verbal de predare-primire nr. 65/_, balanțele contabile ale debitorului întocmite la data de_ și _
, precum și un număr de trei chitanțe reprezentând plăți către bugetul consolidat al statului. Prin același proces-verbal domnul H. Ș. Z. s-a angajat că va depune toate actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006 în termen de 10 zile de la data procesului-verbal.
Administratorul statutar al debitorului nu și-a respectat angajamentul asumat la data de_, prezentându-se la biroul lichidatorului judiciar în data de_, dată la care a solicitat în scris prelungirea termenului pentru predarea documentelor contabile până la data de_, pe motivul că a fost plecat din țară.
Nici de această dată termenul solicitat nu a fost respectat.
La data de_ la biroul administratorului judiciar s-a prezentat pârâta
H. L. care a predat o serie de acte contabile aferente perioadei_ -_ . Aceste documente au fost preluate de către lichidatorul judiciar în baza procesului-verbal nr. 92/_ . În procesul-verbal lichidatorul judiciar a consemnat faptul că nu au fost predate listele de inventar pentru mijloacele fixe pe care debitorul le deține în patrimoniu. Pârâta s-a angajat prin același proces- verbal că va depune listele de inventar în termen de 10 zile de la data întocmirii procesului-verbal, lucru care până în prezent nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește susținerile conform cărora nepredarea bunurilor s-a datorat exclusiv culpei lichidatorului, care, deși a fost somat în acest sens (f. 40, dosar fond), nu s-a prezentat în vederea inventarierii lor, Curtea ia act de justețea apărărilor recurentului legate de faptul că rapoartele întocmite pe parcursul derulării procedurii insolvenței, în care se învedera refuzul administratorilor statutari de a colabora cu practicianul în insolvență pentru predarea bunurilor, au fost depuse la dosarul cauzei, fiind publicate în BPI, fără ca recurenții să le conteste.
Astfel, conform celor menționate de lichidatorul judiciar în raportul nr. 1619/_ privind procedura de faliment a debitoarei S.C. H. S.R.L., depus în data de_, ulterior momentului la care pârâții au depus întâmpinarea prin care au arătat că lichidatorul judiciar nu a procedat la inventarierea bunurilor, pârâtul H. Ș. Z. nu a putut fi contactat de către lichidatorul judiciar și nici nu a luat legătura cu acesta, în vederea inventarierii și predării-primirii bunurilor din patrimoniul debitorului. Cu privire la intimata H., aceasta a comunicat telefonic lichidatorului judiciar că se află în Bistrița și, din motive personale, nu se poate prezenta pentru inventariere. În aceste condiții, nefiind cunoscută componența activului și locația bunurilor, este evident că lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate de a identifica bunurile pe care debitoarea le deține în patrimoniu în vederea evaluării și valorificării acestora în cadrul procedurii de faliment.
Această situație a fost învederată, de altfel, și prin rapoartele de activitate întocmite anterior, cum ar fi cele cu nr. 830/_, publicat în B.P.I.
nr.4451/_, nr. 1676/_, publicat în B.P.I. nr. 7602/_, nr. 924/_
, publicat în B.P.I. nr. 8360/_ .
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea a constatat, contrar statuărilor instanței de fond, că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.138 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Apărările referitoare la inexistența faptelor imputate, precum și a raportului de cauzalitate cu starea de insolvență nu au putut fi reținute, deoarece evidențele contabile trebuie să reflecte o imagine fidelă a patrimoniului. Numai astfel creditorii sunt protejați față de datornicii care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.
Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei.
Jurisprudența a considerat că nepredarea documentelor contabile, chiar după repetate somații, ori nepredarea acestor documente după aproape un an de la deschiderea procedurii, nereconstituirea lor completă, deși au fost acordate termene succesive în acest scop și nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d din lege.
Văzând și cele reținute anterior, susținerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, faptele imputate pârâților neavând caracter intențional, nu a putut fi validată de Curte.
În cazul intimaților, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt în speță indicii semnificative pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost întocmită corect ori a fost distrusă parțial în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.
Mai mult, pârâții nu au predat aceste bunuri și nici nu au dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț. Așa fiind, există suficiente indicii care pot fundamenta și prezumția că ei au folosit bunurile societății în folosul propriu sau au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență.
Nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu- fiind utilizate în detrimentul interesului social, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se
întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.
În ceea ce privește vinovăția pârâților, corect s-a apreciat că starea de fapt anterior expusă este de natură să ducă la concluzia conform căreia aceasta se circumscrie unei acțiuni deliberate, intenționate, de golire de conținut a patrimoniului societății debitoare.
Drept consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului, Curtea a apreciat că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În raport de aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea a admis recursul declarat, a modificat sentința atacată, în sensul că a dispus admiterea acțiunii formulate de lichidatorul judiciar și obligarea pârâților H. Z. și H. L., în solidar, la plata pasivului debitoarei SC H. SRL, în sumă de 114.812,52 lei.
Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj, pârâta H. L. a formulat cerere de revizuire
prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr._ a Tribunalului Maramureș, invocând în drept dispozițiile art. 322 alin. 5 C.pr.civ.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că a descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi infatisate instanței până la acest moment, iar dovezile depuse susțin în totalitate sentința de la fondul cauzei pronunțată de Tribunalul Maramureș.
A mai susținut revizuienta că nici în fata instanței de recurs nu au fost depuse aceste înscrisuri, deoarece numitul H. S. Z. nu i le-a prezentat.
Înscrisurile pe care își întemeiază cererea de revizuire sunt următoarele: copie contract de vânzare-cumpărare sub semnătura privata din data de_, copie 2 cărti de identitate a vehiculului, copie 2 facturi fiscale, copie document pentru regularizarea situației operațiunilor vamale, copie dovada de circulație si autorizație de reparații, extras de carte funciara pentru informare din data de _
, planșe foto ale construcțiilor aflate în patrimonial S.C. H. S.R.L., carte mare parțiala de la contul 201 la contul 303ZZZZZZZZ, balanța de verificare analitica, copie adresa Politia Municipiului B. M., copie chitanța achitare creanță la bugetul local, deviz estimativ reparații auto.
Revizuienta a solicitat instantei să ia act de faptul că autoutilitara marca Mitsubishi, cu aproximativ 6 luni anterior intrării în procedura de faliment a societătii a fost vânduta de către numitul H. S. Z., astfel cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privata încheiat la data de _
, unei persoane fizice. La data contractului de vânzare-cumpărare sub semnătura privata autovehiculul nu era achitat în totalitate firmei de leasing, cumpărătorul urmând sa achite firmei de leasing diferența prețului de vânzare a mașinii. Asa cum reiese din devizul estimativ de reparații, efectuarea acestora ar fi îngreunat si mai mult situația economica-financiara a societătii. De fapt, tocmai acesta a fost si motivul pentru care în actele contabile ale societății vânzarea autovehiculului s-a reflectat abia în cursul lunii decembrie 2008, cumpărătorul având nevoie de un an de zile pentru a efectua reparațiile.
A mai susținut revizuienta că administratorul judiciar, respectiv lichidatorul nu a înțeles faptul ca practic valoarea de 77.156,34 lei reținuta ca ieșită din contabilitate cu titlu de mijloace de transport în luna decembrie 2008 a reprezentat prețul total al vehiculului neavariat plus alte taxe de achiziție, iar diferența de valoare dintre aceasta suma si prețul de vânzare al autoutilitarei consta tocmai în pierderea societății ca urmare a avarierii grave a autovehiculului.
Faptul ca societatea deținea si deține în continuare bunuri în patrimoniu constând în construcții si echipamente tehnologice rezulta din planșele foto atașate, din extrasul de carte funciara depus, precum si din adresa de la politia Municipiului B. M., în urma sesizării depuse referitor la diminuarea patrimoniului societății prin furt în lipsa unei paze a bunurilor societății.
Revizuienta a apreciat că înscrisurile acestea sunt relevante în cauza, fiind de natura a desființa cele reținute de instanța de recurs în motivarea deciziei sale, în special aspectele consemnate la fila 2 penultimele paragrafe ale deciziei atacate.
Raportat la aceste înscrisuri nu se mai pot retine concluziile instanței de recurs privitoare la întrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii administratorilor cu averea proprie având în vedere cele arătate mai sus si pe deplin dovedite.
In ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea 85/2006 în sarcina administratorilor societății, revizuienta consideră că a îndeplinit în totalitate aceste cerințe, insa astfel cum rezulta si din decizia atacata - fila 3, colaborarea intre administratori nu a existat deoarece si la sediul administratorului judiciar, respectiv lichidatorului părțile s-au prezentat tot separat, la date diferite si cu documente diferite.
Revizuienta consideră că instanța de recurs nu a dat relevanta faptului ca lichidatorul judiciar nu a făcut nicio notificare în scris către administratori pentru a se efectua inventarierea bunurilor aflate în patrimonial societății astfel cum prevede legea în sarcina sa, singura solicitare de acest gen către revizuientă făcându-se doar telefonic, la data de_, cu o zi înainte de termenul de judecata pe fondul cauzei privind falimentul societății, motivat de faptul ca administratorul judiciar nu se putea prezenta în fata instanței fără a-si îndeplini aceasta obligație.
Susține revizuienta că instanța de recurs a omis cu desăvârșire si prevederile art. 138 din Legea 85/2006, în care se arata clar ca, chiar în cazul întrunirii condițiilor legale, administratorii pot fi obligați sa suporte cu averea proprie numai o parte din pasivul debitoarei si nu întreaga suma.
In privința susținerii de nedepunere a inventarelor mijloacelor fixe si a bunurilor cu care societatea figurează în patrimoniu, revizuienta arată că pe fondul tuturor neînțelegerilor grave si a relațiilor mult deteriorate dintre administratori, soti și contabil a depus la sediul lichidatorului judiciar toate documentele de care dispunea, arătând bunurile din patrimoniul societății.
Intimata P. G. I., lichidator judiciar al S.C. H. S.R.L. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj. În argumentarea poziției sale, intimatul a reiterat apărările formulate prin întâmpinare depusă în fața instanței de recurs și precizând că prin cererea de revizuire formulată nu s-a dovedit o împrejurare mai presus de voința părții datorită căreia înscrisurile menționate în cererea de revizuire nu au putut fi înfățișate la judecarea cauzei pe fond și în recurs.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este intemeiata pentru următoarele considerente:
Motivul de revizuire invocat art 322 pct 5 cod pr civ are in vedere imprejurarea ca exista inscrisuri doveditoare ce nu au putut fi depuse in fata instantei dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, fiind vorba despre inscrisuri aflate in posesia numitul H. S. Z. (fostul soț al revizuientei) care nu i le-a prezentat. Înscrisurile pe care își întemeiază cererea de revizuire sunt următoarele:
copie contract de vânzare-cumpărare sub semnătura privata din data de_ ,
copie 2 cărti de identitate a vehiculului,
copie 2 facturi fiscale,
copie document pentru regularizarea situației operațiunilor vamale,
copie dovada de circulație si autorizație de reparații,
extras de carte funciara pentru informare din data de_ ,
planșe foto ale construcțiilor aflate în patrimonial S.C. H. S.R.L.,
carte mare parțiala de la contul 201 la contul 303ZZZZZZZZ,
balanța de verificare analitica,
copie adresa Politia Municipiului B. M. ,
copie chitanța achitare creanță la bugetul local,
deviz estimativ reparații auto.
Curtea observa ca revizuienta a făcut dovada împrejurărilor mai presus de voința acesteia care au împiedicat-o să depună înscrisurile susindicate. Astfel desi in calitate de pârâți și apoi recurenți au avut o poziție procesuală identică, în realitate raporturile dintre aceștia erau grav vătămate, foștii soți fiind într-o situație conflictuală evidentă. În acest sens curtea observă că înafara acțiunii de divorț, revizuienta a depus certificat medico-legal ca urmare a agresiuniilor cauzate de fostul soș, plângere penală formulată împotriva acestuia - din care rezultă că revizuienta a fost obligată să părăsească domiciliul comun. Ori în acest fel accesul la documentele depuse cu cererea de revizuire a fost obstrucționat independent de voința părții.
Examinând înscrisurile depuse curtea observă că acestea duc la concluzia că condițiile angajării răspunderii prevăzute de art.138 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței nu sunt întrunite în persoana revizuientei pârâte H. L. ci doar în persoana intimatului pârât H. Z. .
Deși ambii pârâți sunt potrivit evidențelor registrului comerțului administratori ai societății debitoare, înscrisurile depuse dovedesc că în realitate doar pârâtul H. Z. a exercitat acte de adminsitrare și că doar cu privire la conduita acestuia există raport de cauzalitate. Deși în mod constant jurisprudența sancționează și administratorul care a lăsat să i se uzurpe această calitate de către celălalt adminsitrator, imputându-i-se neîndeplinirea condițiilor de publicitate privind încetarea funcției, în cauză acest aspect nu poate fi imputat revizuientei față de starea conflictuală dintre administratori, foști soți. Ori de vreme ce o asemenea împrejurare nu îi poate fi imputată revizuientei nu se poate reține în sarcina acesteia art 138 lit a, d, e din Legea nr 85/2006.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Jurisprudența a considerat că nepredarea documentelor contabile, chiar după repetate somații, ori nepredarea acestor documente după aproape un an de la deschiderea procedurii, nereconstituirea lor completă, deși au fost acordate termene succesive în acest scop și nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce incidența prev. art. 138 alin. 1 lit. d din lege.
Refuzul predării evidenței contabile, în integralitate, poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens, dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare. Însă această prezumție operează numai în cazul intimatului pârât H. Z. ea fiind răsturnată în cazul revizuientei.
Mai mult, pârâtul care a exercitat în fapt administrarea nu a predat bunurile existente în patrimoniu și evidențiate în actele contabile și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț. Așa fiind, există suficiente indicii care pot fundamenta și prezumția că doar intimatul pârât a folosit bunurile societății în folosul propriu sau a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență. Grăitoare sunt înscrisurile depuse la filele 13-29. Autoutilitara marca Mitsubishi, cu aproximativ 6 luni anterior intrării în procedura de faliment a societătii a fost vânduta de către numitul H.
S. Z., astfel cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare sub
semnătura privata încheiat la data de_, unei persoane fizice. La data contractului de vânzare-cumpărare sub semnătura privata autovehiculul nu era achitat în totalitate firmei de leasing, cumpărătorul urmând sa achite firmei de leasing diferența prețului de vânzare a mașinii. Asa cum reiese din devizul estimativ de reparații, efectuarea acestora ar fi îngreunat si mai mult situația economica-financiara a societătii. De fapt, tocmai acesta a fost si motivul pentru care în actele contabile ale societății vânzarea autovehiculului s-a reflectat abia în cursul lunii decembrie 2008, cumpărătorul având nevoie de un an de zile pentru a efectua reparațiile.
Față de cele ce preced potrivit art 322 pct 5 cod pr civ si art 327 cod pr civ curtea va admite cererea de revizuire formulată de H. L. împotriva deciziei nr. 10.973 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1 pe care o va schimba în parte, în sensul că va înlătura mențiunea privind obligarea pârâtei H. L. la plata pasivului debitoarei S.C. H. S.R.L. în sumă de 114.812,52 lei.
Curtea va menține restul dispozițiilor deciziei nr. 10973/_ referitoare la pârâtul H. S. Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite cererea de revizuire formulată de H. L. împotriva deciziei nr. 10.973 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ /a1 pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură mențiunea privind obligarea pârâtei H. L. la plata pasivului debitoarei S.C. H. S.R.L. în sumă de 114.812,52 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei nr. 10973/_ referitoare la pârâtul
H. S. Z.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 martie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .,
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: N.Borcutean
Jud.recurs: G.A.N. ; S.Al H. ; M.B. .
| ← Sentința civilă nr. 3977/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 1299/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
