Sentința civilă nr. 670/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.670/2013
Ședința publică din data de 5 martie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâților I. R.
D. și V. C. A. de către M. R. L. I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC
SS, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului I. R. D., domnul av. Hereg R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 27 februarie 2013 s-a înregistrat la dosar, din partea pârâtei I. C. A., răspuns la cererea de chemare în judecată, înscris care se comunică și reprezentantului pârâtului de rândul 1.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea de administrare a probei cu interogatoriul pârâtului, formulată de către pârâta V. C. A., în cuprinsul înscrisului depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului I. R. D. solicită respingerea cererii în probațiune, raportat la poziția exprimată de către pârât în cuprinsul întâmpinării depuse. Arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Judecătorul sindic, în urma deliberării, repinge cererea de administrare a probei cu interogatoriul pârâtului
I. R. D., apreciind că nu este utilă în cauză, raportat la poziția exprimată de către pârât prin întâmpinarea depusă și apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentantul pârâtului I. R. D. solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate în scris. Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 15 octombrie 2012, lichidatorul judiciar M. R. L. I. SPRL a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților
I. R. D. și V. C. A. și obligarea acestora la plata sumei de 47.976 lei reprezentând pasivul debitoarei SC
SS rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestora se poate reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că prin sentința civilă nr.5065/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății debitoare, iar prin sentința civilă nr.3161/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei. În urma notificărilor efectuate la masa credală s-au înscris creanțe în cuantum de 47.976 lei, în cursul procedurii nefiind achitată nici o sumă de bani.
Lichidatorul judiciar arată că a depus la dosarul cauzei raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, concluzionându-se că ajungerea debitoarei în stare de insolvență fiind determinată de mai mulți factori, respectiv acumularea unor datorii către instituțiile statului și către terți a căror neplată la timp atrage după sine calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății, insuficiența disponibilităților bănești din sold pentru plata măcar parțială a obligațiilor de plată scadente, neachitarea acestora ducând la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află societatea, neîncasarea la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 109.550 lei la_, neefectuarea în termen de 3 ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor ducând la prescrierea acestora, lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că apariția semnelor de declin a fost desconsiderată, neluându-se din timp măsurile corective necesare.
Lichidatorul judiciar consideră că ajungerea debitoarei în insolvență este imputabilă administratorilor statutari ale căror fapte se încadrează în cele prevăzute de disp. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Astfel, s-a arătat că din analiza bilanțului încheiat la_ rezultă că debitoarea deținea creanțe în valoare de 109.550 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar, nefiind furnizate nici un fel de informații cu privire la acestea, apreciindu-se că în cauză sunt incidente disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
S-a arătat că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Astfel, administratorii statutari se fac vinovați și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor, lăsarea acestora nerecuperate cu efectul prescrierii acestora echivalând cu deturnarea părții corespunzătoare din activul societății în folosul debitorilor respectivelor creanțe care sunt beneficiarii prescripției. Pârâții nu au predat lichidatorului judiciar documentele necesare în vederea efectuării demersurilor de recuperare a creanțelor.
Lichidatorul judiciar a arătat că este evident că pasivul debitoarei ar fi fost măcar parțial acoperit cu suma rezultată din recuperarea creanțelor și din valorificarea activelor debitoarei imediat după deschiderea procedurii dacă administratorii statutari ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar. Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară, dar integrală atât pentru damnum emergens, cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în cauză la administratorii statutari în funcție la data încetării de plăți, ce aveau obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acestora. Încălcarea unei obligații din contractul de mandat conferit administratorilor statutari, mandat cuprins în actul constitutiv, atrage în mod indubitabil răspunderea patrimonială a acestora.
În acest context, lichidatorul judiciar a arătat că pe tot parcursul desfășurării procedurii pârâții au avut o atitudine de pasivitate față de întreaga procedură, nefiind interesați nici un moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative.
Totodată, pârâții în calitate de administratori statutari ai debitoarei nu au predat actele prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006, apreciindu-se că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și anume a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nedepunerea actelor contabile solicitate echivalează cu dispariția sau inexistența evidenței contabile, din formularea textului legal rezultând că legiuitorul a considerat necesar să se stabilească existența unui raport de cauzalitate între fapta descrisă de art.138 alin.1 lit.d și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, iar simpla afirmare a pârâților în una din situațiile enumerate în cuprinsul textului de lege este suficientă pentru atragerea răspunderii, lipsa evidenței contabile indicând o administrare frauduloasă a debitoarei, ceea ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii.
Potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societăților comerciale revine administratorului. Faptul că pârâții nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale debitoarei, așa cum prevede art. 28 din Legea nr. 85/2006 întăresc afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorii au făcut să dispară unele documentele contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
De altfel, așa cum s-a apreciat și în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societate, astfel încât o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și, implicit, prejudicierea acestora.
Atitudinea refractară a administratorilor, lipsa oricărei colaborări, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format lichidatorului judiciar convingerea de pârâții se fac vinovați de încălcarea prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. Este evident că pasivul debitoarei ar fi fost acoperit măcar parțial cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei dacă pârâții ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii respectiv fapta ilicită care se încadrează în ipotezele enumerate de lege prin care s-a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, prejudiciul cert și direct dovedit atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit prin fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență și existența vinovăției, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată. Deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși puteau și trebuiau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, pârâții au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorilor statutari.
Prin întâmpinare, pârâtul I. R. D. a solicitat, în principal, respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, admiterea cererii doar față de pârâtul I. R. D., asociatul majoritar și administratorul în fapt al societății.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că este singurul care s-a ocupat de administrarea societății debitoare încă de la înființarea acesteia în anul 2003 și până în anul 2008, perioadă în care aceasta și-a desfășurat activitatea, intrarea pârâtei V. C. A. în societate făcându-se doar pentru faptul că pârâtul mai deținea o altă societate în care era unic asociat și administrator.
Pârâtul a arătat că a luat legătura cu lichidatorul judiciar, arătându-i că societatea a funcționat cu rețea de cablu TV în două sate din județul C., că nu mai deține infrastructura respectivă întrucât nu au existat bani pentru investiții în fibră optică, iar cablul s-a deteriorat și alte societăți au intrat în satele respective și au efectuat rețele mult mai performante. Totodată, pârâtul a arătat că în măsura în care va putea realiza venituri va achita toate debitele societății.
Referitor la actele debitoarei pârâtul a arătat că a fost în imposibilitate de a le preda întrucât acestea au rămas la contabila societății care nu a mai putut fi găsită.
In subsidiar, paratul a solicitat ca, in conditiile in care cererea se va admite, sa fie singurul obligat la plata pasivului, fiind singurul administrator de fapt al societatii.
Prin întâmpinare, pârâta I. (fostă V. ) C. A. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată împotriva acesteia, arătând că pârâtul I. R. D. este cel care s-a ocupat practic de administrarea debitoarei, iar pârâta nu s-a folosit de nici un bun al societății în interes propriu sau al unei alte persoane și nici nu a fost în posesia documentelor contabile ale societății.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este
individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, singurul administrator in drept si în fapt al debitoarei a fost pârâtul I. R. D., care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din bilanțul contabil aferent anului 2011 rezultă că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau creanțe în sumă de 109.550 lei, acestea nefiind puse la dispoziția lichidatorului judiciar, pârâtul nejustificând lipsa sumelor.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea în calitate de administrator obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.In acest context, nu poate avea o relevanta reala faptul ca paratul invoca ca nu a mai gasit-o pe contabila societatii.
În consecință, se reține că faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul I. R. D. va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, pârâtul I. R. D. va fi obligat să plătească suma de 47.976 lei reprezentând pasivul debitoarei.
Judecătorul sindic va respinge ca nefondata cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâta V. C. A., care desi avea calitatea de administrator al debitoarei la data deschiderii procedurii de insolventa, nu a desfasurat nici un fel de acte de administrare, de control sau de conducere in societate, aspectul fiind necontestat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar M. R. L. I. SPRL doar fata de paratul I.
R. D. și în consecință:
Obligă pârâtul I. R. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str.P. nr.5-7, ap.28, jud.C., să plătească suma de 47.976 lei reprezentând pasivul debitoarei SC SS aflată în faliment în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Respinge actiunea fata de parata V. C. A. cu domiciliul ales in Zimnicea strada Mihai Viteazu bl.
11C scara E ap. 1 judetul Teleormam.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 6 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1190/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3977/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
