Sentința civilă nr. 3239/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3239/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamanta P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al S.C. E. T. S.R.L., împotriva pârâților P. L. și I. E., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei S.C. E. T. S.R.L., P. O. I., d-na practician în insolvență Mălăescu M., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât deși pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare este făcută mențiunea că pârâții și-ar fi schimbat adresa, la termenul anterior, au fost citați la aceeași adresă, or, potrivit dispozițiilor art. 98 C.proc.civ. partea care își schimbă domiciliul are obligația de a aduce la cunoștință instanței și părții adverse, sub sancțiunea neluării în seamă.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 01 octombrie 2013, din partea lichidatorului judiciar, extrase de pe site-uri de specialitate cu privire la estimarea prețului bunului aflat în patrimoniul debitoarei, astfel cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 iunie 2013, lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC E. T. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților P. L. și I. E. și obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 57.185,47 lei reprezentând întreg pasivul debitoarei astfel cum reiese din tabelul definitiv al creanțelor, motivat de faptul că în sarcina acestuia se poate reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că, în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia completării raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit în conformitate cu prev. art. 59 din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, nu a depus situațiile financiare contabile pentru a se putea verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau chiar a ținut o contabilitate fictivă și a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Potrivit adresei nr. 195/3/_ emisă de Consiliul Local T. societatea debitoare figurează în evidențele fiscale cu o autoutilitară Mercedes. În pofida demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării bunurilor de către administratorul statutar al debitoarei, acesta nu a dat curs solicitărilor, fapt ce a format convingerea practicianului în insolvență că pârâții au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Acest lucru prejudiciază în mod direct interesele creditorilor, întrucât prin sustragerea bunurilor și nepredarea acestora
lichidatorului judiciar devine imposibilă valorificarea bunurilor în vederea acoperirii pasivului societății.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
Refuzul pârâților de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 constituie infracțiunea prevăzută la art.147 din Legea nr.85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Neținerea contabilității este o faptă negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul judiciar a făcut dovada că a notificat administratorul statutar în legătură cu obligația depunerii documentelor prevăzute de art.28 din legea insolvenței. În condițiile în care administratorii statutari nu au predat documentele solicitate în termenul fixat se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori această prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator, în cauză pârâții nefăcând dovada predării. În consecință, administratorii statutari nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei. Lipsa documentelor contabile ce ar fi trebuit predate în vederea analizării cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență și a persoanelor vinovate de aceasta conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a societății.
Imposibilitatea de verificare a modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția administratorului statutar și legătura directă între acțiunile acestuia și falimentarea debitoarei.
Prin neefectuarea de către pârâți a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a debitoarei. Acest lucru a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului debitoarei, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, pârâtul contribuind prin neținerea contabilității, în mod direct, la creșterea stării de insolvență a societății.
Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind prezumată, ca urmare a nepunerii la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței.
Prin faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice se înțeleg acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnare de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților. Intră în această categorie faptele ilicite prin care se realizează dispariția unor acte contabile justificative, falsificarea unor acte contabile în sensul modificării destinației bunului sau al naturii bunului intrat în patrimoniul societății, etc. Prin mărirea, în mod fictiv, a pasivului se înțelege orice fapte ilicite de natură contabilă prin care se mărește în mod fictiv pasivul patrimonial al persoanei juridice. Intră în această categorie de fapte ilicite falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligații inexistente sau păstrarea unor datorii deja plătite.
Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă, existând prezumția unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006. De asemenea, neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru a putea prevedea ajungerea în insolvență.
În patrimoniul debitoarei există faptic active de natura mijloacelor de transport și anume o autoutilitară Mercedes, iar administratorul debitoarei nu s-a conformat notificării trimise de lichidatorul judiciar, nepunând la dispoziția practicianului în
insolvență bunurile debitoarei, fiind întrunite condițiile impuse de art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 5/2006 pentru antrenarea răspunderii.
Răspunderea administratorului în baza art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la condițiile răspunderii civile delictuale, lichidatorul judiciar a arătat că acestea sunt întrunite în cauză, prejudiciul creditorilor constând în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, din cauza nepredării bunurilor active, acestea nu se pot valorifica în vederea stingerii masei pasive. Ca urmare, răspunzători pentru acest prejudiciu sunt administratorii statutari. Prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu mai poate fi contestat și care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
Fapta pârâților este prevăzută de art.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006 și constă în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei.
Legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu este evidentă, deoarece prin folosirea bunurilor persoanei juridice și deturnarea sau ascunderea activului se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia se putea evita ajungerea în stare de insolvență. În condițiile în care aceste active nu se mai regăsesc faptic, acoperirea pasivului societății a devenit imposibilă.
Vinovăția pârâților există deoarece acesta cu intenție a sustras activele din patrimoniul debitoarei, fapt care a împiedicat valorificarea lor în vederea stingerii datoriilor.
Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății este imputabilă administratorilor statutari.
Pârâții deși legal citați nu s-au prezenta în instanță și nu au depus întâmpinare la
dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin încheierea civilă nr. 487/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate
a insolvenței debitoarei S.C. E. T. S.R.L. la solicitarea debitoarei.
Anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administratori statutari ai societății debitoare au deținut-o pârâții I. E. ( care a fost și asociat unic) și P. L. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă apar iț ia
s tăr ii de insolvență a debitoare i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană c are a c auzat s tarea de insolvență a deb itorulu i , prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
, respectiv (e) prin fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice ori de a mări în mod fictiv pasivul acesteia.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și
conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță, judecătorul sindic reține că nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâți, în calitate de administratori ai societății debitoare, deoarece, deși notificați la ultimul domiciliu cu care aceștia figurează în baza de date a Direcției Județene de Evidență a persoanelor C., corespondența nu a fost ridicată de aceștia, motiv pentru care nu se va aplica prezumția simplă a neținerii contabilității în conformitate cu legea datorită nepredării documentelor contabile.
În plus, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate nici directă, nici indirectă pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea au fost dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior au fost radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea, ceea ce înseamnă că faptul neținerii contabilității nu conduce de plano la insolvența debitoarei.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâți.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâților - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - judecătorul sindic reține că din înscrisul depus în probațiune de lichidatorul judiciar nu s-a putut justifica o asemenea faptă.
Astfel, lichidatorul judiciar invocă faptul că în patrimoniul debitoarei faptic există o autoutilitară marca Mercedes pe care administratorii statutari au refuzat să o pună la dispoziția lichidatorului judiciar, deși au fost notificați în acest sens.
Analizând înscrisul de la fila 20, judecătorul sindic constată că societatea debitoare a figurat cu două autovehicule pentru care a plătit impozit Municipiului T.: autoutilitara Mercedes deținută în leasing, după cum reiese din mențiunea aferentă și autospecializata dobândită în anul 2006 și înstrăinată în 2008, anul în care debitoarea SC E. T. S. a încetat a mai plăti impozit. Astfel, cât timp autoutilitara Mercedes a fost deținută în leasing de societatea debitoare, singura prezumție simplă este că acest bun nu a fost proprietatea debitoarei, astfel că nu se poate prezuma fapta ilicită a folosirii
bunurilor debitoarei în folosul propriu sau în cel al altei persoane și, în mod corelativ, nici fapta reglementată de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 privind deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul va respinge cererea formulată de
lichidatorul judiciar P. | O. | I. | pentru debitoarea S.C. E. | T. | S.R.L. împotriva |
pârâților P. L. și I. E. | . |
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. pentru debitoarea S.C. E. T. S.R.L. împotriva pârâților P. L. și I. E., ambii cu domiciliul în municipiul T., str. G-ral Ion D. nr. 12, sc. B, et. 2, ap. 15, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored. LU 3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1686/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 11215/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
