Decizia civilă nr. 1438/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1438/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurent T. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1688 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat P. O. I. în calitate de lichidator AL SC A. & V. S., intimat S. C., intimat S. C.
, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 21 ianuarie 2013 au fost comunicate de către AFP C. -N. actele solicitate de instanță.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.688 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. O. I., desemnat să administreze procedura debitoarei SC A. & V. S., iar pârâții T. V. G., S. C. și S. C. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.084.370 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului
de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de
insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ea a fost admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligați pârâții să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de 1.084.370 lei.
Susținerile pârâtului T. V. G., fost asociat că ar fi predat actele societății cedenților, nu au fost dovedite, el nedepunând la dosar niciun act din care să reiasă așa ceva. La fel de bine și cedenții ar fi putut susține că nu le-au fost predate actele societății, astfel că nefiind lămurită chestiunea la cine se află acele acte, toți sunt solidari răspunzători pentru fapta de anu preda lichidatroului judicar actele persoanei juridice. De asemenea, nu are nicio relevanță faptul că societatea nu ar fi desfășurat vreo activitate înainte de cesionarea părților sociale, antrenarea răspunderii patrimoniale fiind cerută tocmai pentru faptul că nu au fost predate actele societății pentru a putea fi analizate și a se vedea, printre altele, dacă cineva este vinovat de situația în care s-a ajuns.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul-recurent T. V. G.,
solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentintei recurate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii sale patrimoniale și obligarea sa în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumei de 1.084.370 lei reprezentând pasivul debitoarei S.C. A. & V. S.R.L. ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâtul a invocat excepția tardivității cererii față de el întrucât a cesionat prin încheierea nr. 8075/_ drepturile sale de asociat și administrator, iar cererea de antrenare a răspunderii sale patrimoniale a fost formulată la data de_ .
De asemenea pârâtul a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât la data formulării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale nu mai era asociat/administrator de peste 2 ani și nu mai avea nici o legătură cu societatea aflată în insolvență.
Pe fondul cauzei, referitor la faptele imputabile în sarcina sa, pârâtul a precizat faptul că nu i se poate reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prev. de lit. d ale alin. 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006, neputându-se stabili un raport de cauzalitate între fapta de a-și însuși sau a folosi bunurile societății în interes propriu și cauzarea stării de insolvență a debitoarei prin această faptă.
Astfel, în perioada de la data cererii de înmatriculare,_ și până la data modificării actului constitutiv constatat prin încheierea nr. 8075/_ a
O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj nu a avut nici un fel de activitate, în acest sens fiind și declarațiile de impunere corespunzătoare lipsei de activitate depuse conform legii la A.F.P. C. -N. .
După apariția ordonanței privind impozitul forfetar, pârâtul arată că a cesionat întreaga activitate, calitatea de asociați și administratori revenind numiților S. C., S. C. și Groza Sorin care aveau obligația legală de a ține contabilitatea S.C. A. & V. S.R.L.
Intimata P. O. UPURL C. -N., în calitate de lichidator judiciar al S.C.
A. & V. S.R.L. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
Referitor la excepția de tardivitate invocată de recurent, intimata precizează incidența dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, astfel că cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție.
În privința excepției calității procesuale pasive a pârâtului deoarece pentru a avea calitate procesuală pasivă, acesta nu trebuia să aibă calitatea de
administrator la momentul efectuării cererii de antrenare întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, intimatul a mai arătat că nu există nici un proces-verbal de predare-primire a documentelor financiar-contabile încheiat la data cesionării părților sociale, astfel că pârâtul avea obligația de a preda documentele financiar-contabile ale societății aferente perioadei_ -_, motiv pentru care se face vinovat de încălcarea disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Lichidatorul judiciar P. O. I., desemnat să administreze procedura debitoarei SC A. & V. S. a formulat in temeiul art 138 lit d din Legea nr 85/2006 cerere de antrenare a rapunderii pârâților T. V. G., S. C. și S. C. solicitand obligarea acestora în solidar, la plata sumei de
1.084.370 lei reprezentand pasiv al debitoarei. Se sustine ca paratii nu au predat actele contabile si prin urmare se fac vinovati de savarsirea faptelor prev de art 138 lit d. Din faptul pozitiv al nepredarii se naste prezumtia ca nu s-a tinut contabilitatea, ori paratii nu au rasturnat aceasta prezumtie.
Prin sentința civilă nr. 1.688 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. O. I., desemnat să administreze procedura debitoarei SC A. & V. S., iar pârâții T. V. G., S. C. și S. C. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.084.370 lei, pasiv al debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de
insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Recurentul arata ca nu mai era administrator al debitoarei de peste 2 ani si 7 luni si nu exista un raport de cauzalitate intre intrarea societatii in insolventa si calitatea sa de administrator. Arata ca de la data inmatricularii si
pana la data cesiunii partilor sociale si retragerii din calitatea de administrator societatea nu a desfasurat activitate, singurele persoane posibil vinovate fiind administratorii ce au condus societatea dupa momentul cesiunii partilor sociale. Potrivit hotararii adunarii generale din_ si respectiv potrivit incheierii nr 8075/_ a judecatorului desemnat la ORC C., recurentul a
pierdut calitatea de administrator al debitoarei la_ .
Potrivit adresei nr 68637/_ emisa de AFP C. N., debitoarea a depus pentru perioada 2007-2009 declaratii de inactivitate.
Potrivit deciziei de impunere nr 818/_ care a stat la baza formularii declaratiei de creanta a DGFP C. in suma de 1.084.370 lei, obligatiiel fiscale ale debitoarei reprezinta TVA si penalitati de intarziere aferente perioadei_ -_
, adica aferente unei perioade ulterioare celei in care recurentul a fost administrator.
Din probele susmentionate rezulta cu evidenta ca nu exista legatura de cauzalitate intre starea de insolventa a debitoarei si perioada de timp in care recurentul a fost administratorul debitoarei. In periada respectiva firma a depus declaratii de inactivitate, iar creantele pretinse de DGFP C. s-au nascut ulterior pierderii calitatii de administrator de catre recurent.
Fata de cele ce preced curtea potrivit art 8 din Legea nr 85/2006 raportat la art 304 pct 9 si art 312 cod pr civ va admite recursul declarat de pârâtul T. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1.688 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea în acoperirea pasivului formulată în contradictoriu cu pârâtul T. V. G. .
C. ea va menține restul dispozițiilor sentintei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul T. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1.688 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în acoperirea pasivului formulată în contradictoriu cu pârâtul T. V. G. .
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I. Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 4913/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 9236/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
