Decizia civilă nr. 9236/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZI A CIV IL Ă NR. 9236 /2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: A. -I. A.
G.: M. N.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul E. A. A., împotriva sentinței civile nr. 3123 din_, pronunțate în dosarul nr._ /a1al T. ui M., în contradictoriu cu intimata SC WELCOME I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. L., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care acesta învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, a fost declarat în termen, motivat, comunicat, timbrat cu taxă judiciară de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei (f.6), precum și faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține in pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.123 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al
T. ui M. s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta C.
I. DE INSOLVENȚĂ B. L., desemnat lichidator al SC W. I. S. B. M., împotriva pârâtului E. A. A., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC W. I. S. B. M., aflată în procedură și, în consecință, a fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie, o parte din pasivul debitoarei falite în cuantum de 121.626,70 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 257 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Maramureș s-a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor P. e B. M., dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC
W. I. S. B. M. iar C. ul I. de Insolvență B. L., a fost desemnat administrator judiciar. Deschiderea procedurii de faliment a fost dispusă prin sentința civilă nr. 2221 din_, care a fost notificată debitoarei, într-un ziar local și în B. P.I.
În dosarul de faliment s-au înregistrat cinci declarații de creanță din partea creditorilor Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 202.627 lei, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Oradea pentru suma de 24.840 lei, Inspectoratul Teritorial de Muncă M. pentru suma de 342 lei, Primăria Baia Mare pentru suma de 350,88 lei și AVAS B. pentru suma de 214,98 USD,
totalul masei credale fiind de 228.159,88 lei și 214,98 USDi, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății aflat la fila 40.
Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că pârâtul în calitate de asociat și administrator statutar, a ridicat avansuri din trezorerie și bani din casieria societății în valoare de 31.272,77 lei conform evidenței contabile și balanței de verificare de la _
, din care a restituit societății suma de 4.198,23 lei, rămânând neacoperită suma de 27.074,54 lei. Față de această situație, instanța de fond a considerat că fapta săvârșită de pârât se încadrează în dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a din Legea insolvenței. În raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea societății în insolvență s-a reținut că a fost identificată o creanță reprezentând un împrumut acordat pe termen lung, în sumă de 44.384,20 lei care nu a fost clarificat cu privire la beneficiarul acestuia.
Dat fiind faptul că pârâtul nu a depus listele pentru clienții neîncasați în valoare de 50.167,96 lei și nu a depus diligențele pentru recuperarea lor la data deschiderii procedurii, acestea erau prescrise, fapt ce a făcut imposibilă realizarea demersurilor de recuperare a creanțelor, în valoarea menționată, sume care ar fi avut ca destinație achitarea creanțelor înscrise la masa credală. În contextul celor arătate, judecătorul - sindic a constatat că în cauză sunt incidente și prevederile art. 138 al. 1 lit. d și e din Legea menționată, respectiv că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei au putut fi primite apărările pârâtului conform cărora în cauză nu poate fi reținută răspunderea sa personală pentru că nu ar fi dovedite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale. Cât privește suma de 61.475,96 lei înregistrată ca ieșire teren + construcții + imobilizări corporale, solicitată prin acțiune, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi imputată pârâtului atâta vreme cât se regăsește în balanța contabilă din 31.XII.2008, iar în acest cadru procesual reclamantul nu poate susține cu succes că vânzarea s-a realizat sub prețul pieței, cu atât mai mult cu cât înstrăinarea a avut ca
scop restituirea unui credit bancar al societății.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a constatat că acțiunea formulată și precizată este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, cu consecința obligării pârâtului la suportarea unei părți din pasivul debitoarei - falite, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul E. A. A.
solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentintei recurate ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. C.pr.civ., pârâtul a arătat că soluția instanței de fond este nelegală sub aspectul admiterii cererii de antrenare a răspunderii sale patrimoniale, respectiv să suporte cu averea personală parte din pasivul societății falite în suma de 121.626,70 lei, deoarece acțiunea reclamantei nu a fost dovedită cu înscrisuri sau prin alte mijloace de probă susținerile sale în sensul celor invocate.
A arătat recurentul că ulterior introducerii acțiunii, părțile au realizat demersuri în vederea clarificării aspectelor invocate de intimata-reclamantă referitoare la pretinsa creanță de 44.384,2 lei care, conform susținerilor acesteia, a fost identificată ca reprezentând un împrumut acordat pe termen lung fără a fi identificată persoana fizică sau juridică în favoarea căreia a fost acordat acesta. Referitor la aceasta, recurentul arată că din consultarea actelor contabile ale societății la sediul lichidatorului, s-a clarificat faptul că, împrumutul a fost acordat către SC E. S., societate care prin sentința civilă nr. 773 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, a intrat în procedura generală de insolvență, fiind numit administrator judiciar Pro Insolv IPURL. În consecință, culpa pentru neclarificarea operațiunii menționate nu aparține administratorului statutar, care a
predat întreaga documentație contabilă lichidatorului în cursul anului 2009, așa cum rezultă din chiar rapoartele întocmite de acesta, care trebuia să consulte contabilitatea, situație în care ar fi identificat și clarificat situația împrumutului, ca fiind acordat societății comerciale menționate mai sus și avea posibilitatea să formuleze cerere pentru înscrierea pe lista creditorilor. În ceea ce privește lista clienților neîncasați, care susține intimata-reclamantă că nu ar fi fost depusă de către recurentul-pârât, acesta a arătat că această listă a fost identificat ca predată lichidatorului tot în cursul anului 2009, aflându-se de la acea dată în posesia ei. De altfel, prin notificarea expediată debitoarei cu nr. 65 din 2_, prin care i se solicită depunerea actelor menționate la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici nu i s-a solicitat această listă, nefiind prevăzută nici în dispozițiile art. 28 alin. 1 din aceeași lege. A apreciat recurentul că prin analizarea documentelor debitoare, administratorul judiciar putea și trebuia să identifice lista clienților neîncasați și să efectueze demersuri în vederea recuperării creanțelor.
Contrar acestor susțineri ale intimatei-reclamante, pârâtul arată că prin notele de ședință pe care le-a formulat la termenul de judecată din data de_, a arătat care este lista clienților neîncasați (Somagic Frod Corn S.R.L., Exomob S.R.L. și E. S.R.L.), fapt ce contrazice susținerile reclamantei intimate referitoare la nedepunerea acestei liste de către administratorul statutar și în consecință a necunoașterii de către lichidator a acestor clienți. Acest aspect ridică cel puțin problema bunei-credințe a intimatei-reclamante în formularea acțiunii precum și a veridicității celorlalte susțineri ale sale din acțiune, nedovedite.
Printre creanțele menționate se află și cea a debitoarei S.C. E. S.R.L. în sumă totală de 34.395,98 lei, ce rezultă din facturile nr. 3223373/_, nr. 3223368/_, nr. 3223366/_ și nr. 3223363/_, creanță ce a făcut obiectul cererii de "declarație de creanță" formulată de S .C. W. I. S.R.L. - în insolvență prin administrator judiciar B. L. în dos. nr._ privind insolvență debitoarei S.C. E. S.R.L. Din această perspectivă, de vreme ce creanța în sumă de 45.395,98 lei face obiectul unei cereri de înscriere pe tabelul creditorilor împotriva debitoarei E. S.R.L., pârâtul apreciază că nu poate fi imputată și administratorului statutar ca fiind creanță împotriva unui debitor neidentificat. În privința celorlalte creanțe datorate de clienții Somjagic Prod Corn S.R.L. și Exomob S.R.L. pârâtul susține că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul existenței acestora (facturi, contracte, etc.), iar în privința avansurilor de trezorerie, acestea, de asemenea, sunt simplele susțineri ale intimatei și nu au fost dovedite.
Având în vedere aceste aspecte, pârâtul apreciază acțiunea intimatei ca fiind nefondată, întrucât în cauză nu sunt dovedite condițiile angajării răspunderii sale patrimoniale a pârâtului, întrucât această formă de răspundere, fiind una civilă de fundamentată pe disp. art. 998-999 C. civil vechi, art. 1257 Noul C.pr.civ., trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca pârâtul să răspundă cu averea proprie pentru datoriile societății pe care a condus-o.
Referitor la invocarea de către reclamanta a dispozițiilor art. 138 (1) lit. a și e din Legea nr. 85/2006, pârâtul susține că invocarea acestora nu atrage automat angajarea răspunderii acestora, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție de vinovăție și de răspundere în sarcina fostului administrator, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă fără nici un dubiu la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s- a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență iar sarcina probei revine celui care face o afirmație în fața judecății. Fapta prevăzută la art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 presupună folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, iar fapta prevăzută la art. 138 lit. e din aceeași lege presupune ca persoana a cărei răspundere este antrenată să fi deturnat
sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori să fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia, fapte care nu au fost dovedite.
Intimații, deși legal citați
nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu au depus întâmpinări prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Analiza sentinței recurate relevă faptul că în mod corect judecătorul sindic a retinut săvârșirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea 85/2006.
Din rapoartele întocmite de lichidator și care nu au putut fi contestate cu argumente pertinente de către pârâtul recurent rezultă faptul că pârâtul în calitate de asociat și administrator statutar, a ridicat avansuri din trezorerie și bani din casieria societății în valoare de 31.272,77 lei conform evidenței contabile și balanței de verificare de la_, din care a restituit societății suma de 4.198,23 lei, rămânând neacoperită suma de 27.074,54 lei. Mai mult, ridicarea acestor avansuri de trezorerie a fost recunoscută implicit de către recurent prin asumarea unor angajamente de plată pe care le invocă îb sprijinul propriei poziții care însă în final nu au mai fost respectate decât într-o mică măsură.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea societății în insolvență s-a reținut că a fost identificată și o creanță reprezentând un împrumut acordat pe termen lung, în sumă de 44.384,20 lei care nu a fost clarificat cu privire la beneficiarul acestuia. Mai mult, prin acest împrumut acordat unui terț și prin omisiunea de a întreprinde vreun demers pentru recuperarea sumei, întreaga sumă ce reprezintă un bun al debitoarei și care putea servi la îndestularea unor creditori și la preîntâmpinarea astfel a apariției stării de insolvență a fost folosită în folosul unui terț, faptă care intră într-un mod lipsit de echivoc sub incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.
Pentru aceleași argumente anterior expuse legate de nerecuperarea unui împrumut este pe deplin imputabilă pârâtului și omisiunea de a depune listele pentru clienții neîncasați în valoare de 50.167,96 lei, deși lichidatorul judiciar a solicitat în mod repetat acest lucru (f. 48 dosar fond). Mai mult, recurentul nu a probat efectuarea vreunui demers pentru recuperarea acestor creanțe, așa încât la data la data deschiderii procedurii acestea erau prescrise, fapt ce a făcut imposibilă realizarea vreunei sume care ar fi avut ca destinație achitarea creanțelor înscrise la masa credală.
În mod tendențios recurentul susține că prima notificare comunicată la data de 2_ nu cuprindea vreo solicitare sau vreo referire legată de identitatea propriilor debitori ai debitoarei. Afrimația este neadevărată deoarece lichidatorul a solicitat menționarea bunurilor debitoarei, iar creanțele împotriva propriilor debitori nu sunt altceva decât bunuri incorporale a căror realizare sau cesiune poate aduce disponibilul atât de necesar în procedură.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei
S.C. W. I. S.R.L. Avansurile de trezorerie și creanțele nerecuperate de la terți și astfel folosite în beneficiul acestora ar fi putut evita starea de insolvență a debitoarei dacă ar fi fost folosite în vederea achitării datoriilor debitoarei, așa cum sunt înscrise în tabelul de creanțe întocmit în cadrul procedurii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va dispune respinge recursul declarat de pârâtul E. A. A. împotriva sentinței civile nr. 3.123 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul E. A. A. împotriva sentinței civile nr. 3.123 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
D. | P. | C. | I. | A. | A. | I. |
G. ,
M. N.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. V. .
| ← Decizia civilă nr. 1438/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 1191/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
