Sentința civilă nr. 2161/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2161/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de creditorul Administrația F. P. a municipiului C. -N. în calitatea de creditor bugetar al debitoarei SC House Consulting S.R.L. împotriva pârâtului M. P. A., formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar Hodoș Business Recovery S.P.R.L., Filiala C., practicianul în insolvență Crina Malcoci.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, reprezentanta lichidatorului judiciar arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Judecătorul sindic, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată ]n data de 12 aprilie 2013, la Tribunalul Specializat C., creditoarea ADMINISTRAȚIA F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J.
C. a formulat împotriva pârâtului M. P. A., o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei SC HOUSE CONSULTING SRL în cuantum de 7.107.988 lei în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea a susținut că din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei depus la dosarul de insolvență și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 9075/_ rezultă că lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție documentele contabile de către asociat, fiind încălcate prevederile art. 35 și art. 28, al. 1 din Legea nr. 85/2006, dând naștere prezumției de neținere a contabilității conform normelor legale. Practica judiciară a adoptat în mod constant soluția de a se dispune angajarea răspunderii administratorului statutar, în condițiile reglementate de prevederile art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, pentru nepredarea documentelor prevăzute de art. 28, prezumându-se faptul că pârâtul s-a sustras de la controlul creditorilor asupra modului în care au fost valorificate
activele debitoarei și destinația efectivă a sumelor de bani rezultate în urma acestora operațiuni. Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția organului care aplică procedura insolvenței în vederea analizării cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, a bunurilor aflate în patrimoniu, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a societății. Imposibilitatea verificării modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a acesteia, conturează fără echivoc vinovăția fostei conduceri și legătura directă între acțiunile acesteia și falimentarea persoanei juridice. În calitatea sa de administrator statutar pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. 85/2006, în sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listelor privind creditorii și creanțelor acestora, a contului de profit și pierdere, cât și a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art. 35 din Legea insolvenței. Prin neprezentarea sunt dovedite în mod implicit cazurile de culpă prevăzute de legea specială, angajarea răspunderii impunându-se conform art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispozițiile art. 73 din Legea nr. 31/1990. Intenția de fraudare a creditorilor este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate. În cazul răspunderii civile instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului făcându-se prin simpla ajungere a debitoarei în incapacitate de plată. Prin excepție, legea insolvenței reglementează o răspundere a anumitor persoane - membrii ai organelor de conducere - care prin faptele lor au dus la încetarea plății datoriilor prin săvârșirea unor fapte expres și limitativ prevăzute de lege. Prin raportul lichidatorului judiciar se face implicit dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă, a pârâtului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia. Îarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu fi ținută contabilitatea în conformitate cu legea, deoarece pârâtului îi revenea obligația ca în calitate de administrator statutar să ducă la îndeplinire contractul de mandat încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător din modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lui reieșind din disp. art. 73, al. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, precum și din prevederile art. 11, al. 4 din același act normativ. Neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității se consideră că atrage răspunderea organelor de conducere întrucât nu există posibilitatea de a analiza modul de inventariere și administrare a patrimoniului de către administratorul statutar. Răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat impunându-se a fi integrală, cuantumul despăgubirilor depinzând de întinderea prejudiciului, nu de gravitatea vinovăției. Indiferent de faptul că pârâtul, în calitate de administrator statutar, a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea patrimoniului, se apreciază că acesta se face vinovat de încălcarea legii, potrivit art. 73, al. 1, lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii răspunzând solidar
pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Creditoarea a suferit un prejudiciu constând în creanța nerecuperată de la debitoare și că din modul în care a fost conceput textul legal rezultă că evidențierea existenței a cel puțin uneia dintre faptele prevăzute expres și limitativ este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce conțin răspunderea civilă obișnuită. Intenția legiuitorului exprimată prin norma juridică incidentă cauzei este evidentă în a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care s-și poată recupera creanțele prin sancționarea membrilor organelor de conducere, iar pentru ca textul de lege să activeze este suficient să se constate îndeplinită una din faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Lichidatorul judiciar a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii.
Analizând cererea formulată de către creditoare, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la
ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea formulată de creditoare împotriva pârâtului este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a
fost formulată, urmând a fi obligat pârâtul să plătească suma de 7.107.988 lei pasiv al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de către creditoarea ADMINISTRAȚIA F.
A MUNICIPIULUI C. -N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19 și în consecință:
Îl obligă pe pârâtul M. P. A., domiciliat în satul S., comuna S., Strada P., nr. 275, județul Alba, la plata sumei de 7.107.988 lei, pasiv al debitoarei SC HOUSE CONSULTING SRL.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 1976/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1190/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
