Decizia civilă nr. 2542/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR.2542/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. I., împotriva sentinței civile nr. 7098 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al
T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC LA N. N. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea recurentului un înscris intitulat ";Precizări"; la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și înscrisuri în susținerea poziției procesuale ( f.6-11).
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7098 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș a fost admisă cererea formulată și precizată de către reclamanta SC La N. N. S. - în faliment - prin lichidator judiciar
C. T. IPURL, împotriva pârâtului M. I., și, în consecință :
A fost obligat pârâtul M. I. să suporte cu averea personală pasivul debitoarei, în cuantum de 5.402,19 lei.
În considerente se reține că prin Încheierea civilă nr. 2203/_ pronunțată în dosar nr._, înregistrat pe rolul T. ui Maramureș
judecătorul - sindic a admis cererea formulată de lichidatorul C. T. IPURL, dispunând deschiderea procedurii simplificate și intrarea direct în
faliment a debitoarei SC Auto Activ S. B. M., respectiv desemnarea lichidatorului judiciar în persoana C. T. IPURL.
Cu toate că societatea debitoare a fost notificată de către lichidator pentru a depune documentele și actele contabile prevăzute de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 acestea nu au fost predate de către pârât.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar pârâtul a fost notificat la adresa de domiciliu.
În dosarul de faliment s-au înregistrat două declarații de creanță din partea creditorilor Administrația Finanțelor P. e B. M. - pentru suma de
5.022 lei și Municipiul B. M. prin primar - pentru suma de 380,19 lei, sume înscrise în tabelul definitiv rectificat al creanțelor debitoarei depus la dosar.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanțelor ceea ce permite prezumarea săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 materializată în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv că a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile și a legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență în care a intrat societatea pe care a administrat-o.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul - sindic a admis cererea, cu consecința obligării pârâtului să suporte cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. I.
, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței, ca fiind nelegală.
În motivarea recursului recurentul arată că având în vedere că stocul de marfă existent la data întreruperii activității consta în bere și sucuri, acestea au fost distruse, fiind în pragul expirării, astfel că organul fiscal a calculat impozite pe bunuri inexistente.
Prin concluziile scrise din_ a ridicat excepția prescripției pentru obligațiile bugetare, respectiv 5 ani.
Faptul că s-au depus bilanțuri contabile timp de 3 ani de la data suspendării activității denotă că nu a lucrat cu rea credință, nu a distrus documente și nu a ținut contabilitatea fictivă, cum eronat a reținut instanța de fond.
De asemenea, contractul de concesiune din anul 1998 este încheiat de către recurent și nu de către societate, deoarece apartamentul situat pe B-dul București nr. 14726 este proprietatea acestuia.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea
contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, în sensul că pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanțelor.
În cadrul motivelor de recurs, pârâtul a invocat faptul că autovehiculul Ford Tranzit a fost radiat din circulație, întrucât se afla într-o stare avansată de uzură, că activitatea debitoarei a fost suspendată timp de 3 ani, precum și faptul că stocul de marfă existent a fost distrus la acel moment. Suplimentar, recurentul a mai invocat excepția prescripției pentru obligațiile bugetare.
Curtea reține că, deși pârâtul a prezentat o dovadă a radierii din circulație a autovehiculului în discuție și a afirmat că a distrus stocul de marfă, nu a predat nici un document contabil din care să rezulte susținerile sale.
Nici împrejurarea că societatea și-a suspendat temporar activitatea în perioada 2003 - 2006 nu justifică neținerea contabilității acesteia, prezumată din faptul conex al nepredării actelor contabile către lichidator. Potrivit dispozițiilor Legii 82/1991, evidența contabilă trebuia ținută inclusiv în perioada suspendării activității, însă curtea observă că nici ulterior expirării duratei pe care s-a dispus suspendarea activității nu s-a făcut dovada existenței vreunei evidențe contabile.
Curtea apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Cât privește excepția prescripției pentru obligațiile bugetare, curtea apreciază că aceasta putea fi invocată doar la momentul stabilirii creanțelor
împotriva debitoarei și numai în modalitățile prevăzute de Legea insolvenței, la acest moment tabelul de creanțe fiind definitivat, iar sumele înscrise constituind, irevocabil, pasivul ce urmează a fi acoperit.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.8 din Legea 85/2006 și art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. I. împotriva sentinței civile nr. 7098 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | S. C. | P. | A. | M. | C. |
G.
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: C. Liheț
| ← Sentința civilă nr. 2334/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 12030/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
