Sentința civilă nr. 2334/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2334/2013
Ședința publică din 17 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic GREFIER: T. E.
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului S.C. M. -U. S.R.L. cu sediul în B., A. Z., nr.4, bloc. A5, sc. A, etaj. 3, ap. 13, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B. -Năsăud sub nr. J_
, C.U.I. 15717373 și examinarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de creditorul V. INT R. I. SA în contradictoriu cu pârâții M. M. R. și M. E. .
Cauza s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 3 decembrie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată la data de 10 decembrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat la data de 17 decembrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că:
Prin acțiunea în răspundere patrimonială, creditorul V. INT R. I. SA B., în contradictoriu cu debitorului S.C. M. -U. S.R.L., a solicitat instanței ca, în urma probelor ce se vor fi încuviințate și administrate în cauză să se admită cererea și să se dispună atragerea răspunderii administratorilor statutari ai debitoarei, cu motivarea că așa cum s-a arătat si prin raportul intocmit de administratorul judiciar in conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea 85/2006 privind cauzele si împrejurările care au condus la încetarea de plăți cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila, conform căruia lichidatorul judiciar apreciază ca in cauza exista premise in sensul incidenței art. 138 lit. d) si e) din Legea nr. 85/2006, considerând că vinovați de situația în care se găsește debitoarea se fac persoanele care au îndeplinit de-a lungul perioadei anterioare intrării in procedura insolvenței funcția de administrator statutar, respectiv M. MICLOS R. si M. E. .
Din documentele existente la dosar, precum si din raportul întocmit in conformitate cu dispozițiile art.59 din Legea 85/2006, consideră ca sunt incidente dispozițiile art.138 alin. (1) lit. d) si e) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale supusa procedurii prevăzuta de Legea 85/2006, este o răspundere civila delictuala speciala, care presupune îndeplinirea cumulativa a celor 4 condiții generale ale răspunderii civile delictuale: existența prejudiciului - în speță prejudiciul este de cel al creditorilor înscriși la masa credală, valoarea pasivului fiind de 49l.9l9,35 lei; existenta faptei ilicite prevăzute de art 138 alin (1) din Legea 85/2006 lit a) « au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane » ; lit b) « au făcut acte de comerț in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice »; lit c) « au dispus, in interes personal continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați»;lit d) « nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea
»;lit e) « au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei »;lit.f) « au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți »;lit.g) « în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în
dauna celorlalți creditori". raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speța; existența vinovăției vor fi menționate pentru fiecare faptă în parte.
Reliefează că acțiunea in răspunderea civila delictuala a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale aflate în insolventa, are un dublu temei de fapt: atât starea de insolvență a debitoarei constatată prin sentința de deschidere a procedurii, cât si săvârșirea în speța, în opinia sa
, a faptelor expres prevăzute de art. 138 alin (1) lit. c), d) si e) din Legea 85/2006.
Se raliază opiniei administratorului judiciar in sensul incidenței dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit d) si e) din legea nr. 85/2006, consideră ca sunt aplicabile in speța dispozițiile amintite care prevăd ca organele de conducere ale debitoarei «nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea » si « au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei » Administratorul societății nu a procedat la predarea documentelor contabile conform art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare, in vederea efectuării cu acuratețe a acestei analize financiare si a concluziona motivele pentru care societatea a intrat in incapacitate de plata, sunt constatările administratorului judiciar in pagina 1 a Raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa a debitoarei. Menționează că deși procedura de notificare privind deschiderea procedurii de insolvență si de faliment a fost legal îndeplinita, in conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 61 si art.109 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, din partea debitoarei nu s-a prezentat nici un reprezentant la sediul lichidatorului judiciar, in vederea depunerii documentelor prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. Având in vedere ca administratorul statutar are cunoștința de starea de faliment a debitoarei in condițiile in care a fost adusa la cunoștința publica conform dovezilor anexate, conduce la concluzia ca refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege constituie o prezumție relativa de netinere a contabilității in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea debitoarei in încetare de plați, ducând la concluzia ca se sustrag de la urmărirea creditorilor si de la plata pasivului debitoarei.
De asemenea prin refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege, fapta îndeplinește condițiile precizate de art.138 pct.l lit.d din L.85/2006, în sensul că nu a ținut o contabilitate în conf.cu L.nr.82/l99l începând cu anul 2009, când societatea nu mai depune raportări la organul fiscal.
Menționează ca întreruperea activității debitoarei nu înseamnă si descărcarea de obligații stabilite prin lege in sarcina administratorilor societății, care aveau obligația ca in conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 82/1991, republicata, să organizeze și să conducă contabilitatea proprie conform dispozițiilor legale. Astfel ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorilor in conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 82/1991, republicata, care nu au mai depus nici o raportare contabila la organul fiscal începând cu anul 2009, așa cum reiese din extrasul site-ului Ministerului de Finanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c si art. 73 alin. 2 din Legea 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Se poate constata de aici dezinteresul arătat de administratorii societății de a ține contabilitatea debitoarei in conformitate cu Legea 82/1991, de a întocmi și depune situațiile financiare trimestriale, anuale, declarațiile fiscale si in consecința de a asigura funcționarea acesteia in condiții minime de legalitate, fiind aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2006. Învederează instanței ca refuzul administratorului debitoarei de a preda documentele contabile, deși a fost notificat in acest sens, echivalează cu ascunderea documentelor contabile.
Menționează ca neținerea contabilității in conformitate cu Legea 82/1991 rezulta prin neîntocmirea si nedepunerea situațiilor financiare trimestriale, semestriale, anuale, a declarațiilor fiscale.
Lipsa documentelor contabile indica o administrare frauduloasa a debitoarei.
Tinerea contabilității reflecta înregistrarea operațiunilor efectuate de debitoare si oferă creditorilor posibilitatea verificării acestora sub aspectul legalității lor, a solvabilității debitoarei. S- a reținut in practica judiciara ca o derulare a activității debitoarei fără o evidenta contabila corecta duce la creșterea datoriilor, in condițiile in care nu se cunoaște ce trebuia plătit sau încasat, precum
si la curgerea majorărilor si penalităților cu consecința directa a ajungerii debitoarei în stare de insolvență si face imposibila stabilirea activului si pasivului debitoarei.
Faptul că debitoarea nu si-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea este evident in condițiile in care nu si-a îndeplinit obligația legala, proba contrarie cazând in sarcina paraților. In doctrina se susține ca tinerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile, sau neținerea evidentei contabile conform legii, in principiu, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu, insa ele pot ocaziona starea de insolvabilitate, fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plată unor creanțe, fapt care a generat dobânzi sau penalități, ori pot fi puse în legătură cu creanțele neînregistrare în contabilitate si care nu au fost achitate. Neținerea evidentei contabile atrage sancțiuni specifice, pe de o parte persoanelor fizice, răspunzătoare de nerespectarea dispozițiilor legale in materie, conform art.11 din Legea nr. 82/1991 republicata, iar pe de alta parte, atrage sancțiuni specifice persoanei juridice - care nu depune in termenul legal situațiile financiare anuale.
Faptele enumerate de art. 138 din lege, atrag in solidar răspunderea civila delictuala speciala a conducătorilor societății pentru plata pasivului acestuia, doar daca au contribuit la starea de insolvență a societății și este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei pentru a fundamenta răspunderea lor pentru pasivul societății.
Arată că sunt în prezenta unei fapte ilicite, culpabile a administratorului debitoarei, fiind răspunzător pentru faptele săvârșite în perioada cât și-a exercitat mandatul, fapte care constau in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor de către acesta.
Potrivit principiilor generale ale răspunderii, fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr- o acțiune, ea putând fi reprezentata si de omisiunea, inacțiunea ilicita, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta măsura trebuia sa fie întreprinsă de către o anumita persoana.
Arată că sunt în prezenta unei fapte ilicite, culpabile a administratorului debitoarei, fiind răspunzător pentru faptele săvârșite in perioada cât și-a executat mandatul, fapte care constau in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor de către acesta.
Efectele negative pe care o persoana juridica, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite de către administrator sunt evidente.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens, cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate sa răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisa în prezentul caz la administratorul statutar in funcțiune la data încetării de plați, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum si activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor.
Încălcarea unei obligații din contractul de mandat conferit administratorilor statutari, mandat cuprins in actul constitutiv, atrage in mod evident răspunderea patrimoniala a acestora.
Este deopotrivă fapta ilicita nu numai acțiunea, dar si omisiunea, inacțiunea ilicita, neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
Așadar inacțiunea constituie fapta ilicita ori de cate oh norma legala obliga pe o anumita persoana sa acționeze intr-un anumit mod, cerința legala care nu a fost respectata. In fond, aceasta inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune" împotriva legii, de natura a angaja răspunderea autorului sau.
Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definita de art. 3 din Legea nr. 85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia (inclusiv subscrisa) fiind astfel in imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de însolvență constituie totodată o condiție suficienta de angajare a răspunderii, dat fiind faptul ca are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori (inclusiv subscrisa) si implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezulta fără echivoc din faptele săvârșite in desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau si puteau sa prevadă semnificația faptelor si a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era in continua creștere, deși la un moment dat, exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțiala a datoriilor, administratorul si asociații societății au dat dovada de o conduita pasiva, din situațiile financiare rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive in redresarea societății. Vinovăția poate îmbracă forma culpei sau a intenției si trebuie sa fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art. 138 din legea nr. 85/2006 se prejudiciază societatea si creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolventa este suficienta pentru antrenarea răspunderii. Legătura de cauzalitate dintre fapte si încetarea de plăți este de asemenea motivata de faptul ca acele fapte săvârșite au condus la necunoașterea situației economice si financiare si la intrarea societății in insolventa, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 si 999 vechiul C.civ. Totodată, raportul de cauzalitate se prezuma atâta timp cat exista încetarea de plăți si una dintre faptele enumerate la art. 138 din legea nr. 85/2006, in prezenta cauza fiind vorba de faptele prevăzute la lit.
c) si d), prezumția având caracter de juris ei de iure nefiind posibil a fi răsturnata prin proba contrara.
Fata de cele prezentate consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicita, care se încadrează in ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență, prejudiciul cert si direct, dovedit atât sub aspectul existentei cat si sub aspectul întinderii, cauzat in mod direct si nemijlocit de fapta ilicita dovedita, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului ca prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului in starea de insolvență si existența vinovăției, răspunderea putând fi antrenata indiferent de forma de vinovăție constatată.
Prin întâmpinarea depusă la fila 40-42, pârâții M. M. R. ,M. E. solicită respingerea cererii de atragere a răspunderii administratorilor conform art. 138 din legea nr. 85/2006, ca fiind nefondată, motivat de aspectul ca actele contabile au fost întocmite conform legii și predate lichidatorului și nu există un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta administratorilor.
In motivare s-a arătat că, prin sentința nr. 1830/2012 pronunțata de Tribunalul B. - Năsăud, s-a dispus dizolvarea SC M. -U. S. in conformitate cu prevederile art. 237 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu dispozițiile legii nr. 85/2006 modif., si a fost numit lichidator in cauza CII Berneanu N. Sofia.
Raportat la aspectul ca, reclamanta nu a putut identifica documente si nu a putut afla proveniența bunurilor si destinația acestora in perioada cat societatea a existat, a recurs la formularea unei cereri de atragere a răspunderii administratorilor societății, care de mai bine de doi ani si-au stabilit domiciliul in Austria iar sediul societății este in procedura de executare silita.
Susținerile din cererea formulata de creditoare nu sunt probate cu acte sau fapte personale concrete, astfel că pe simple prezumții, chiar dacă ele sunt legale, fără o interferență între cauză și prejudiciu, nu se poate admite că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a unei asemenea cereri în lumina dispozițiilor art. 138, din legea nr. 85/2006 modif. Nu au fost bunuri ascunse, nu a fost ținut o contabilitate fictivă și nu au fost efectuate înstrăinări de bunuri și alte servicii in detrimentul societății și a averii acesteia, astfel că masa credală nu a fost nicicum prejudiciat.
In drept art. 115,242 alin. 2, 95,Cod de proc.civ, Legea nr. 85/2006,
Instanța prin încheierea din data de 15 octombrie 2013 a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei după care s-a dat termen pentru a-și preciza fiecare parte poziția.
Instanța analizând disp. art. 138 constată că acțiunea formulată în termenul prev. de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 poate fi introdusă potrivit dispozițiilor alin. 1 și 3 din acest articol numai de administratorul sau lichidatorul judiciar, președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori dacă nu s-a constitut comitetul creditorilor de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, respectiv de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Creditoarea reclamantă nu are calitatea de președinte al comitetului creditorilor, nu face dovada că ar fi fost desemnată de adunarea creditorilor pentru a introduce prezenta acțiune și nu deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
În tabelul definitiv consolidat al creanțelor sunt înscrise creanțe în cuantum total de 645.550,04 lei din care reclamanta deține o creanță de numai 146.258,01 lei, deci sub 50% din valoarea creanțelor care ar reprezenta suma de 322.775 lei (f. 30).
Având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 referitoare la introducerea acțiunii în răspunderea patrimonială, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și va respinge acțiunea pe acest considerent.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei .
Respinge lipsa calității procesuale active a acțiunea formulată de creditoarea V. I. R. I. SA, cu sediul în B., B-dul Preciziei nr.24, et.2, sector 6, în contradictoriu cu pârâții M. MICLOS R. si M. E., domiciliat în B., str.P. M. nr.4, Bl Al, scL,ap.5, jud.B. - Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de l7 decembrie 20l3.
PREȘEDINTE,
Judecător - sindic GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact CV/CR 4 ex - 20.03.20l4
| ← Decizia civilă nr. 1315/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2542/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
