Sentința civilă nr. 1256/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1256/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. R. A. D. împotriva pârâtei D. C., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC C. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului, d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, pârâta fiind citată atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la interpelarea instanței cu privire la data la care a fost întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență și dacă acesta a fost întocmit de către actualul practician în insolvență, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că prezentul lichidator judiciar a întocmit raportul cauzelor, însă nu cunoaște data exactă când acesta a fost întocmit și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea practicianului în insolvență de a lămuri aspectele puse în discuție.
La apelul nominal efectuat în cauză, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta reclamantului, d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâta.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada înregistrării la dosarul de insolvență, în data de 16 ianuarie 2012, a raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței debitoarei, precum și dovada publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a acestuia. În continuare, depune la dosar o precizare prin care arată că renunță la petitul nr.1 din cuprinsul cererii de chemare în judecată, împrejurare față de care solicită obligarea pârâtului la plata pasivului în cuantum de 51.137 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei nerecuperat, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 138 lit. d și f din Legea nr.85/2006.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii formulate de către practicianul în insolvență.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 15 februarie 2013, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A.
D. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtei D. C. și obligarea acesteia la plata sumei de 51.137 lei reprezentând pasivul debitoarei SC C. S. rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și f din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006 a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului și administratorul statutar la adresa de domiciliu a acestuia, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, documente care nu au fost predate. Din analiza bilanțului contabil aferent anului 2007 rezultă că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în valoare de 14.927 lei, în casă și conturi la bănci suma de 1.257 lei și creanțe în valoare de 3.000 lei.
S-a arătat că administratorul statutar nu a predat situația analitică privind activele imobilizate și nu a predat bunurile și banii care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei și în casierie la data deschiderii procedurii insolvenței, pentru a fi valorificate în procedură iar sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumția că activele au fost folosite în interes personal de către administratorul statutar, motiv pentru care s-ar impune angajarea răspunderii pârâtei prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, considerându-se că bunurile și sumele de bani au fost utilizate în interesul pârâtei.
În speță este evident că funcționarea societății debitoare nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâta încălcând dispoziții legale referitoare la gestionarea societății comerciale,
deturnând astfel utilizarea bunurilor de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă, în interes propriu.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri care puteau fi valorificate în interesul debitoarei, au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei principale, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care societatea a ajuns în încetare de plăți, contribuind astfel la instalarea falimentului.
Analizând declarația de creanță înregistrată de creditoarea D.G.F.P. C. și bilanțul contabil al debitoarei se desprinde ideea că administratorul statutar a utilizat în mod vădit mijloace ruinătoare în scopul evitării sau amânării procedurii de insolvență.
Astfel, pentru susținerea activității curente a societății, sursa de finanțare a constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți.
Prin neplata la termen a contribuțiilor fiscale la bugetul consolidat de stat și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale pârâta se face vinovată de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plați, fapta prevăzuta de art. 138 lit.f din Legea nr. 85/2006.
Suma de 38.744 lei nu aparținea societății debitoare, fiind contribuția personala a asiguraților la Fondul național de asigurări sociale si de sănătate si contribuția angajatorului la aceste fonduri.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 utilizarea in alte scopuri sau nevirarea cu rea credința la fond a contribuției reținute de la asigurați in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, este calificata infracțiune.
Pentru nevirarea la timp a contributiilor sociale ce constituie stopaj la sursa, cat si pentru obligațiile sociale in sarcina angajatorului, neachitate s-au calculat dobânzi si penalități care au contribuit la intrarea societății SC C. S. in incapacitate de plata.
Legea nr. 85/2006, la art. 138 lit. f) stabilește o prezumție legala in ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, si prejudiciu - respectiv intrarea in încetare de plați in dauna creditorilor societății.
Astfel, fostul administrator statutar se face vinovat de intrarea debitoarei in incapacitate de plata, faptele săvârșite de acesta aflandu-se sub incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/ 2006 in sensul ca a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății debitoare fonduri.
În cuprinsul cererii lichidatorul judiciar a arătat că pârâta nu a prezentat situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe";, prin aceasta majorandu-se astfel pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sa neurmarirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice SC C. S. . Pârâta nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși creditori ai societății debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe deținute asupra altor persoane.
Starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu-zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor societății SC C. S., prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorul statutar D. C. au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori.
Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit.d) din legea 85/2006.
Prin refuzul nejustificat al administratorului statutar de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceasta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește existenta fapte ilicite, lichidatorul judiciar a arătat ca în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 societățile comerciale au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie și in conformitate cu art. 5, persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situații financiare anuale. Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2, conform cărora administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere, rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea
având in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege.
Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
Așadar rezulta că pârâta, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligația tinerii contabilității debitoarei, împrejurări fata de care este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorului statutar parat și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care sa înlăture vinovăția paratei, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă. Prejudiciul cauzat creditorilor constă în încetarea de plăti, cât și sub aspectul faptelor ilicite cauzatoare de pagube, prejudiciu probat prin tabelul definitiv de creanțe încuviințat de instanța de judecata.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit practicii și doctrinei în materie, prin art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, se instituie în favoarea creditorilor o prezumție legală privind legătura de cauzalitate dintre săvârșirea uneia din faptele enumerate mai sus și starea de insolventă a debitoarei, deoarece pârâta, în calitatea ei de asociată și administratoare a societății debitoare, deși notificată de către lichidatorul judiciar să prezinte actele societății, în temeiul art.28 din Legea nr. 85/2006, nu le-a predat, nu s-a prezentat în instanța, rezultând că pârâta nu a îndeplinit obligațiile privind organizarea contabilității, încălcandu-se astfel dispozițiile art. 196 alin.l, art.73 alin.l din legea nr.31/1990 republicata. Aceste dispoziții se coroborează cu art. 11 alin.l din Legea nr.82/1991, în sensul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului entității comerciale.
Toate aspectele evidențiate mai sus au condus la imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, pe toată durata existentei societății, nu a permis lichidatorului judiciar desemnat in cauza, verificarea fondurilor bănești și a bunurilor societății stare de fapt cauzată de conduita administratorului parat.
In speța, indiferent de faptul ca pârâta in calitate de administrator statutar al SC C.
S. a încălcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății debitoare decât interesele personale, alături de faptele acesteia de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea si de a fi utilizat mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plați, constituie o premisa legala de a fi angajata răspunderea patrimoniala a pârâtei D. C. in recuperarea prejudiciului in suma de 51.137 lei.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
dosar.
Prin precizarea cererii depusă la dosar la fila 26 lichidatorul judiciar a arătat că solicită
angajarea răspunderii pârâtei în temeiul prev. art. 138 alin.1 lit. d și f din Legea nr. 85/2006, arătând că nu-și mai susține cererea formulată împotriva pârâtei întemeiată pe disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea insovlenței.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. d și f din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d și f din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea și utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
În exercitarea atribuțiilor prev. de art.59 din Legea nr.85/2006, practicianul în insolvență a întocmit raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, în condițiile în care nu i-au fost predate documentele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006.
În analizarea situației economico-financiară a debitoarei a fost avut în vedere bilanțul contabil aferent anului 2007 întocmit de debitoare și înregistrat la organele fiscale de resort.
Astfel, la sfârșitul anului 2007, în bilanțul contabil al debitoarei figurau înscrise active imobilizate în cuantum total de 14.927 lei, în casă și conturi la bănci suma de 1.257 lei și creanțe în valoare de 3.000 lei.
Deși inițial practicianul în insolvență a solicitat angajarea răspunderii pârâtei și prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.a, ulterior și-a precizat cererea, precizarea acesteia fiind determinată de împrejurarea că i-au fost predate lichidatorului judiciar activele imobilizate și sumele existente în conturi, astfel încât nu se mai justifica formularea cererii de angajare în condițiile legale sus menționate, neputându-se reține în sarcina pârâtei utilizarea bunurilor aparținând persoanei juridice în interes propriu sau în interesul altei persoane.
Pe cale de consecință, cererea formulată de reclamantul C.I.I. R. A. D. se impune a fi analizată doar din perspectiva disp. art.138 alin.1 lit.d și f din Legea nr.85/2006.
În cazul în speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006.
L. idatorul judiciar a notificat-o pe pârâtă la domiciliul său, în condițiile în care a formulat către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor o solicitare de a-i fi comunicat domiciliul actual al pârâtei, iar prin adresa nr.12538/_ i s-a comunicat practicianului în insolvență faptul că pârâta domiciliază la aceeași adresă indicată în cuprinsul cererii introductive.
Această solicitare a fost adresată instituției anterior îndeplinirii obligațiilor de notificare, obligații realizate în dosarul de insolvență, pârâta fiind notificată la domiciliul său cu solicitarea de a-i preda practicianului toate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în vederea întocmirii raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență și a îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
De altfel, în cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la apariția stării de insolvență, depus la dosar în copie xerox la filele 22-23, raport întocmit în dosarul nr._, în care se derula procedura insolvenței declanșate împotriva debitoarei SC C. S., practicianul în insolvență a menționat faptul că nu i-au fost puse la dispoziție documentele prevăzute de art.28, situație față de care s-a apreciat că nu a fost ținută contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârâtă, lichidatorului judiciar nefiindu-i predate documentele prevăzute de art.28, deși pârâta, în calitate de administrator statutar avea obligația predării acestora prin raportare la disp. art.35 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâtă.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului statutar există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
În ceea ce privește săvârșirea de către pârâtă a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, judecătorul sindic apreciază că nu poate fi reținută în cauză, întrucât neplata contribuțiilor fiscale către bugetul consolidat al statului la termen și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților cu titlu de contribuții către bugetele sociale nu s-a dovedit a fi făcută în scopul folosirii sumelor respective în interesul persoanei juridice și al întârzierii încetării plăților.
Este reală împrejurarea că suma nu aparținea debitoarei, însă această sumă are o valoare redusă, fiind vorba de 38.744 lei, care nu poate fi considerată ca fiind inclusă în categoria de procurare a unor mijloace ruinătoare pentru ca debitoarea să își continue activitatea și, implicit, cu scopul de a fi evitată încetarea plăților.
Practica judiciară a convers spre ideea că procurarea de fonduri prin mijloace ruinătoare ar putea fi reținută în condițiile în care susținerea unei persoane juridice aflate într- o situație extrem de dificilă s-ar face prin angajarea unor credite bancare de natură să mascheze realitatea și care ar prelungi artificial viața societății comerciale și întârzierea insolvenței, ceea ce ar conduce în mod necesar la creșterea pierderilor și, implicit, la diminuarea șanselor creditorilor de a-și vedea onorate creanțele.
Jurisprudența și doctrina au admis faptul că neplata datoriilor fiscale și sociale, chiar dacă este însoțită de curgerea penalităților, nu reprezintă în sine un mijloc ruinător.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei nu poate fi reținută săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006.
Prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, faptă reținută în sarcina pârâtei, deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtei la plata întregului pasiv în cuantum de 51.137 lei, în baza dispozițiilor legale enunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată și precizată de reclamantul C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. S., în contradictoriu cu pârâta D. C., dom. în C. -N., str. G. D. nr. 37, ap. 5, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 51.137 lei. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
aflat în C.O. semnează prim grefier
Red.CC/MM 3 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 4137/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2314/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
